28/10/2023
Program lunar de stimulare cognitivă pentru copilul cu ADHD. Părinte co-terapeut.
Săptămîna 1.
1. Suprapunerea unor reprezentări mintale, imaginilor din realitate percepute anterior
2. Antrenamentul atenției și controlul memoriei de scurtă durată
3. Antrenamentul percepției și procesării secundare (accesarea bazei de cunoștințe de care dispune copilul).
4. Stimularea memoriei senzoriale
-pentru observarea ariilor senzoriale predilecte ale copilului (unii prezintă o snsibilitate accentuată pentru stimuli vizuali, alții față de cei auditivi, olfactivi, ...):
Marcați în cifre , în dreptul fiecărui enunț, câte imagini vă vin în minte. Timp de completare: max. 30 sec pe fiecare item.
1. Cîte tipuri de unelte de scris vezi?----------------------
2. Cîte sunete de Tv/radio auzi?..................................
3. În cât moduri simți că poți să îți miști piciorul?.......
4. Cîte arome de înghețată poți să guști?....................
5. Cîte mirosuri de gospodărie îți amintești?.............
6. Cîte texturi de materiale îți amintești?
7. Cîte tipuri de uși poți să vezi?
8. Cîte tipuri de sunete de stradă poți să auzi?
9. Cîte lichide poți să guști?
10. Cîte obiecte te vezi aruncând?
11. Cîte tipuri de mâncare poți să miroși?
12. Câte tipuri de mașini poți să vezi?
13. Câte voci ale prietenilor poți să auzi?
14. Câte obiecte simți că poți ridica?
15. Câte tipuri de sandvich-uri poți să guști?
16. Câte tipuri de mirosuri din exterior poți să percepi?
17. Cîte tipuri de materiale umede poți să simți?
18. Cîte voci ale prietenilor/familie poți să auzi?
Pe baza testului, se vede în care arie a simțurilor copilul are cele mai bogate amintiri. Dacă ai reținut 6 sau mai multe imagini pentru o întrebare, te situezi peste nivelul mediu de fluență a imaginilor vizuale, în acel domeniu. Dacă răspunsurile tale totalizează cel puțin 64 de răspunsuri, fluența este deasupra mediei-se antrenează prin practică (antrenament Helaine Rosenberg, Creative Drama, Londra, 2014)
SĂPTĂMÎNA II.
ORGANIZAREA, PRIORITIZAREA ȘI ACTIVAREA SARCINII:
• Concentrarea, susținerea și schimbarea atenției în timpul sarcinii
Exerciții pregătitoare de atenție:
1. Cu mîna stîngă desenezi în aer un cerc, cu mîna dreaptă un pătrat (coordonare)
Exerciții pentru atenția distributivă, atenție inaintea realizării unei sarcini, inhibiția răspunsurilor și reacția imediată, memoria de lucru
MOTIVAȚIA, VOINȚA, DECIZIA (metoda Robert Cohen, Univ. California Irvine, antrenament):
Jocuri de rol: Andrei se plimbă pe o alee în parc. Este cu mama și cu tata. În plimbare, mama îi spune (la ureche) ceva, Andrei ascultă, în continuare tata îi spune la ureche ceva, Andrei ascultă. Fiecare îi cere să facă un anumit lucru, ex: ”dă-mi geaca!”, respectiv ”desfă-ți șireturile”(desfă-ți un nasture/dă-mi un pupic; vino cu mine la cofetărie/vino cu mine la carturi; culege o frunză/dă-mi o pietricică) -important cele două mesaje sunt contradictorii și îi parvin din două surse și direcții opuse. Fiecare încearcă să-l convingă pe Andrei să facă ceea ce îi cere el. La capătul aleii, după ce Andrei a ascultat mesajele, decide ceea ce vrea să facă (să dea geaca sau să își desfacă șireturile) și face-acționează. Poate fi implicat și un al patrulea personaj, care rămâne în spate, însoțește fără să vorbească (o instanță superioară).
SĂPTĂMÂNA III
MANAGEMENTUL EMOȚIILOR
• reglarea afectelor, problemelor la nivelul inhibițiilor reacțiilor emoționale, la producerea unor evenimente ; reglarea problemelor în a-și interioriza emoțiile sau moderarea lor; gradul ridicat de impulsivitate; toleranța scăzută la frustrare
Schimbarea intensităţii acţiunii interioare
Punct de concentrare: pe schimbarea emoţiei de la un nivel la altul.
