https://www.facebook.com/211090158743591/

Clubul de sănătate Blaj, Strada Bradului, nr. 8, Blaj (2025)

18/09/2025

Gândul de dimineață

,,Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: „Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul Meu.” (Matei 13:30)

Grânarul este folosit că metaforă pentru a identifica spațiul și condițiile optime de siguranță în care Dumnezeu Își adună roadele muncii Sale. Hambarul este un spațiu de păstrare a seminței rezultate după un ciclu complet de vegetație. Ca Semănător El a semănat sămânța, apoi a făcut-o să germineze și să se dezvolte. A trimis ploaie la timp și a îndepărtat bolile și dăunătorii cu cele mai performante pesticide ecologice.
Dar neghina a fost lăsată în pace din cel puțin două motive. Unul dintre motive ar fi că, umblând după neghină prematur, dezvoltarea grâului ar fi fost stânjenită sau unele fire chiar distruse. Lui Dumnezeu Îi pasă de fiecare fir de grâu în dezvoltare. El are evidența și firelor noastre de păr, cu atât mai mult evidența firelor sale de grâu. Al doilea motiv de păsuire a neghinei a fost că, din punct de vedere spiritual, Dumnezeu crede în schimbare.
El crede în schimbarea neghinei și transformarea ei în grâu. Doar El poate asigura acest proces de renaștere. Dar, spiritual vorbind, neghina trebuie să accepte mutația genetică propusă de propriul ei Creator. El Se asigură că face publicitate suficientă pentru ca nicio neghină să nu rămână neînștiințată, apoi laboratorul Său de lucru este deja pregătit pentru preschimbarea codului genetic ales de El. Codul nostru genetic în mâna Generatorului de coduri genetice și a vieții însăși.
În principiu, noi ne naștem neghină de la Adam încoace. Numai renașterea spirituală ne poate recomanda să fim selectați pentru marea gală a semințelor lui Dumnezeu. Dacă lăsăm ca mâna Lui să ne modeleze, sigur putem ajunge în hambarul Său, pregătiți pentru veșnicie.

O zi binecuvântată 🤗🙏

17/09/2025

Gândul de dimineață

,,Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie." Psalmii 34:7

Mă îndreptam spre casă împreună cu fiul meu, Bert, după ce făcuserăm cumpărături și o vizitaserăm pe mama. Bert stătea în dreapta mea și s-a plictisit și a început să se joace cu butoanele de pe bordul masinii. O rafală bruscă de aer cald m-a lovit în față.
„Oprește te rog!"
Așa a făcut. Apoi a început să rotească de butoanele radioului. La început, muzica se auzea atât de încet, încât abia se auzea. Apoi l-a dat atât de tare, încât am strigat: „Mă dor urechile!” Am intrat într-o zonă în care recepția radio era foarte slabă. Nu se mai auzea decât un fâșâit foarte puternic. Am oprit radioul.
După aproximativ două minute de liniște, Bert a început să se joace cu mânerele care deschideau geamul și ușa autoturismului. L-am tras înapoi spre mine. „Stai aici te rog!”, „Dacă ușa se deschide și cazi din mașină, ai putea să te rănești grav!” Din păcate, un copil de patru ani are capacitatea de atenție foarte scăzută.
În momentul următor, când m-am uitat, Bert era agățat de mânerul ușii, care se deschisese brusc! Nu știu cm am reușit să încetinesc suficient de mult pentru a intra în parcarea unui magazin cu Bert agățat strâns de mânerul ușii. L-am apucat de bretelele salopetei și l-am tras înapoi în mașină. Am stat așa, în tăcere, și ne-am tras sufletul, în timp ce eu mă străduiam să-mi recapăt calmul. Aveam senzații ciudate de déjà-vu, de parcă mi se mai întâmplase așa ceva înainte. Dar nu se întâmplase!
Apoi mi-am amintit că am auzit o poveste de la Langdon Hudson, un profesor de biologie, spusese o poveste similară. Același lucru i se întâmplase lui și fiului său celui mai mic, Larry, chiar și partea în care l-a tras înăuntru apucându-l de bretelele de la salopetă!
După aceea, l-am pus pe Bert pe bancheta din spate a Fordului nostru cu două uși, unde nu mai era niciun pericol.
În ambele cazuri, și-al meu, și al profesorului de biologie, poate că îngerii păzitori au ținut mâinile băieților strânse de mânerele ușilor. Poate că au existat îngeri suplimentari care au avut grijă ca drumurile să fie libere de trafic în acele momente. Oricum ar fi făcut-o, le-am fost profund recunoscători!
Ce Dumnezeu minunat avem!

