18/05/2015
Despre șocul termic
Întrucât ne aflăm la începutul sezonului cald, este bine să prevenim și eventualele accidente sezoniere care pot afecta câinii noștri. Câinii (dar și pisicile) pot fi victime ale temperaturilor excesive în cazurile în care sunt lăsați în spații închise, neaerisite corespunzător și expuse căldurii foarte mari (închiși în mașina expusă la Soare fără ca geamul să fie lăsat suficient, spațiu restrâns și fără umbră, expunere prelungită la căldura atmosferică sau ambientală, plimbări obositoare pe caniculă, etc.) Sunt mai expuși câinii cu păr lung precum și rasele brahicefalice (mops, bulldog, pekinez, shih-tzu, etc.)
Semnele șocului termic sunt: animalul preferă să stea culcat, are limba scoasă, frecventa cardiacă și respiratorie crescute, poate prezenta tremurături spastice, temperatură ridicată (41 – 43 grade Celsius). Ajuns la medicul veterinar, acesta mai poate constata și hemoconcentrație, timp de coagulare prelungit, azotemie, hipoglicemie, chiar semne ale coagulării vasculare diseminate sau edem cerebral.
Prima măsură pe care trebuie s-o întreprindă proprietarul până să ajungă la medicul veterinar este să scadă temperatura animalului. Din păcate mulți comit greșala de a stropi corpul animalului cu apă rece sau chiar să aplice cuburi de gheață pe acesta; procedând astfel, se produce însă vasoconstricție periferică iar consecința va fi tocmai împiedicarea sau cel puțin încetinirea pierderii de căldură a victimei ! Corect ar fi să se înfășoare corpul animalului într-un cearceaf sau prosop umed, să se dirijeze aerul rece al unui ventilator asupra sa, apoi să se apeleze la cel mai apropiat medic veterinar. Acesta va aplica protocolul terapeutic impus de starea pacientului, leziunile și tulburările produse în urma expunerii la temperaturile excesive.
Prognosticul animalelor care au suferit șoc termic depinde de durata de expunere a acestora la stressul termic, de afecțiunile organice și gravitatea lor, precum și de timpul scurs până în momentul în care au putut fi supuse terapiei intensive de către medicul curant.