Giancarlo Cristea • Neurodivergence - Affirming Psychotherapist

26/02/2026

26/02/2026

75% of alcohol's damage does not feel like anything the next morning.

Five studies. Five systems:

↓ 75% nocturnal growth hormone (single night, ~4-5 drinks)
↓ REM sleep gutted in the second half of the night (all doses)
↓ 37% post-exercise muscle protein synthesis (~12 drinks, alcohol-only)
↓ Testosterone-to-estradiol ratio (habitual drinkers vs non-drinkers)
↑ 15% breast cancer risk at 3-6 drinks/week (N = 105,986 women, 28 years)

The first two happen after one session at moderate doses. The MPS finding used a high dose. The last two are chronic, habitual intake. None of them produces a hangover in the traditional sense.

I'm not making an abstinence argument. Just giving the actual numbers.

Citations:

Prinz et al., 1980 / Ebrahim et al., 2013 / Parr et al., 2014 / Santi et al., 2023 / Chen et al., 2011

26/02/2026

😏I’ve been talking about this since 2018, and I’m glad the science is finally catching up with the Psychedelic Renaissance!
În ultimii ani, studiile clinice pe psilocibină, L*D, M**A și DMT au trecut de la faza de curiozitate marginală la protocoale riguroase, care redesenează standardele în tratamentul depresiei rezistente, PTSD și adicțiilor.
Deși mai avem multe de învățat, datele pe care le vedem acum sugerează că terapiile asistate de psihedelice ar putea schimba radical felul în care înțelegem și tratăm suferința psihică – nu doar prin suprimarea simptomelor, ci prin deschiderea unui spațiu autentic de transformare.

Practic, vorbim de o intervenție de ordinul minutelor care îți poate „reseta” cursul vieții: ieși din sesiune cu o nouă perspectivă, iar pentru unii oameni senzația e că se întorc dintr-o primă vacanță adevărată după ani de supraviețuire pe automat.

Prin comparație, pentru cine începe un tratament cu antidepresive clasice (SSRI și rudele lor), ghidurile clinice încă vorbesc de 3–4 săptămâni de așteptare până simți ceva schimbare și cam 5–6 săptămâni până poți evalua cu adevărat dacă tratamentul funcționează sau nu.
Cu alte cuvinte, în timp ce un pacient își reorganizează deja viața în urma unei intervenții asistate de DMT, altul abia așteaptă să vadă dacă pastila zilnică începe sau nu „să-și facă efectul”, după care mai are luni de zile, poate chiar ani, de tratament zilnic și efecte adverse semnificative...

A single 10-minute intravenous infusion of the psychedelic dimethyltryptamine (DMT) with psychological support led to a statistically significant reduction in depressive symptoms.

Results of a randomized, double-blind, placebo-controlled phase 2a study of adults with moderate-to-severe major depressive disorder (MDD).

The antidepressant effects were observed as early as 1 week following the session and, in some cases, lasted for up to 3 months. https://mdsc.pe/4aKGAIL

26/02/2026

Comisiile Colegiului Psihologilor din România par tot mai preocupate să protejeze abuzatorii, nu beneficiarii serviciilor psihologice și de psihoterapie.
Deja nu mai vorbim de „cazuri izolate”, ci de un tipar vizibil, susținut de politici interne și reguli care par construite special pentru a ține aceste bestii cu chip uman la adăpost de consecințe reale.

În urmă cu vreo doi ani eram întrebat tot mai insistent de ce nu fac parte din COPSI 😏. Răspunsul e simplu: nu mă regăsesc în această instituție, nici în modul ei de funcționare, nici în practicile pe care le validează prin tăcere sau pasivitate.
În plus, sunt deja membru acreditat al NCPS – National Counselling and Psychotherapy Society din Marea Britanie, un for profesional în care standardele etice, responsabilitatea față de client și reacția în fața abuzului sunt tratate cu seriozitatea pe care o merită.

La sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, după aproape patru ani de la depunerea plângerii de către clientă, Colegiul Psihologilor a luat o hotărâre definitivă în dosarul psihoterapeutului Matei Georgescu.

Bărbatul a fost anchetat de Comisia de Deontologie și Disciplină a Colegiului pentru că a inițiat și întreținut relații intime cu o pacientă - faptă considerată „abuz terapeutic” și interzisă de Codul Deontologic al profesiei.

O decizie în acest sens fusese luată încă din 2024, cazul fiind urmărit de PressOne începând cu luna februarie a aceluiași an. Decizia de atunci prevedea suspendarea dreptului de liberă practică pentru o perioadă de 6 luni.