Doi sau mai mulţi copii decid ”Unde, Cine, Ce” (unde are loc acțiunea-în pădure; cine-doi, trei copii; ce fac-se joacă). Emoţia se declanşează la un moment dat şi apoi devine din ce în ce mai puternică. Secvenţa se poate desfăşura astfel: de la afecţiune la dragoste, apoi la adoraţie; de la suspiciune la frică, apoi la groază; de la iritare la supărare, apoi la furie. Acţiunea interioară se poate desfăşura de asemenea în cerc, revenind înapoi la emoţia iniţială (exemplu: de la afecţiune la dragoste, la adoraţie, înapoi la afecţiune). Totuşi, acest exerciţiu se poate realiza în general numai după indicaţiile profesorului/psihologului/părintelui. Exemplu: Unde - o pădure. Cine - un grup/doi, trei copii/doi frați mici. Ce - ei cred că instructoarea lor le-a părăsit, plecând la un alt grup. Schimbarea acţiunii interioare - de la sentimentul pierderii la tristeţe, apoi la durere. În această scenă, acţiunea interioară a fost condusă în cerc prin indicaţiile pe parcurs. Când au ajuns la durere - au început indicaţiile profesorului, iar copiii au reacţionat emoţional în ordinea următoare: 1. Milă de sine însuşi 2. Supărare 3. Ostilitate 4. Vinovăţie 5. Durere 6. Tristeţe 7. Afecţiune 8. Dragoste 9. Simţ de răspundere 10 . Înţelegere 11.Respect de sine 12.Admiraţie reciprocă Evaluare: Copiii au jucat un joc de rol (s-au auto-emoţionat), sau au arătat acţiunea interioară (au fizicalizat)?
Observaţii: 1.în acest exerciţiu, psihologul trebuie să colaboreze strâns cu copiii, indicaţiile sale inspirându-se din acţiunea lor, aşa cm ei se inspiră din indicaţiile lui. (Viola Spolin, New York, 1999), după principiul ”urmează-l pe cel care te urmează”.
• Schimbarea bruscă a emoţiei
Punct de concentrare: pe schimbarea de la o emoţie (acţiune interioară) la alta.
Doi sau mai mulţi jucători decid ”Unde, Cine, Ce”-ul acțiunii. Fiecare copil alege o schimbare radicală a acţiunii interioare, de exemplu: de la frică la eroism, de la dragoste la milă, etc.
Exemplu: Unde - tranşee. Cine - doi soldaţi. Ce - o misiune primejdioasă. Schimbarea bruscă a acţiunii interioare: # 1 - de la supărare la înţelegere; # 2 - de la frică la eroism. Soldatul A este supărat din cauza laşităţii lui B, un băiat timid, a cărui laşitate aparentă este, de fapt, repulsia de a ține pușca în mână. în timpul scenei, o schijă îl loveşte pe A şi-1 răneşte; Soldatul B preia curajos misiunea. Deoarece copiii s-au concentrat pe a face trecerea de la o emoţie la alta în timpul acţiunii, scena a atins un nivel dramatic foarte înalt. Evaluare: Au fizicalizat emoţia? Copii, sunteţi de acord? Observaţie: Pentru a face un joc din acest exerciţiu, notaţi exemple de schimbare a emoţiilor pe bucăţele de hârtie; faceţi, de asemenea, bileţele cu ”Unde” şi apoi lăsaţi-i pe copii să-şi aleagă câte un bileţel din fiecare grămadă (doi piloți în timpul unei curse de carting; doi vânzători de înghețată la un chioșc; doi pensionari care joacă șah în fața blocului, alegeți tema)
SĂPTĂMÂNA IV
MANAGEMENTUL CONFLICTULUI
Exerciţiu de conflict
Introducere :Pentru ca copiii să înţeleagă conflictul ca fiind o tensiune între doi oameni, cereţi-le să meargă câte doi în spațiul de joc şi să joace „Cine e mai tare", trăgând o frânghie adevărată. Discutaţi despre încordarea fizică pe care o simte fiecare din cei doi, când încearcă să-1 tragă pe oponent peste linia de centru. Apoi despre rezultatul exerciţiului: când unul a reuşit să-1 tragă pe celălalt, amândoi au căzut sau s-a ajuns la situaţie de egalitate.
