EyeContact. Cabinet de psihologie

06/12/2025

Cu răbdare și joacă, copilul tău poate progresa: Abilități esențiale de antrenat acasă

Exerciții detaliate pentru antrenarea abilităților copiilor cu autism (2–5 ani)

În această etapă de vârstă, copilul învață cel mai bine prin joc, repetare și interacțiune directă cu adultul. Fiecare exercițiu de mai jos este gândit să fie scurt (1–3 minute), vesel și ușor de repetat zilnic.

1. Gestul arătător
Scop: copilul arată pentru a cere, pentru a indica sau pentru a împărtăși interesul.

Exerciții detaliate:
A. Arătare pentru a cere
Puneți două obiecte (gustări/jucării) preferate în fața copilului, dar puțin mai sus sau mai departe.
Așteptați 3–5 secunde să vedem dacă arată singur.
Dacă întinde mâna, modelați gestul: luați-i mânuța și îndoiți degetul arătător.
Mereu spuneți clar: „Arată ce vrei!”.
Imediat după ce arată – oferiți obiectul.

B. Arătare pentru a indica
Așezați pe un raft mai multe jucării.
Spuneți: „Arată unde e mingea!”, „Arată ursulețul!”.
Dacă nu reușește, ghidați-i ușor mânuța.
Lăudați-l: „Bravo! Ai arătat!”.

C. Arătare în afară (parte de joint attention)
La fereastră: „Unde e mașina roșie? Arată!”.
La plimbare: „Arată câinele!”, „Arată avionul!”.
Folosiți intonație veselă, ca un joc.

2. Contactul vizual
Scop: copilul privește în ochi atunci când comunică sau cere ceva.

Exerciții detaliate:
A. Contact vizual pentru a obține ceva
Țineți o jucărie preferată aproape de fața dvs., la nivelul ochilor.
Spuneți: „Privește la mine!” și așteptați 1–2 secunde.
Când copilul vă privește — chiar și scurt — oferiți imediat jucăria.
Repetați de 5–10 ori.

B. Cucu-bau
Acoperiți fața cu mâinile sau un material.
Lăsați copilul să aștepte 2 secunde.
Descoperiți rapid fața și spuneți „Cucu-bau!”.
Mențineți contactul vizual o secundă, apoi zâmbiți larg.
Repetare: 5–7 runde.

C. Contact vizual în timpul hrănirii
Țineți lingurița puțin în lateralul feței dvs., nu direct în fața copilului.
Așteptați ca acesta să vă privească înainte să îi dați mâncarea.
Spuneți: „Bravo că te uiți la mine!”.

3. Imitația motorie
Scop: copilul imită acțiuni simple, apoi complexe.

Exerciții detaliate:
A. Imitație de bază
Stați față în față, copilul în poală sau la o mică distanță.
Faceți mișcări simple: bate din palme, ridică brațele, lovește ușor masa.
Spuneți „Fă ca mine!”.
Dacă nu imită, ghidați-l ușor fizic (promptare).
Lăudați de fiecare dată când reușește.

B. Imitație corporală variată
Atinge nasul, capul, urechile: „Așa facem noi!”.
Sări pe loc 2–3 sărituri.
Pune mâinile pe burtică sau la spate.

C. Joc melodiat
Cântați un cântecel scurt (ex: „Bate vântul frunzele”).
Introduceți gesturi simple.
Copilul trebuie să repete gesturile.

4. Imitația cu obiecte
Scop: copilul învață funcția obiectelor și intră în joc simbolic.

Exerciții detaliate:
A. Joc cu jucării simple
Luați o mașinuță și plimbați-o spunând: „Vrum vrum!”.
Dați-i copilului o mașinuță identică.
Spuneți: „Acum tu!”.
Așteptați 3–5 secunde; dacă nu imită, modelați mișcarea.

B. Hrănirea păpușii
Hrăniți păpușa cu o linguriță.
Dați copilului aceeași linguriță.
„Hrănește și tu păpușa!”.
Aplaudați sau spuneți „Bravo!” după reușită.

