
02/10/2025
📅 ZIUA 2 ÎN SPITAL-CÂND CORPUL CERE OPRIRE,IAR SUFLETUL ÎNVĂȚĂ SĂ-L ASCULTE
Astăzi e a doua zi în care sunt aici. În același salon, cu aceleași pereți palizi, aceleași sunete sterile, aceeași tăcere care apasă uneori mai tare decât durerea.
Sunt aici pentru că IMUNITATEA MEA E FOARTE,FOARTE SCĂZUTĂ după prima doză de chimioterapie.
Știam că vor veni astfel de zile. Dar e cu totul altceva când le trăiești.
Când simți în oasele tale acea OBOSEALĂ PROFUNDĂ , acel gol interior în care nu mai ai energie nici măcar să te ridici din pat fără să te simți ca și cm ai urca un munte.
Un munte invizibil. Dar real.
🌿 Și totuși, chiar și aici, în această fragilitate aparentă, există ceva sfânt.
Există o LECȚIE A PREZENȚEI:
➡️ Când corpul spune „Nu pot”, învăț să spun și eu: „E în regulă. Nu forța. Doar fii.”
➡️ Când sistemul meu imunitar cedează, mă întorc spre SISTEMUL MEU ENERGETIC INTERIOR și îl întreb: „Unde pot aprinde lumină acum?”
💫 Am învățat să nu mă mai identific cu boala, dar nici să nu o neg.
Ea e aici. Dar și eu sunt aici.
Și în această întâlnire dureroasă dintre limitare și conștiență, ceva se naște.
O altă versiune a mea. Mai profundă. Mai blândă. Mai adevărată.
💗 Astăzi nu pot face multe. Dar pot iubi acest corp care luptă.
Pot onora fiecare celulă care își face treaba în tăcere.
Pot trimite lumină în sângele meu.
Pot fi recunoscătoare că am parte de îngrijire.
🕊️ Nu mă mai judec că sunt în spital.
Îmi dau voie să fiu aici. Cu tot ce sunt.
💬 Dacă treci și tu prin momente în care corpul te obligă să te oprești, te încurajez să nu le vezi ca pe o „pauză forțată”, ci ca pe o CEREMONIE DE CONECTARE.
Spune-mi: Ce îți șoptește corpul tău azi?