Punct de concentrare: pe conflictul (frânghia) dintre jucători.
>Doi sau mai mulţi jucători decid ”Unde, Cine, Ce”. Se adaugă un conflict. Indicaţii pe parcurs: Trage frânghia! Menţine Punctul de concentrare! Observaţie: La pregătirea scenei, ascultaţi cu atenţie discuţiile grupului, pentru a vedea dacă conflictul va permite acţiunea fizică sau numai o dispută. Folosiţi alternativ termenii „conflict" şi „frânghie", pentru a-i ajuta pe copii să fizicalizeze conflictul.
Conflict ascuns (joc la care participă părinții).
Punct de concentrare: pe a nu verbaliza problema (conflictul). Doi sau mai mulţi jucători decid ”Unde, Cine, Ce”(locul rolul, acțiunea). Fiecare jucător îşi alege un conflict, îl pune la persoana întâi, fară ca partenerul să ştie despre ce este vorba. Exemplu: Unde - bucătărie. Cine - soţ şi soţie. Ce - mic dejun. (conflict ascuns: Bărbatul - nu mă duc la slujbă. Soţia - aş vrea ca el să plece, aştept un musafir).
Observaţie: 1.Spectatorii (copiii) trebuie să afle conflictul ascuns al fiecărui jucător. 2.Când conflictul este verbalizat, scena s-a terminat. 3.O variantă a exerciţiului este de a scrie o seric de conflicte ascunse pe bucăţele de hârtie, lăsându-i apoi pe actori să-şi aleagă câte un bileţel, după ce au stabilit Unde, Cine, Ce. 4.Acest exerciţiu impune utilizarea obiectelor şi este unul din exerciţiile care marchează trecerea de la „conflict" la „problemă", deschizând astfel posibilităţi noi de investigaţie.
SĂPTĂMÂNA IV
• ÎNTÎRZIERI ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI INTERN (responsabil de reflectarea și autoreglarea comportamentelor) și respectarea regulilor
Construirea unei poveşti
Punct de concentrare: pe continuarea poveştii de unde a lăsat-o partenerul.
Primul copil dintr-o echipă de patru sau mai mulţi începe o poveste pe orice temă. Pe măsură ce jocul înaintează, profesorul indică alţi copii care trebuie să preia imediat şi să continue povestea de unde-a rămas. Exerciţiul continuă până când se termină povestea sau până când profesorul opreşte jocul.
Rime >Primul jucător spune un vers, al doilea adaugă încă unul şi aşa mai departe. Toate versurile trebuie să rimeze. Pentru a creşte nivelul de dificultate, profesorul poate să indice la întâmplare un jucător, ca să spună versul următor. De asemenea, se poate ca copilul care omite rima să fie exclus.
• ASCULTAREA ACTIVĂ
Repovestire adăugând culoare
Punct de concentrare: COPILUL trebuie să vadă întâmplarea în toată culoarea ei, în momentul când ascultă relatarea.
>Doi COPII. A îi povesteşte lui B o întâmplare simplă (în 5-6 propoziţii). B repovesteşte aceeaşi poveste, adăugându-i culoarea pe care a văzut-o când A îi povestea. De exemplu: A: „Mergeam pe stradă şi am văzut, în faţa şcolii, un accident între o maşină şi un camion." B repovesteşte: „Mergeam pe strada cenuşie şi am văzut, în faţa şcolii din cărămidă roşie, un accident între o maşină verde şi un camion albastru."
Indicaţii pe parcurs: Vezi partenerul de joc! Lasă-l să te vadă! Vezi culoarea în timp ce asculţi povestea! Vorbiţi direct unul cu altul! Evaluare: Copii, aţi adăugat cât de multă culoare era posibil?
Observaţii: 1.Indicaţi jucătorilor care, concentrându-se asupra culorii, se îndepărtează de povestitor, să-şi privească direct partenerul.
2.Alte calităţi pot fi substituite culorii: material, miros, sunet, formă ca şi adverbe sau adjective.
Cabinet Psihologic Eva Crisan
