25/08/2024
Criza de la 7 ani la copii: cm ar trebui să se comporte părinții?
Criza vârstei de la 7 ani nu este ceva ce trebuie să vă sperie, ci este o etapa fireasca în evoluția și dezvoltarea copiilor. Dați-le timp să se adapteze. La vârsta de la 7 ani, copiii experimentează schimbări semnificative în viața lor socială, deoarece majoritatea copiilor la această vârstă merg la școală. Chiar ieri copilul se juca la grădiniță, iar astăzi are deja multe noi responsabilități.
Cauzele crizei la această vârstă
1.La școală, copilul întâmpină mai întâi restricții serioase în ceea ce privește disciplina. Reguli, codul vestimentar al școlii, lecții de 45 de minute și incapacitatea de a elibera energia fizică oricând doriți.
2.Copilul ajunge să-și înțeleagă propriile experiențe la un nivel mai profund decât atunci când era preșcolar. Începe să înțeleagă treptat cm funcționează nu numai lumea, ci și cm funcționează el însuși. Gânduri precum „cine sunt eu?”, „ce îmi place?”, „ce vreau acum?” Acum apar din ce în ce mai des în mintea unui școlar.
3.Adesea, la vârsta de la 7 ani un copil începe să petreacă mai mult timp cu semenii. Într-un mediu nou, un copil face cunoștință cu caracteristicile comportamentale ale noilor săi cunoștințe și întâlnește sentimente și fenomene precum prietenia, simpatia, mânia, nedreptatea. Datorită unei combinații a acestor factori, un copil poate experimenta crize de furie.
În general, criza de șapte ani se caracterizează printr-o perioadă de contradicții constante, dorința de a deveni adult și de a lua decizii adulte În același timp, imposibilitatea de a-și realiza dorințele din cauza vârstei și experienței atât de mici.
Principalele semne ale crizei de la 7 ani
Comportamental:
Încăpăţânare şi categoricitate, argumente cu sau fără motiv;
Copilul este adesea nepoliticos și refuză;
Nervozitate, temperament scurt și iritabilitate;
Schimbare bruscă de dispoziție.
Familial:
Apariția unui mare interes pentru problemele de familie. Acesta ar putea fi un interes în relația dintre părinți, în bugetul familiei;
Angajarea frecventă în conversații cu adulți, uneori cu prietenii părinților;
O dorință bruscă de a-și asuma noi responsabilități, arătând o mare importanță pentru sine.
Social:
Copilul se străduiește să imite adulții în expresiile faciale și comportamentul;
Solicită să cumpere haine la modă, gadgeturi scumpe pentru a fi „ca toți ceilalți”;
În viața de zi cu zi apar glumele și bufoniile „plate”.
În general, criza de șapte ani se caracterizează printr-o perioadă de contradicții constante, dorința de a deveni adult și de a lua decizii adulte. În același timp, imposibilitatea de a-și realiza dorințele din cauza vârstei și experienței atât de mici.
Cum îți poți ajuta copilul să depășească această etapă dificilă?
Nu-l supraîncărcați cu cercuri și secțiuni. Lasă-l să aleagă un lucru și să investească timp în studii și activități extracuriculare în mod egal. Încercați să mențineți o rutină zilnică, astfel încât sistemul lui nervos să nu fie supraîncărcat.
Nu pune presiune pe copil. În timp, totul se va „liniște”; principalul lucru este să luați cu calm această perioadă „dificilă”.
Nu-i ignora problemele de la școală. O relație atentă și de încredere cu tine îți va permite să observi dacă ceva nu merge bine la școală.
Nu-ți umili niciodată copilul! Acest lucru duce la un întreg set de complexe și traume viitoare, care se extind în continuare nu numai la sentimentul său de sine, ci și la prietenii și cunoștințele săi apropiați.
Bucură-te de micile lui victorii, laudă-l. Identificați zonele în care îi puteți oferi mai multă independență - de exemplu, strângerea propriilor manuale sau păstrarea uniformă a școlii. Oferă-i posibilitatea de a greși, acest lucru îl va ajuta să-și dezvolte independența și responsabilitatea.
Când copilul întâmpină o dificultate la realizarea unei cerințe fii alături “Ai nevoie de ajutor? Nu-i nimic, e normal să nu cunoști, de aceea mergi la școală - să înveți. Eu sunt aici când ai nevoie de ajutor “
Stabileste reguli clare. Ora de culcare, timpul petrecut la desene sau pe internet trebuie sa fie reguli pe care nu le negociati. Copiilor li se va părea de multe ori ca „nu este corect”, însă trebuie sa fiti fermi și sa le explicați că regulile sunt reguli în favoarea lor.
Mari succese Ție părinte!
Un părinte liniștit - un copil fericit!
Angela Tataru Psiholog.
