Amalia Ghita Psychotherapie

07/10/2023

Când ai îndoieli cu privire la propriile calități și te simți lipsit de încredere în tine, amintește-ti de potențialul uimitor pe care îl purtam cu toții ca ființe umane și pe care poți continua să-l dezvoltați în mod constant. Învățarea bucuriei este posibilă! Haideți să practicăm acest lucru.

30/09/2023

Trucuri mentale de autocalmare

Cu ajutorul acestui truc mental, poți controla rapid creșterea tensiunii arteriale în orice moment. Fie că te simți iritat de privirea cuiva, de vocea lor, de parfumul lor sau de cuvintele lor, concentrează-te cu fermitate pe repetarea silențioasă a cuvântului "iubire". Prin acest proces, poți neutraliza impulsurile negative cu o vibrație pozitivă și să-ți păcălești creierul. Spune-ți că simți o iubire profundă față de persoana care încearcă să te enerveze - în beneficiul tău și pentru armonia familiei. Așadar, abordează situația cu un sentiment de dragoste necondiționată, sinceră și inocentă. Apoi pe drumul spre casă, poți face o scurtă oprire la un copac pentru a elibera toată tensiunea acumulată. :)

19/07/2023

Câte putin despre etapele procesului terapeutic în cabinet.
Pe parcursul procesului terapeutic exista trei etape principale pe care noi terapeuții le parcurgem împreună cu clienții/pacienții noștri. E bine de stiut ca aceste etape nu au mereu un curs liniar ci pot sări de la o etapă la cealaltă în timpul întregului proces.
➡️Prima etapă: - este despre de a-ți înțelege propria poveste/ explorarea biografiei. Totodată este și cea mai "interesantă" etapă. Vine la pachet cu multe conștientizări, răspunsuri, chestii faine și momente de "AHA..." .
➡️Cea de-a doua etapă: - este una dintre cele mai dificile etape. Aici este nevoie de timp, spațiu, răbdare și compasiune față de tine însuți. Este și etapa "discuților filozofice", apare dorinta de ai " corecta/judeca" pe toți ceilalți, până intri cu adevărat în acceptare. Apoi înțelegi că totul are un sens și fiecare face/a facut cât poate la momentul respectiv.
➡️Cea de-a treia etapă: - este etapa in care intri in "acțiune", faci lucrurile diferit decât până acum. Le faci activ, conștient din proprie dorința și inițiativă. Începi să vezi rezultate.

09/07/2023

Devotamentul față de noi înșine...

Multora dintre noi ne-a lipsit afecțiunea atât de mult încât ne gandim ca este o prostie sau doar ceva ce ne înmoaie. Dar dacă ne dam voie sa fim sinceri, cu toții avem nevoie de ea. Atât afecțiunea primită, cât si afecțiunea fata de noi insine ne face extraordinar de bine. Ne face sa ne simțim importanți, valoroși. Este cumva o dovadă a autoafirmării de sine. Ne face sa ne dorim relații iubitoare, conexiuni autentice, ne ajuta sa ne conectam cu nevoile neverbalizate din interiorul nostru.
Dacă atunci când suntem singuri și ne dam voie să căutăm contactul cu oameni de încredere, fără să ne simțim o povară pentru ei, ci pur și simplu lăsăm acele persoane să fie în preajma noastră; dacă atunci când suntem obosiți ne odihnim; dacă mâncăm când ne este foame; dacă urmărim plăcerea sau relaxarea atunci când vrem să ne ridicăm moralul - suntem pe un drum bun spre un devotament sănătos față de noi înșine!
A ne îngriji mai înseamnă: să ne facem un cadou - o vizită la salonul de cosmetică sau de coafură, un masaj, o carte, un costum nou sau o rochie nouă; poate o baie lungă și fierbinte pentru a ne opri și a uita problemele noastre și viața de zi cu zi pentru o perioadă scurtă de timp. Prin toate aceste lucruri învățăm să fim blânzi cu noi înșine, să ne oferim atenție și să ne apreciem.
Afirmarea de sine include și dăruirea și primirea tandreței de la alții – atingeri care ne fac bine, atingeri care inspiră încredere.

Învățăm să ne dăm ceea ce avem nevoie într-un mod tandru, iubitor și plin de compasiune. Facem asta știind că această afecțiune nu ne va face leneși, egocentrici, narcisici sau slabi.