C. Lovirea cuburilor
Faceți o mică piramidă din cuburi.
Împingeți-o și spuneți: „Poc!”.
Rugați copilul să facă același lucru.

5. Imitația verbală
Scop: copilul imită sunete, apoi silabe și cuvinte.

Exerciții detaliate:
A. Sunete simple
Faceți sunete scurte: „pa”, „ba”, „ma”, „ta”.
Spuneți: „Spune pa!”.
Dacă copilul scoate un sunet asemănător — lăudă și recompensă.

B. Sunete de animale
Arătați o carte cu animale sau jucării.
Spuneți: „Vaca face muuu”.
„Spune și tu muuu!”.
Recompensați orice încercare.

C. Cuvinte funcționale
„sus”, „jos”, „apa”, „gata”, „hai”.
Folosiți-le mereu în contexte clare: ridicați-l → „sus”, coborâți-l → „jos”.

6. Cereri (comunicarea funcțională)
Scop: copilul învață să ceară ceea ce vrea, nu doar să ia sau să plângă.

Exerciții detaliate:
A. Cereri de jucării
Țineți jucăria preferată în mână, dar nu o oferiți imediat.
Așteptați un gest, sunet sau privire.
Dacă copilul întinde mâna, modelați gestul arătător sau un sunet simplu: „da”, „pa”.
Oferiți jucăria imediat.

B. Jocul bulelor de săpun
Suflați 3–5 bule.

Opriți-vă și țineți recipientul la piept.
Așteptați cerere: privire, gest, sunet.
Promptati: „Spune mai! / Arată!”.
Continuați imediat după cererea reușită.

C. Porții mici de gustări
Dați o bucățică mică (ex: chips, fruct).
Așteptați ca copilul să ceară alta.
Promptare verbală: „Vrei? Spune da / Arată!”.
Oferiți imediat.

Mesaj final pentru părinți
Nu exersați toate abilitățile odată.
Alegeți 2–3 și repetați-le zilnic 10–15 minute, în joacă.

Pentru evaluarea abilitatilor si nivelului de dezvoltare al copilului - adresati-va specialistului, care va aplica teste, chestionare, observatii si va crea un Program Personal de interventie.

29/11/2025

„Hiperactiv, capricios, nu vorbește și pare că nu ne aude – ce facem?”
Copilul este hiperactiv, nu ascultă, pare „că nu aude” și doarme prost? Iată ce ar putea fi și la ce specialiști să apelăm:

Mulți părinți observă la 2–4 ani că micuțul este extrem de energic, impulsiv, greu de liniștit, nu răspunde când este strigat sau pare că trăiește „în lumea lui”. Uneori apar și probleme de somn, plâns frecvent sau dificultăți în a urma reguli simple. Aceste semne pot avea explicații diferite și, important, pot fi ajutate cu intervenții timpurii.
La ce specialiști să ne adresăm?

1. Medic pediatru
Pentru un consult general și pentru a exclude cauze medicale, tulburări de somn, carențe sau infecții care pot afecta comportamentul.

2. Neurolog pediatru
Evaluează dezvoltarea neuropsihică, hiperactivitatea, tulburările de comportament și somn.

3. ORL-ist pentru testarea auzului
Copiii care „nu aud când sunt strigați” pot avea hipoacuzie ascunsă sau pot fi supra-stimulați senzorial. Testarea auzului este esențială.

4. Psiholog/Psiholog Clinic/Logoped
Evaluează limbajul, atenția, comportamentul și oferă intervenții care ajută la:

dezvoltarea comunicării,

reglarea comportamentului,

îmbunătățirea somnului și rutinei,

reducerea capriciilor prin tehnici potrivite vârstei.