PressOne a intrat în posesia hotărârii definitive, care a fost luată după respingerea contestației făcute de psihoterapeut și care impune aceeași pedeapsă: 6 luni de suspendare a activității.

Structura responsabilă de anchetă, Comisia de Deontologie și Disciplină (CDD), recomandase și obligația ca Matei Georgescu să facă „minimum 100 de ore de dezvoltare personală” înainte de a se întoarce în cabinet.

Comitetul Director, cel care trebuia să aprobe propunerea respectivă, a considerat că psihoterapeutul a conștientizat în cele din urmă faptele săvârșite, așa că a renunțat la obligația respectivă. Consiliul Colegiului Psihologilor, decidentul final, a menținut decizia.

În anchetă a fost implicat, ca membru al Comisiei de Deontologie și Disciplină, inclusiv Ion Duvac. Potrivit victimei, el a minimizat constant faptele lui Matei Georgescu. Ion Duvac este acuzat la rândul lui că și-a hărțuit sexual pacientele, iar CDD și Poliția Capitalei s-au autosesizat în privința celor relatate de PressOne.

🔗 Citește, pe larg, în linkul din comentarii.

26/02/2026

⚠️ Comisiile Colegiului Psihologilor din România trebuie să audă foarte clar: ceea ce se întâmplă acum nu mai este o problemă de „proceduri”, este o problemă de complicitate prin pasivitate.

Când ai înregistrări în care un psiholog (pardon, doctor în psihologie) abuzează de putere, umilește, sexualizează relația terapeutică și își terorizează clientele, iar tu, ca ditamai organismul de reglementare, ridici din umeri și spui „nu avem pârghii”, nu mai ești un garant al eticii profesiei.
Ești parte din problemă. Ești un sistem care lasă agresorii să-și continue munca liniștiți, în timp ce victimele sunt trimise înapoi în tăcere și rușine.

Comisiile de deontologie și disciplină se ascund în spatele unei interpretări înguste a prezumției de nevinovăție, ca și cm ar fi instanțe penale. NU SUNT! Rolul lor nu este să dea condamnări penale, ci să protejeze oameni vulnerabili de abuz, să apere demnitatea relației terapeutice, să traseze rapid limite când există dovezi serioase că cineva a călcat totul în picioare. Faptul că un terapeut care apare în înregistrări șocante poate încă să ocupe funcții-cheie în comisii „anti-abuz” este un eșec moral grav, nu doar o scăpare birocratică.
Nu mai putem accepta comisii care funcționează ca un scut pentru colegii lor, nu ca o plasă de siguranță pentru clienții din terapie. Nu mai putem accepta tăcerea, relativizarea, „să vedem ce zice și el”, când înregistrările, mesajele și pattern-urile sunt acolo, clare, repetate, imposibil de justificat. Nu mai putem accepta să ni se spună că „nu există pârghii”, când pârghiile pot fi create: regulamente modificate, proceduri de suspendare provizorie, termene-limită, transparență față de public.Dacă comisiile își înțeleg rolul doar ca pe o spălătorie internă de imagine, atunci profesia noastră are o problemă majoră de credibilitate.

Cum mai cerem oamenilor să aibă încredere în psihoterapie, când organismele menite să ne țină responsabili se mobilizează mai repede să protejeze imaginea agresorului decât integritatea victimei?În fața unor astfel de cazuri, nu mai este vorba doar despre un „psiholog problematic”, ci despre un sistem care a știut, a văzut, a primit plângeri și a ales să nu deranjeze prea tare. Asta înseamnă normalizare a abuzului. Asta înseamnă că breasla își abandonează clienții exact acolo unde ar trebui să fie cel mai fermă: la granița dintre putere profesională și vulnerabilitate umană.
Comisiilor Colegiului Psihologilor le spun direct: dacă nu sunteți capabili să protejați oamenii de abuzul psihologilor, atunci nu vă justificați existența‼️Și când nu vă faceți treaba, nu sunteți doar ineficienți; deveniți parte din mecanismul care permite abuzul să continue sub sigla „profesiei”.

Înregistrările cu psihologul Ion Duvac, acuzat că își hărțuia sexual pacientele, au zguduit spațiul public, pentru că vorbim despre un domeniu extrem de sensibil: terapia, care ar trebui să reprezinte un loc sigur. Cazul ridică întrebări esențiale despre etică și putere instituționa...

