20/03/2025
Care sunt simptomele ADHD la copiii mici?
Ce este ADHD?
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare care poate provoca hiperactivitate (comportament activ în mod constant) și comportamente impulsive. Persoanele cu ADHD, inclusiv copiii, au de obicei probleme în a se concentra asupra unei singure sarcini. De asemenea, pot avea dificultăți în a sta nemișcați pentru perioade lungi de timp.
Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) este o tulburare, care are cauze neurobiologice. Desi exista unele ipoteze despre determinarea genetica a acestei tulburari, acest fapt nu este inca clar dovedit
ADHD poate aparea ca urmare a afectarii creierului copilului in timpul dezvoltarii fetale, la nastere sau d**a nastere d**a producerea unor traumatisme, leziuni, infectii, din cauza lipsei temporare de oxigen sau a altor afectiuni congenitale.
ADHD este mai mult decât un comportament tipic al copilului mic. Potrivit sursei Institutului Național de Sănătate (NIH), afecțiunea trebuie să apară pe o perioadă lungă de timp și să afecteze funcționarea. Aceasta este o parte din motivul pentru care ADHD nu este, de obicei, diagnosticat în copilărie.
Profesioniștii pot diagnostica ADHD la copiii de vârstă școlară de 6-7 ani sau mai mici, dar conform Academiei Americane de Pediatrie, medicii și profesioniștii din domeniul sănătății nu ar trebui să diagnosticheze afecțiunea la copii înainte de vârsta de 4 ani.
În timp ce copiii mici pot prezenta unele semne de ADHD, aceasta nu înseamnă neapărat că au această afecțiune. La această vârstă, pot avea dificultăți în a acorda atenție sau pot fi hiperactivi sau impulsivi.
Cu toate acestea, unele comportamente ale copiilor mici îi pot determina pe unii părinți să se întrebe dacă copilul lor are ADHD sau are șanse să-l dezvolte.
Citiți mai departe pentru o listă de verificare a simptomelor la care trebuie să fiți atenți.
Cand putemi spune dacă un copil mic are ADHD?
Potrivit unui studiu din 2019, unele comportamente observate în copilărie ar putea fi legate de dezvoltarea ADHD. Cu toate acestea, este nevoie de mult mai multe cercetări.
Potrivit NIHTrusted Source, acestea sunt cele trei semne principale ale afecțiunii la copiii de peste 3 ani:
-neatenţie
-hiperactivitate
-impulsivitate
Aceste comportamente apar și la copiii fără ADHD. Un copil nu va primi un diagnostic de ADHD decât dacă are mai multe simptome care au fost prezente de cel puțin 6 luni și care îi afectează funcționarea. Aceste simptome le pot afecta capacitatea de a participa la activități adecvate vârstei.
Cercetările arată că chiar și în anii preșcolari, copiii cu ADHD pot prezenta dificultăți cognitive în jurul gândirii abstracte, limbajului, raționamentului critic, percepției vizuale și abilităților motorii vizuale.
Trebuie avută mare grijă în diagnosticarea ADHD la copii, în special atunci când luați în considerare medicația. Un profesionist în sănătate mintală si un pediatru va fi cea mai buna alegere în a pune un diagnostic la această vârstă fragedă.
Dificultate de a acorda atenție
Mai multe comportamente pot indica ca copilul dumneavoastră are dificultăți de atenție, un semn cheie al ADHD. La copiii de vârstă școlară, simptomele de neatenție pot arăta astfel:
-dificultate în menținerea atenției, în joacă sau în finalizarea sarcinilor
-dificultăți de ascultare și de urmărire a instrucțiunilor
-dificultate de a acorda atenție detaliilor, face greșeli aparent mici,
-evitarea sarcinilor de acasă sau de la școală, care necesită o atenție mai indelungata
! Rețineți, totuși, că aceste comportamente pot fi, de asemenea, tipice unui copil mic și adecvate etapei sale de dezvoltare.
Agitatia si zvarcoleala
-Semnele de hiperactivitate pe care copilul dumneavoastră le poate prezenta includ:
-Este excesiv de agitat când stă așezat
neputând sta nemișcat pentru activități calme, cm ar fi să mănânce sau să citeasca o carte
-Vorbeste și face zgomot excesiv
-Alearga de la jucărie la jucărie sau este în permanență în mișcare,
alergând sau urcând în momente nepotrivite
Impulsivitatea
Un alt simptom al ADHD este impulsivitatea. Semnele că copilul dumneavoastră are comportamente excesiv de impulsive pot include:
-Manifesta o nerăbdare extremă cu ceilalți
-Are dificultăți în așteptarea rândului sau când se joacă cu alți copii
-întrerupe adesea atunci când alții vorbesc
-Vorbeste in momente nepotrivite
-Răspunde la întrebări înainte de a fi puse pe deplin sau termina propozițiile altor persoane
Din nou, acestea pot fi comportamente așteptate la copii mici. Sunt doar un motiv de îngrijorare dacă sunt extreme în comparație cu cele ale copiilor de vârstă similară sau dacă afectează funcționarea copilului dv.
Cum altfel ar putea acționa un copil mic cu ADHD?
Un copil de vârstă școlară sau prescolara cu ADHD poate prezenta și alte simptome. Acestea pot include:
Mai multă frustrare, furie decât la semenii lor
Se pune adesea în pericol pe sine sau pe alții din cauza lipsei simtului pericolului
Dificultate in a se calma
Comportamente agresive (față de sine sau față de ceilalți)
Dereglari de somn
Copiii pot primi un diagnostic ADHD numai când au împlinit vârsta școlară. Diagnosticarea ADHD la copii poate fi dificilă, deoarece comportamentele normale de dezvoltare pot fi confundate cu simptomele tulburarii.
Majoritatea copiilor mici pot prezenta uneori hiperactivitate, impulsivitate și neatenție. Acest lucru poate arăta ca o energie excesivă sau dificultati in intelegerea instrucțiunilor.
Medicul sau Psihologul Clinic va completa de obicei o listă de verificare clinică în timp ce observă copilul și îi va cere să facă un test, cm ar fi Testul variabilelor de atenție (TOVA). De asemenea, profesorilor li se cere adesea să completeze formulare. Toate aceste date sunt compilate și utilizate pentru stabilirea unui diagnostic.
Cum tratezi ADHD la copii mici?
Deși nu există un remediu pentru ADHD, tratamentul poate ajuta la ameliorarea simptomelor copilului dumneavoastră. Aceasta poate include:
-Medicatia
-Psihoterapia, inclusiv terapia de familie, terapia cognitiv-comportamentală
-Schimbari in stilul de viață
Dacă sunteți îngrijorat de comportamentul copilului dvs., vă recomandăm să discutați cu un medic pediatru sau cu un specialist în sănătate mintală.