Semne care pot apărea și în tulburările din spectrul autist (TSA)

Nu înseamnă automat autism, dar merită evaluate atunci când apar împreună:

-copilul nu răspunde constant la nume, chiar dacă aude bine;

-nu arată cu degetul, nu cere prin gesturi, nu urmărește privirea părintelui;

-evită contactul vizual sau îl menține foarte puțin;

-preferă să se joace singur, face jocuri repetitive (învarte roți, aliniază obiecte);

-are hipersensibilitate la sunete, texturi, atingeri (se sperie ușor, refuză haine, acoperă urechile);

-nu vorbește sau are limbaj foarte puțin dezvoltat pentru vârstă;

-poate avea comportamente repetitive (flutură mâinile, sare mereu într-un loc, se învârte).

Ce poate fi, în general?

-întârziere în dezvoltarea limbajului,

-hipersensibilitate senzorială,

-hiperactivitate/impulsivitate,

-tulburări de somn,

-nevoi emoționale neînțelese,

-sau semne care necesită screening pentru TSA.

Evaluarea timpurie este esențială — cu intervenție potrivită, copilul poate progresa vizibil în limbaj, comunicare, comportament și somn.

27/11/2025

De ce copilul încurcă literele? Semne pe care părinții nu trebuie să le ignore:
Copilul încurcă literele când vorbește sau când scrie? Iată ce poate însemna:

Mulți părinți observă la un moment dat că copilul încurcă literele – fie în vorbire, fie în scriere. Uneori e o etapă normală, alteori este un semn că are nevoie de sprijin specializat. Important este să știm ce observăm și când intervenim.

✨ 1. Poate fi o etapă normală

La copiii mici (2.5–4 ani), încurcarea sunetelor este firească. Ei încă își formează vocabularul și modul în care pronunță sunetele. Inversiuni precum “pate” în loc de “tate” sau schimbarea ordinii sunetelor sunt obișnuite.

🗣️ 2. Poate fi vorba de dislalie (dificultăți de pronunție)

Dacă un copil încurcă frecvent sunete precum S–Ș, R–L, T–D, J–G, poate fi vorba de o tulburare de pronunție foarte des întâlnită, numită dislalie. Aceasta se corectează eficient prin exerciții logopedice.

🧠 3. Poate exista o dificultate de procesare fonologică

Uneori copilul aude bine, dar creierul nu diferențiază suficient sunetele. De aceea el:

-spune un sunet în locul altuia

-scrie litera greșită

-schimbă ordinea sunetelor în cuvânt

Acest lucru apare frecvent când copilul încurcă aceleași litere atât la vorbit, cât și la scris.

Dacă nu este corectat la timp, poate afecta citirea, scrierea și încrederea în sine.

✏️ 4. Dacă are peste 7 ani, poate fi o dificultate de învățare

Dacă greșelile persistă după vârsta școlară, chiar dacă copilul se străduiește, poate fi vorba despre dislexie/disgrafie sau alte dificultăți specifice de învățare. Cu sprijinul potrivit, copiii progresează foarte bine.

👂👀 5. Uneori cauza e mai simplă

Unele confuzii apar din:

auz neclar (otite frecvente, lichid în ureche, sensibilitate la anumite frecvențe)

vedere slabă (literele sunt percepute neclar)

De aceea se recomandă și un control ORL/oftalmologic, în paralel cu logopedul si psihologul.
💛 De ce este important să intervenim la timp?

Pentru că limbajul stă la baza:

-învățării

-comunicării

-exprimării emoțiilor

-încrederii în sine

Vestea bună? 💛
Cu intervenție la timp și terapia potrivita, progresul este vizibil.
Dacă ai observat că micuțul tău încurcă literele, pronunță greu anumite sunete sau evită să scrie/citească, o evaluare psihologica si logopedică timpurie poate face diferența!