Învățăm să ne simțim suficient de iubiți de noi înșine încât să îi putem iubi cu adevărat pe alții și să le permitem să ne iubească.

⚠️Studiile arată că oamenii care primesc suficientă atenție au succes la locul de muncă și în relațiile lor.

02/06/2023

Acolo e. . . femeia „prea mult”, care trăiește și iubește prea intens, simte și sapă prea adânc, cerând prea des și dorind prea mult.

Ocupă prea mult spațiu cu râsul ei fericit și puternic, feminitatea ei, curbele ei, senzualitatea ei, onestitatea și sensibilitatea ei.
Prezența ei este înaltă ca un copac, lată ca un munte. Energia ei umple fiecare crăpătură din cameră.

Ocupă prea mult spațiu spun ei!
Cei care își ascund „natura sălbatică” în spatele conformismului, frustrării, surdității, apatiei și letargiei.

Acolo provoacă un scandal prin dorința ei persistentă, prea multă dorință. Își dorește multe, vrea totul - prea multă sălbăticie, prea mult timp pentru ea însăși, prea multă bucurie și pasiune. Ar trece prin spini, apă tulbure și focul iadului pentru a le obține.

Ea va risca totul pentru a nu-și suprima dorințele inimii și ființei sale.

Asta o face periculoasă, spun ei!
Ea este periculoasă!
Și iată-o, această femeie „prea mult”, care pune oamenii pe gânduri, care te prvoaca să te depășești, care pune degetul pe rană şi spune prea mult adevar!
Cea cu proza ​​ei autentică, adevărul ei și încredere în sine, în felul în care se prezintă. Cea care râde cu fața, cu inima și cu interiorul, care aprinde focul vieții în oameni cu tendința ei la pasiune înflăcărată!

Femeia ce nu se teme să arate lumii cine este cu toată lumina și umbra ei. Pentru că nu joacă, nu are nevoie de mască pentru a înfrunta lumea.

Oh, femeia aceea „prea mult”. . . prea tare, prea vioaie, prea sinceră, prea emoțională, prea inteligentă, prea intensiva, prea frumosă, prea dificilă, prea sensibilă, prea sălbatică, prea intimidantă, prea reușita, prea creativă, prea puternică, prea politică, prea fericită, prea nevoiașă , prea spirituală....

Pur și simplu prea mult pentru această lume standardizată, rece emoțional și orientată spre materialism.

Ar trebui să o despărțim de denumirea „prea mult” !
Cineva ar trebui să o ducă înapoi într-un loc mai respectabil! Cineva ar trebui să-i spună că „prea mult-ul” ei este o provocare pentru lumea noastră!

Sunt aici femeia, "prea mult", cu inima mea prea moale și cu prea multele mele emoții. O hedonistă, feministă, căutătoare a plăcerii, o empată, o creatoare.
Da, îmi doresc multe - dreptate, sinceritate, inegritate, spațialitate, ușurință, intimitate, reînnoire, respect și loialitate. Vreau să fiu respectata și înțeleasă.

Nu sunt o oportunitate, nu sunt o opțiune, vreau atenția ta nedivizată și promisiunile tale ținute.

Noi, femeile „prea mult”, suntem în pragul dispariției de secole – ne este atât de frică de „prea mult”, de prezența mare a acestei forțe, de felul în care arată respect și spune adevărul despre sentimentele noastre.
Am încercat să suprimăm „prea mult- ul” pentru a fi"confortabile ". Și in zi de astăzi femeia „prea mult” este umilită pentru măreția ei, pentru curajul ei și pentru firea ei pasională. Dar totuși crește și se răspândește... .

În lumea mea și în fața ochilor mei experimentez renașterea și învierea femeii „prea mult”.
Această femeie „prea mult” este cunoscută de unii și ca „femeie sălbatică” sau „feminin divin”.❤️

Dragă soră, dacă ai fost vreodată numită „prea mult”, „prea emoțională ”, „prea sălbatică” sau „prea îngâmfată”, atunci probabil că ești și o femeie „prea mult”.
Dacă da. . . Îți cer cu blândețe să îmbrățisezi tot ceea ce ești – toată adâncimea, toată profunzimea.
Nu te lupta împotriva a ceea ce ești!