25/02/2026

24/02/2026

They said:
“There’s nothing medically wrong.”

We said:
“Then why are so many neurodivergent children presenting with the same pattern particularly those with symptomatic hypermobility and co-occurring associated conditions?”

Time for mental/physical join up
Join us. We are the first userled hypermobility neurodivergent charity in the UK www.sedsconnective.org

22/02/2026

Did you know that a large number of our community were first given a fibromyalgia diagnosis before later being diagnosed with hypermobile Ehlers-Danlos ( ) or hypermobility spectrum disorder ( )?
For many, the pain and other symptoms were real but the explanation wasn’t quite right.

Years later, the pieces finally fit.

Was fibromyalgia your first diagnosis too?
How long did it take before or was recognised?

Has anyone told you about the connections we pioneered with neurodivergence? We are the first charity for both and based on good research evidence www.sedsconnective.org

Do comment below or share your story as you’re not alone.

21/02/2026

🔴 🇬🇧 The New Face of British Extremism: Wrapped in the Union Jack, Fuelled by Fear and Hatred

Let’s call it what it is: fascism with a PR team⚠️

Reform UK’s war on the Equality Act has nothing to do with “common sense”, it is a calculated attack on, and demolition of, equal rights; a legislative attempt to make discrimination profitable and prejudice mandatory.
Suella Braverman MP, who built her political brand railing against “wokeness” and “multiculturalism,” now embodies the grotesque irony of modern British nationalism: a woman of immigrant heritage serving as the public face of a movement that would happily erase the rights of people like her if it meant a few more votes. This is not about reforming Britain. It is about reshaping it into something smaller, meaner, whiter — and, of course, more privileged.

Every line of the Reform narrative drips with moral cowardice: the pretence of “protecting the nation” while dismantling every value that once defined it, fairness, dignity, accountability, truth. By seeking to repeal the Equality Act, they are effectively writing discrimination back into law.
Disabled people, racial minorities, q***r citizens... anyone not matching their vision of “the real Britain”, are once again made vulnerable by design. It is deliberate, ideological cruelty.And this cruelty has precedent.

Just a few years ago, Victoria Atkins, then Home Office minister, now a Conservative stalwart, fought tooth and nail to prevent the legalisation of medical cannabis in the UK, a reform that would have brought relief to people living with severe and chronic conditions. Her moral argument against access was framed as “protecting public safety.” What she failed to mention was that HER HUSBAND held significant shares in GW Pharmaceuticals, the British company manufacturing medical cannabis exclusively for export‼️

In other words, a government that preached morality profited from the very substance it criminalised its citizens for using. This is the British right-wing tradition in its purest form: authoritarianism dressed as decency, repression packaged as responsibility, and profit disguised as piety.But loving a country means loving everyone who lives in it, not just those who look, pray, or speak like you.

- Reform UK doesn’t love Britain; it loves a FASCIST fantasy of total control over the country and its people.
- Suella Braverman doesn’t honour her roots; she weaponises them as political cover for an agenda that targets the very communities her own story depends on.

Should Reform UK ever hold the reins of government, the spectacle would be biblical in its hypocrisy. Braverman, the immigrant’s daughter who preached hatred and intolerance, may cling to power and feel untouchable now, but she is merely a prop in someone else’s theatre. The extremists she legitimises will, as they always do, turn on their own, and when that day comes, few will mourn her fall.
She has traded her heritage, her integrity, and her community for the illusion of belonging to a movement that despises everything she and her community represents. When they are finished with her, they will not look back, and neither will the people she betrayed. Some choices burn every bridge behind them; hers has left nothing but ashes where compassion might have lived.

Disabled activists have accused Reform UK of readying itself to “legalise discrimination”, after its new equalities “shadow minister” said the party would repeal the Equality Act on its first day i…

20/02/2026

Un nou studiu publicat în Cell și relatat de Medscape contestă una dintre cele mai vechi ipoteze despre mecanismul de acțiune al medicației pentru ADHD. Cercetătorii de la Washington University din St. Louis arată că stimulentele precum metilfenidatul (Ritalin) și lisdexamfetamina (Vyvanse) nu cresc direct „atenția”, ci influențează în principal rețelele cerebrale implicate în motivație, recompensă și stare de veghe.