25/11/2025

Legătura dintre hipersensibilitate și întârzierea de limbaj la copii – ce trebuie să știm

Mulți copii, care prezintă întârziere de limbaj, manifestă, în același timp, diferite forme de hipersensibilitate senzorială. Acest lucru nu reprezintă un diagnostic în sine, ci un indicator al felului în care creierul copilului procesează informațiile din mediu. Modul în care copilul percepe sunetele, luminile, atingerea sau mișcarea influențează disponibilitatea pentru joc, explorare, atenție și comunicare – elemente esențiale în dezvoltarea limbajului.
Cum se manifestă hipersensibilitatea la copiii cu întârziere de limbaj?

-Auditiv: deranj la zgomote puternice sau imprevizibile; copilul își acoperă urechile sau evită locuri aglomerate.

-Tactil: refuzul anumitor haine sau texturi, sensibilitate la atingeri.

-Vizual: dificultate de concentrare în spații vizual încărcate sau în lumină puternică.

-Vestibular / proprioceptiv: frică de mișcare, dezechilibru sau, dimpotrivă, nevoie intensă de cățărat și sărit.

Aceste reacții pot interfera cu învățarea naturală a limbajului, deoarece atenția copilului este consumată de gestionarea stimulilor și nu de interacțiunea socială.

De ce este hipersensibilitatea legată de întârzierea de limbaj?

1.Copilul evită situațiile sociale care presupun comunicare.

2.Atenția auditivă și vizuală este instabilă sau suprasolicitată.

3.Reglarea emoțională este dificilă, ceea ce reduce capacitatea de a imita, de a cere, de a participa la joc.

4.Interacțiunile cu adultul și cu alți copii sunt limitate, ceea ce restrânge oportunitățile naturale de învățare a limbajului.

Cum îl ajutăm pe copil în momentele de hipersensibilitate?

-Observăm situațiile declanșatoare și le reducem intensitatea.

-Oferim rutine clare și tranziții anunțate.

-Creăm un spațiu sigur și liniștit, unde copilul se poate regla.

-Folosim materiale vizuale, activități scurte și pauze senzoriale.

-Menținem o prezență calmă, predictibilă și suportivă.

Cum lucrează specialiștii în astfel de cazuri?

1. Terapeutul de integrare senzorială

Evaluarea profilului senzorial și exerciții specifice (balansare, texturi, trasee motrice, activități proprioceptive).
Cum ajută: crește toleranța la stimuli, reduce reactivitatea și îmbunătățește atenția – condiții esențiale pentru progresul limbajului.

2. Logopedul

Sesiuni de lucru adaptate sensibilităților copilului: activități vizuale, joc structurat, pauze senzoriale, interacțiune blândă.
Cum ajută: copilul se simte confortabil, iar comunicarea devine accesibilă și plăcută.

3. Specialistul ABA (Analiză Aplicată a Comportamentului)

Creează programe individualizate de interventie, pentru facilizarea comunicarii, atenției, imitatiei și autonomiei.

Folosește întăriri pozitive și pași mici pentru a crește toleranța la stimuli care deranjează.

Construiește comportamente alternative pentru situațiile în care copilul intră în disconfort.

Cum ajută: copilul învață să ceară, să indice, să participe, să tolereze activități necesare în dezvoltarea limbajului și a comunicării.

4. Terapeutul cognitiv-comportamental (TCC)

Adaptat vârstei și nivelului de dezvoltare, TCC ajută copilul să:

înțeleagă emoțiile și reacțiile corpului în momentele de suprastimulare;

identifice strategii simple de calmare;

tolereze treptat situații noi sau provocatoare senzorial;

dezvolte abilități sociale de bază.

Cum ajută: o mai bună reglare emoțională crește disponibilitatea pentru limbaj, atenție și interacțiune. Copilul devine mai sigur, mai calm și mai conectat cu cei din jur.

Importanța intervenției timpurii

Intervenția timpurie este esențială deoarece:

creierul copilului este în plină formare și învață rapid;

hipersensibilitatea poate fi redusă semnificativ cu practici adecvate;

copilul devine disponibil pentru interacțiune și joc – pilonii de bază ai limbajului;

comunicarea apare mai devreme atunci când copilul se simte în siguranță, reglat și susținut.