Nu-ți ascunde „prea mult-ul ”, chiar dacă alții nu pot suporta strălucirea ta, măreția ta, nu-ți încuia darurile, ci arată-te lumii!
Uită tot ce ai auzit - „prea mult-ul ” tău este un cadou imens!
Da, un cadou extrem de important pentru lumea noastră. Un cadou cu care te poți vindeca, încuraja și elibera. Un cadou care aduce căldură și lumină oamenilor, unul pe care îl poți lua direct în inimă. Nu-ți fie frică de acest dar și nu lăsa pe nimeni să te păcălească.
Ești bine așa cm ești!
„Prea mult-ul ” tau este magie, este medicament. „Prea mult-ul ” tău poate schimba lumea!

Așa că vă rog dragi femei „prea mult”: Întreabăți. Cautați. Cereți. Avansați. Creați. Iubiți. Simțiți. Fiți.
Faceți valuri cu ființa voastră, lăsați-vă flăcările să se aprindă, oferiți întregii lumi și vouă profunzimea voastră !
Va rog ridicați-va. Avem nevoie de voi...! ❤️

[Text aus dem Englischen,
Übersetzt frei, von der wunderbaren: Regina Jungmayr]

21/05/2023

Saptamana trecuta a venit la cabinet un domn la ședința de terapie. Incă de la intrare a început să-și exprime starea de stres și nemulțumirea, povestindu-mi ca era cât pe-aci să întârzie datorita traficului rutier și lucrărilor de reabilitare a străzilor prin zona. I-am spus ca-l înțeleg, asemănător m-am simțit și eu de dimineață când am venit la cabinet datorita lucrărilor nou începute.... . Clientul s-a uitat mirat la mine și m-a întrebat:

"Cine?! Dumneavoastră? Deci și dumneavoastră vă enervați? "

Am zâmbit și am răspuns,
" Da, bineînțeles! Din fericire am reușit sa intru din nou in contact cu emoțiile mele, sa le definesc și să ascult mesajul transmis... . "

Acesta "scena", m-a inspirat să expun o parte din trăirile mele personale. În speranța de a le face curaj persoanelor ce se regăsesc în povestea mea.

De când eram copil, am avut o relație contradictorie cu o parte importantă din mine și anume cu lumea mea emoțională. Întotdeauna am încercat să-mi ignor sentimentele sau să le reprim cu forță. Am încercat să creez sentimente nefirești și să-mi suprim sentimentele spontane.

Am negat că sunt furiosă, chiar dacă eram supărată. Mi-am spus că trebuie să fie ceva în neregulă cu mine pentru că sunt furiosă chiar dacă furia era un răspuns rezonabil la situația ce se petrecea.

M-am prefăcut că ceva nu mă doare, deși mă făcea să sufăr extrem de mult. Mi-am spus că "cineva nu a vrut să mă rănească "deși o făcea din nou si din nou. Imi spuneam ca "nu stie mai bine...", ca "trebuie să fiu mai înțelegătoare ", etc. , le cautam permanent diferite scuze, pentru a putea accepta situația și minima ceea ce simteam.
Voiam sa reprim acea parte din mine care se revolta cu putere, care era gata de atac si care voia din răsputeri sa ma protejeze si sa ma faca sa inteleg ca se petrece o nedreptate.

Problema era că pe atunci nu o percepeam asa, ci mai degrabă ca fiind ceva neinregulă cu mine, ma luptam impotriva a ceea ce simțeam si exercitam din ce in ce mai mult autocontrol asupra mea.

Devenisem extrem de înțelegătoare cu toți ceilalți, le ofeream simpatie si ematie iar cu mine însămi deveneam din ce in ce mai dura, rece, lispita de înțelegere si iubire. Nu erau doar marile sentimente cu care eram în dezacord, mă luptam cu întregul spectru emoțional al personalității mele.

Am încercat să folosesc energia spirituală, mentală și chiar presiunea fizică pentru a evita să simt ceea ce trebuia să simt pentru a fi sănătosă și în viață.

Imi doream din rasputeri să-mi controlez
emoțiile. Pentru mine asta era rezolvarea. Cu toate astea, nu am avut neaparat succes in a le controla, iar controlul emoțional a devenit pentru mine un principiu de supraviețuire.