Cu alte cuvinte, aceste medicamente nu „activează” circuitele atenției, ci cresc disponibilitatea creierului de a se implica și a persista în sarcini monotone sau lipsite de interes — ceea ce mulți adulți și tineri cu ADHD au spus dintotdeauna: „Nu mă ajută să am mai multă atenție, ci să pot rămâne conectat chiar și când e plictisitor.”Studiul mai arată și ceva surprinzător: efectul stimulentelor seamănă mult cu cel al somnului suficient, ceea ce sugerează că, în multe cazuri, medicația poate compensa o stare cronică de epuizare.

Asta aduce în prim-plan o întrebare importantă pentru practicieni și pacienți deopotrivă: oare „deficitul de atenție” reflectă uneori mai mult o problemă de reglare a energiei decât una de control cognitiv? Poate e timpul să schimbăm narațiunea: ADHD nu e o „lipsă de atenție”, ci o diferență în felul în care creierul evaluează relevanța și recompensa unei activități.

A new analysis of brain scans from nearly 12,000 children could change the way clinicians and researchers think about how stimulants for ADHD work. The research challenges the long-held dopamine-boosting model of stimulant medications. Emerging data suggest these drugs may work by reducing neural noise and stabilizing brain networks—improving attention and cognitive control at a systems level. https://mdsc.pe/4qO1Ljc

12/02/2026

„Ești prea sensibil." „Te complici." „De ce nu poți să fii ca toți ceilalți?"
Dacă ai auzit aceste fraze toată viața, e firesc să fi ajuns să crezi că există ceva greșit la tine. Că reacțiile tale sunt exagerate, că modul tău de a funcționa este inadecvat, că trebuie să te modifici pentru a te potrivi celorlalți. Dificultățile pe care le întâmpini nu reflectă o problemă personală, ci o nepotrivire între tine și un mediu construit după anumite așteptări sociale despre cm „ar trebui" să funcționeze toți oamenii.
Pentru mulți adulți neurodivergenți, experiențele repetate de invalidare construiesc o imagine de sine negativă, marcată de nesiguranță și sentimentul că „nu te potrivești". Mulți părăsesc terapia simțindu-se judecați sau văzuți ca proiecte de „reparat".În practica mea, lucrurile sunt altfel.

Pornesc de la convingerea că neurodivergența este o parte naturală a diversității umane, nu o patologie. În terapia neuro-afirmativă pe care o ofer:

✓ Nu urmărim conformarea la standarde neurotipice - ci explorăm cine ești cu adevărat
✓ Nu „corectăm" emoțiile - ci înțelegem ce îți comunică ele despre nevoile tale
✓ Nu impun soluții universale - ci construim împreună strategii adaptate unicității tale
✓ Nu judec diferența - ci respect și validez particularitățile tale senzoriale și emoționaleLucrez cu tine ca întreg - nu doar cu „simptome" izolate.

Sănătatea psihică este profund legată de cea fizică, emoțională și, unde este relevant pentru tine, spirituală. Pentru mulți adulți neurodivergenți, epuizarea emoțională, anxietatea sau burnout-ul se manifestă în corp prin tensiune cronică, supraîncărcare senzorială sau oboseală fizică. Abordarea mea integrează conexiunea dintre minte și corp, explorând cm se reflectă experiențele tale emoționale în senzații fizice și cm îți poți susține întregul sistem - nu doar „mintea", izolat de restul ființei tale.Creez un spațiu terapeutic bazat pe acceptare, empatie și suport autentic. Împreună explorăm ce înseamnă grijă de sine pentru tine, fără așteptări externe, și dezvoltăm strategii care susțin modul tău autentic de a fi.
Această abordare este pentru tine dacă: ai fost diagnosticat neurodivergent (autism, ADHD, PDA, dislexie, discalculie, OCD) sau suspectezi că ești, ai parcurs terapii în care te-ai simțit invalidat sau neînțeles, cauți un spațiu în care să nu mai trebuiască să explici de ce anumite lucruri „simple" pentru alții sunt copleșitoare pentru tine, sau pur și simplu vrei să lucrezi cu cineva care înțelege că diferit nu înseamnă defect.

Terapie integrativă neuro-afirmativă | 100% online | Școala Britanică de Psihoterapie

Online integrative psychotherapy for neurodivergent adults (autism, ADHD, AuDHD). Neuro-affirming approach by Giancarlo Cristea, MNCPS (Acc.), ADHD-CCSP, ASDCS. UK & Romania.

08/02/2026

Autism has long been viewed as a condition that predominantly affects male individuals, but a study from Sweden published by The BMJ shows that autism may actually occur at comparable rates among male and female individuals. The results show a clear female catch-up effect during adolescence, which t...