Cu cât intervenția începe mai repede, cu atât șansele ca copilul să înceapă să vorbească, să comunice eficient și să participe activ în viața socială sunt mai mari.

Concluzie
Hipersensibilitatea poate fi un obstacol temporar în dezvoltarea limbajului, dar cu suport profesionist, tehnici adaptate și intervenție timpurie, copilul poate recupera semnificativ. Înțelegerea, răbdarea și colaborarea dintre părinți și specialiști sunt cheia progresului.

20/03/2025

Care sunt simptomele ADHD la copiii mici?
Ce este ADHD?
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare care poate provoca hiperactivitate (comportament activ în mod constant) și comportamente impulsive. Persoanele cu ADHD, inclusiv copiii, au de obicei probleme în a se concentra asupra unei singure sarcini. De asemenea, pot avea dificultăți în a sta nemișcați pentru perioade lungi de timp.
Tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD) este o tulburare, care are cauze neurobiologice. Desi exista unele ipoteze despre determinarea genetica a acestei tulburari, acest fapt nu este inca clar dovedit
ADHD poate aparea ca urmare a afectarii creierului copilului in timpul dezvoltarii fetale, la nastere sau d**a nastere d**a producerea unor traumatisme, leziuni, infectii, din cauza lipsei temporare de oxigen sau a altor afectiuni congenitale.
ADHD este mai mult decât un comportament tipic al copilului mic. Potrivit sursei Institutului Național de Sănătate (NIH), afecțiunea trebuie să apară pe o perioadă lungă de timp și să afecteze funcționarea. Aceasta este o parte din motivul pentru care ADHD nu este, de obicei, diagnosticat în copilărie.
Profesioniștii pot diagnostica ADHD la copiii de vârstă școlară de 6-7 ani sau mai mici, dar conform Academiei Americane de Pediatrie, medicii și profesioniștii din domeniul sănătății nu ar trebui să diagnosticheze afecțiunea la copii înainte de vârsta de 4 ani.
În timp ce copiii mici pot prezenta unele semne de ADHD, aceasta nu înseamnă neapărat că au această afecțiune. La această vârstă, pot avea dificultăți în a acorda atenție sau pot fi hiperactivi sau impulsivi.
Cu toate acestea, unele comportamente ale copiilor mici îi pot determina pe unii părinți să se întrebe dacă copilul lor are ADHD sau are șanse să-l dezvolte.
Citiți mai departe pentru o listă de verificare a simptomelor la care trebuie să fiți atenți.
Cand putemi spune dacă un copil mic are ADHD?
Potrivit unui studiu din 2019, unele comportamente observate în copilărie ar putea fi legate de dezvoltarea ADHD. Cu toate acestea, este nevoie de mult mai multe cercetări.
Potrivit NIHTrusted Source, acestea sunt cele trei semne principale ale afecțiunii la copiii de peste 3 ani:
-neatenţie
-hiperactivitate
-impulsivitate
Aceste comportamente apar și la copiii fără ADHD. Un copil nu va primi un diagnostic de ADHD decât dacă are mai multe simptome care au fost prezente de cel puțin 6 luni și care îi afectează funcționarea. Aceste simptome le pot afecta capacitatea de a participa la activități adecvate vârstei.
Cercetările arată că chiar și în anii preșcolari, copiii cu ADHD pot prezenta dificultăți cognitive în jurul gândirii abstracte, limbajului, raționamentului critic, percepției vizuale și abilităților motorii vizuale.
Trebuie avută mare grijă în diagnosticarea ADHD la copii, în special atunci când luați în considerare medicația. Un profesionist în sănătate mintală si un pediatru va fi cea mai buna alegere în a pune un diagnostic la această vârstă fragedă.
Dificultate de a acorda atenție
Mai multe comportamente pot indica ca copilul dumneavoastră are dificultăți de atenție, un semn cheie al ADHD. La copiii de vârstă școlară, simptomele de neatenție pot arăta astfel:

-dificultate în menținerea atenției, în joacă sau în finalizarea sarcinilor
-dificultăți de ascultare și de urmărire a instrucțiunilor
-dificultate de a acorda atenție detaliilor, face greșeli aparent mici,
-evitarea sarcinilor de acasă sau de la școală, care necesită o atenție mai indelungata
! Rețineți, totuși, că aceste comportamente pot fi, de asemenea, tipice unui copil mic și adecvate etapei sale de dezvoltare.
Agitatia si zvarcoleala
-Semnele de hiperactivitate pe care copilul dumneavoastră le poate prezenta includ:
-Este excesiv de agitat când stă așezat
neputând sta nemișcat pentru activități calme, cm ar fi să mănânce sau să citeasca o carte
-Vorbeste și face zgomot excesiv
-Alearga de la jucărie la jucărie sau este în permanență în mișcare,
alergând sau urcând în momente nepotrivite

Impulsivitatea
Un alt simptom al ADHD este impulsivitatea. Semnele că copilul dumneavoastră are comportamente excesiv de impulsive pot include:
-Manifesta o nerăbdare extremă cu ceilalți
-Are dificultăți în așteptarea rândului sau când se joacă cu alți copii
-întrerupe adesea atunci când alții vorbesc
-Vorbeste in momente nepotrivite
-Răspunde la întrebări înainte de a fi puse pe deplin sau termina propozițiile altor persoane
Din nou, acestea pot fi comportamente așteptate la copii mici. Sunt doar un motiv de îngrijorare dacă sunt extreme în comparație cu cele ale copiilor de vârstă similară sau dacă afectează funcționarea copilului dv.
Cum altfel ar putea acționa un copil mic cu ADHD?
Un copil de vârstă școlară sau prescolara cu ADHD poate prezenta și alte simptome. Acestea pot include:
Mai multă frustrare, furie decât la semenii lor
Se pune adesea în pericol pe sine sau pe alții din cauza lipsei simtului pericolului
Dificultate in a se calma
Comportamente agresive (față de sine sau față de ceilalți)
Dereglari de somn
Copiii pot primi un diagnostic ADHD numai când au împlinit vârsta școlară. Diagnosticarea ADHD la copii poate fi dificilă, deoarece comportamentele normale de dezvoltare pot fi confundate cu simptomele tulburarii.
Majoritatea copiilor mici pot prezenta uneori hiperactivitate, impulsivitate și neatenție. Acest lucru poate arăta ca o energie excesivă sau dificultati in intelegerea instrucțiunilor.
Medicul sau Psihologul Clinic va completa de obicei o listă de verificare clinică în timp ce observă copilul și îi va cere să facă un test, cm ar fi Testul variabilelor de atenție (TOVA). De asemenea, profesorilor li se cere adesea să completeze formulare. Toate aceste date sunt compilate și utilizate pentru stabilirea unui diagnostic.
Cum tratezi ADHD la copii mici?
Deși nu există un remediu pentru ADHD, tratamentul poate ajuta la ameliorarea simptomelor copilului dumneavoastră. Aceasta poate include:
-Medicatia
-Psihoterapia, inclusiv terapia de familie, terapia cognitiv-comportamentală
-Schimbari in stilul de viață
Dacă sunteți îngrijorat de comportamentul copilului dvs., vă recomandăm să discutați cu un medic pediatru sau cu un specialist în sănătate mintală.

18/02/2025

Fiecare strop de cunostinte are o valoare impunatoare in oceanul in care nu doar inotam,dar mai si incercam sa ajutam si pe altii! Multumim tuturor profesionalilor,care se impart cu experienta acumulata!

11/12/2024

06/05/2023

15/01/2023

O metoda interesanta pentru copiii cu intirziere de limbaj, alalie motorie, apraxie etc.

The VML method uses variety of manual techniques in treating childhood Apraxia of speech. Dr Elad Vashdi, the founder of the method , demonstrate with a chi...