Datorită acestui comportament am supraviețuit mulți ani și situații în care nu aveam alternative mai bune.

Între timp, am învățat un comportament mai sănătos - am învățat să-mi accept sentimentele, să le îmbrățișez și să înțeleg ca fac parte din mine. Pot spune ca este o alta calitate de viață!

Ar trebui să avem sentimente. O parte din tulburarea noastră interioară are de-a face cu dorința de a nega sau de a distorsiona acest fapt. Unul dintre modurile prin care ne vindecăm este că învățăm să "curgăm" cu sentimentele noastre și să ascultăm ceea ce încearcă ele să ne spună.

Suntem responsabili pentru comportamentul nostru fără a fi nevoie să ne controlăm sentimentele.

23/03/2023

Rușinea este o emoție întunecată, puternică, care ne împiedică. Desigur, rușinea ne protejează și de comportamentul inadecvat. Dar mulți dintre noi am învățat să simțim rușine chiar și atunci când ne angajăm în comportamente sănătoase care sunt în interesul nostru.
Rușinea pătează comportamentele sănătoase, cm ar fi exprimarea sentimentelor, luarea deciziilor, a avea grijă de noi înșine, a aștepta cu nerăbdare, a ne bucura de succes sau a ne simți bine cu noi înșine.

Nu îndrăznim să cerem ceea ce ne dorim și avem nevoie, suntem incapabili de comunicare directă și sinceră, ne ferim să dăm și să primim dragoste pentru că aceste zone sunt pline de rușine!

Uneori, rușinea se deghizează în frică, furie, indiferență sau nevoia de a fugi și de a te ascunde. Când ne considerăm oameni răi, este de obicei tot o chestiune de rușine.

În procesul de vindecare învățăm să recunoaștem formele sub care se manifestă rușinea. Odată ce le recunoaștem, putem

începem să scăpăm de ea. Ne putem iubi și respecta unii pe alții - putem începe chiar acum.

Avem dreptul la viața noastră, dreptul de a fi ceea ce suntem.
Succes !

11/03/2023

10/03/2023

"Iubirea scoate la suprafaţă și acele părți din noi care nu sunt iubire. "
La ce ma refer cu asta?
Poate ca ți s-a întâmplat si tie ca atunci când se comporta cineva frumos cu tine, îți oferă multă atenție si iti spune ca te iubește să începi să te simți enervat, agitat sau nervos. Începi să simți in tine cm se dezvoltă un amalgam de emotii/sentimente care normal nu își au rostul și nu ar trebui să existe pentru ca este totul e în ordine, dar totuși ele exista.
Stii ce se întâmplă defapt?! Acea iubire pe care o simți începe să deschidă mult mai multe "uşi" în interiorul tău de care nici nu ai știut la nivel cognitiv ca există. Adică deschide si tot ceea ce "nu este iubire". Poate fi destul de bulversant, știu!
Însă ideal ar fi să NU le proiectezi sau să te descarci asupra altor persoane, ci să te uiți în acele "încăperi " si să identifici cauza si funcțiunea lor.
Succes! 🌞

01/03/2023

"Oamenii nu se nasc doar în ziua în care mama lor îi naște - viața îi obligă să se nască pe ei înșiși iar și iar." Gabriel Garcia Marquez

Când ne hotărâm ferm să facem tot ce este mai bun din noi înșine, viața ne oferă nenumărate oportunități de a ne „naște” din nou și din nou. Chiar dacă uneori poate fi dureros și deprimant, servește propriului nostru interes să ne schimbăm și să ne dezvoltăm. Încercați să priviți evenimentele care vă oferă oportunități de creștere nu ca pe ceva care trebuie „îndurat”, ci ca pe ceva esențial pentru procesul important de „naștere” în care trebuie să treacă oamenii sănătoși și viguroși în continuare.
Nașterea din nou este un proces dureros, urmat de euforia unei noi vieți.
Succes. 🌞

24/02/2023

" Nu mai am încredere in oameni!! Nu vreau și nu mai pot să mă încred in oameni... ."

Dacă te regăsești în cele de mai sus, îți spun cu blândețe că nici nu este nevoie să ai încredere!!! Nu te mai chinuii, nu te mai învinovăți, nu te mai minimaliza, nu mai lupta împotriva ta să arăți că ai încredere, dacă nu o ai. Fii blând, răbdător și iubitor cu tine. A durut așa de tare dezamagirea, minciuna, trădarea încât ar fi anormal să poți avea din nou încredere ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu trebuie să dovedești nimănui nimic. Nu trebuie să ai încredere în cei de lângă tine, daca nu ai. Nu acum! Ce poți face însă, este să te încrezi în tine că poți trece peste orice situație neplăcută pe care o vei întâlni. Dacă ești sincer cu tine și îți dai voie sa-ti revizuiești viața, observi cu siguranță că indiferent ce ți-au "servit" unii oameni, ai reușit să treci peste. Ți-ai demostrat de nenumărate ori ca poți face acest lucru. Deci poți să fii sigur că vei reuși încontiunare.

Relaxează-te, nu trebuie sa ai încredere în oameni, este perfect îndeajuns să ai încredere în tine ca poți face față oricărei situații. Când reușești să conștientizezi/interiorizezi acest lucru, vei observa ca starea ta va deveni din ce în ce mai degajata, frica se va micșora, iar dorința ta de explorare, cunoastere și conexiune va trece din nou în prim plan.
Succes🍀

13/02/2023

31/01/2023

Emoții negative...
Începi să tremuri, o neliniste parcă din senin îți inundă întregul corp, mintea ți-o ia razna. Habar nu ai ce ți se întâmplă, ești speriat, bulversat, vrei să te controlezi, dar observi că îți este imposibil. Simți frica și stari apăsătoare, ai vrea sa fugi, dar nu ai unde pentru ca totul se petrece în interiorul tău... .

Ai învățat să fii tare, să nu bagi înseamă, să renegi, să suprimi si să ascunzi stările neplăcute. De ce? Pentru a nu fi judecat, respins, atacat. Pentru că "nu se arată" nemulțumirea, urâtul și durerea ci doar fericirea, frumusețea și puterea.

Cum ar fi să înțelegi ca una fără alta nu există?! Cum ar fi să înțelegi că totul este de moment și trecător?! Cum ar fi să ințelegi că a te compara pe tine intr-un moment greu din viața ta cu cel/cea care tocmai se afla intr-un moment forte/bun/puternic este total greșit!!! Cum ar fi sa înțelegi ca şi tu vei trăi momente de fericire când alții vor experimenta durerea?!
Cum ar fi sa înțelegi că viața nu este despre a concura ci despre a experimenta?!
Cum ar fi să-ți dai voie să simți toate emoțiile tale chiar dacă nu-ti plac?!

18/01/2023

Dragi mămici, aveți curajul să vă implicați soții/partenerii mai mult în creșterea, educația și îngrijirea copiilor voștri. Aveți dreptul să le înmânați responsabilități legate de copiii voștri, indiferent de situație. Eliberați-va de ideea " el merge la muncă toată ziua, aduce majoritatea banilor acasă, e obisit, vai saracul, etc " sau "asa s-a învățat, acum ce sa mai fac... " . Partea bună este ca orice învăț are si dezvăț. Prin consecventă, respect, fermitate si iubire este posibil să învățăm noi comprtamente productive ce ne sunt de mare folos. Aveți încredere în partenerii voștri, vor reuși, sunt cu adevărat puternici! Chiar le veți face un favor. Însă dacă veți continua să preluați întreaga responsabilitate, veți crește așteptările față de voi, așteptări care sufocă sinele și ne fac în același timp să ignorăm propriile emoții și nevoi, ceea ce duce mai departe la un dezechilibru al sănătății psihice.

Iată ce declară un titlu din New York Times:
《Mamele sunt amortizoarele de șocuri ale societății noastre.》
" Un sondaj realizat în rândul femeilor căsătorite a arătat că îngrijirea copiilor era o sursa majoră de stres, femeile internalizandu-și în mare parte frustrările. În loc să le ceară sotilor să își intensifice contributiile domestice, cercrtatorii au constatat ca " mamele se invinovatesc pentru aceste conflicte și se simt responsabile pentru diminuarea lor, inclusiv prin parasirea locului de muncă, utilizarea de antidepresive sau ignorarea propriilor preocupari...." . Poate te regăsești și tu... .

12/01/2023

De-alungul anilor relationam cu nenumărate persoane. Dezvoltăm relații frumoase, profunde, cu unele dintre ele de lunga durată. Dar ce se întâmplă atunci când greșim față de o persoana, voit sau nevoit iar acea relație ia sfârșit?!
În cele mai multe cazuri, ne autoconsolam, spunându-ne " a ieșit persoana din viața mea pentru a intra una potrivită. Relația s-a epuizat si asa mai departe..." perfect de acord și de înțeles, dacă tu simiți asa. Însă mai există și acele situații în care cu toate că îți spui sau auzi aceste lucruri, nu te simți confortabil, parcă s-ar afla un mic viermisor in mintea ta care iti spune " ai greșit in aceasta relație și dacă ți-ai cere scuze, relația ar putea continua. "
Dar cm ne cerem scuze/ iertare asa încât sa-i atingem sufletul celeilalte persoane?

Imporant intr-o asemenea situație este atitudinea ta interioară de onestitate, deschidere și disponibilitate. Sa fii sincer cu tine, de ce vrei să o faci?! Dacă chiar simți cu adevărat ca îți pare rău, iti vezi gresala și încă îți mai este importantă persoana, atunci fa-o!
Dar daca o faci doar pentru tine, atunci fa-o, dar la tine acasă, pe o foaie de hartie fără să stai față in față cu persoana in cauză.
În momentul când zici" îmi pare rău " , fii conștient de faptul ca îți asumi responsabilitatea și efortul de a schimba ceva, de a nu mai repeta un asemenea comportament.
Este posibil ca după ce îți ceri iertare, lucrurile sa se înrăutățeasca partial, să fii acuzat, sa fii respins, să nu fi întâmpinat cu deschiderea pe care ti-o dorești. Ai răbdare, oferă spațiul si timpul necesar, ca cealaltă persoana să-și poata arata emotiile dureroase prin care a trecut si să poata reflecta asupra situației pentru a lua o decizie. Nu pune presiune asupra persoanei! Ajunge sa vorbesti despre faptele gresite și sa-ti ceri scuze, lasa-te condus de sensibilitate și intuiție.
Însă un lucru ca îți fie clar, nu îți pierzi respectul față de tine cand iți ceri iertare, spunând ca îți pare rău, dimpotrivă, câștigi respect!

Merităm să fim în pace cu noi înșine și cu ceilalți. 🌞

25/12/2022

Ție, celui care-mi citești acum rândurile, îți doresc să vezi lumea prin ochii unui copil, să fii plin de curiozitate, bucurie și entuziasm.
Să te bucuri de pace și lumină alaturi de cei dragi ție. Să daruiesti din toată inima și să-ți deschizi sufletul pentru a primi dragoste și fericire.
Sărbători fericite și binecuvântate să avem cu toții! 🎄🥂

19/12/2022

E timpul să avem curajul de a ne recunoaște nevoile personale.

Putem recunoaște și accepta faptul că suntem oameni care au nevoi. Avem nevoie de confort, iubire, înțelegere, prietenie, apropiere sănătoasă. Avem nevoie de sprijin pozitiv, de cineva care să ne asculte, de cineva care să ne dea ceva. Nu suntem slabi pentru că avem nevoie de aceste lucruri. Aceste nevoi ne fac oameni sănătoși. Dacă reușim să comunicăm în așa fel încât sa ne fie satisfăcute, atunci putem fi cu adevărat fericiți, ne simțim hrăniți emoțional.

Sunt momente când avem nevoi mai speciale. În astfel de momente avem nevoie de mai mult decât putem oferi. E în regulă și asta! Nu trebuie să ne simțim vinovați sau să păstrăm nevoile pentru noi din teama de a fi respinși sau judecați/etichetați. Fiecare dintre noi are nevoi personale, dar nu toți avem curajul să le verbalizăm.Cu toate că suntem diferiți din multe puncte de vedere, când vine vorba de nevoi, cu toții le avem. Dacă tot le avem, putem fi siguri ca au un rol lor în viață noastră. Un rol esențial este de a rămâne sănătoș, de a duce relații sănătoase.
Putem liniștiți accepta nevoile și partea nevoiașă ca parte a ființei noastre totale. Acest lucru nu ne face slabi, neputincioși si nici nu înseamnă că ne angajăm într-o dependență nesănătoasă, ci ne dăm voie să fim integrali, fără a fugi/renega părți din noi, din teama de a fi răniți.