Bonnie Moyers

O zi binecuvântată 🤗🙏

16/09/2025

Gândul de astăzi

,,Ei au luat cenușa din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți." Exodul 9:10

Poate ați observat că uneori la televizor se anunță că atmosfera este încărcată cu particule de polen și se recomandă celor alergici și suferinzi de astm să nu iasă din casă. Aceste particule minuscule de polen, purtate de vânt, formează doar o parte a particulelor de „praf” viu prezente cu milioanele în aerul din jurul nostru. Privite cu ochiul liber, ele par a fi praf, dar în afară de polen se află spori de plante cm ar fi algele și ciupercile, ba chiar și unele animale uni-celulare.

Botaniștii de la Universitatea din Texas au analizat într-un an, în lunile aprilie și mai, aerul de la o înălțime de 25 de metri deasupra solului și au descoperit că sporii de alge depășeau numărul granulelor de polen, dar sporii de ciuperci depășeau cu mult celelalte două tipuri de particule la un loc. În urma studierii sporilor de alge, oamenii de știință au identificat 52 de tipuri diferite de alge.

Cu cât proba de aer se ia de la înălțimi mai mari, cu atât numărul de particule de praf viu este mai mic. La altitudinea de 3 300 m se găsesc numai 15 microbi într-un metru cub de aer, iar între 9 000 și 12 000 m numărul scade la un microb în 130 m cubi de aer. S-au găsit însă spori și la altitudini mai mari. De exemplu, s-au găsit spori vii de mucegai din specia Penicillium la înălțimi de 35 000-40 000 m deasupra nivelului mării.

Aerul este plin de particule vii foarte mici, pe care curenții de aer le poartă în toate părțile planetei. Dacă Creatorul nu ne-ar fi înzestrat corpul cu mecanisme de păstrare a sănătății, nimeni nu ar putea supraviețui pericolelor pe care vântul le poartă cu sine în lumea întreagă.

O zi binecuvântată 🤗🙏

15/09/2025

Gândul de dimineață

,,Sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru." Romani 8:38,39

Una din fostele mele eleve, o tânără foarte inteligentă, s-a căsătorit cu bărbatul visurilor ei. El era la fel de inteligent. Fuseseră împreună în clasa mea.
În timp, au decis să-și construiască o casă. Găsind un teren cu acces la autostradă, au făcut proiectul, care includea un dormitor principal cu baie proprie, o a doua baie, două birouri și o sală mare de conferințe. Erau pe punctul de a depune proiectul pentru a obține autorizația de construcție, când ea a observat o omisiune flagrantă. Nu aveau bucătărie!
Înnebunită, și-a sunat un prieten din liceu care acum deținea o companie de construcții. Imediat, acesta și un membru al echipei sale au venit cu avionul, ca să rezolve problema.
La fel cm bucătăria este centrul casei pentru nevoile noastre fizice, tot așa Cuvântul lui Dumnezeu este centrul vieții pentru nevoile noastre spirituale zilnice.
Să tragem învățăminte de la elevii mei, care au uitat o componentă esențială a casei lor, și să nu uităm de Pâinea noastră cea de toate zilele, așa cm a spus însuși Mântuitorul Isus: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cine crede în Mine nu va înseta niciodată” (Ioan 6:35).

Glenda-Mae Greene

O zi binecuvântată 🤗🙏

14/09/2025

Gândul de dimineață

,,Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare." Isaia 41:10

Într-o zi de septembrie, Jacque s-a dus să se plimbe prin pădurea din spatele casei ei din Minnesota. La un moment, dat văzu o potârniche gulerată ghemuită la pământ, la mai puțin de un metru de picioarele ei. După ce o privi câteva clipe, Jacque s-a decis să se așeze. Potârnichea se ridică încet și începu să meargă pe lângă marginea unui tufiș, însă fără să-și desprindă ochii de la Jacque. După un timp, potârnichea păru să se obișnuiască cu prezența omului.

Potârnichea începu să cânte încetișor, iar Jacque răspunse cu sunete asemănătoare. Auzind aceste sunete, potârnichea gulerată păru să răspundă și se apropie mai mult. Continuă să se învârtă în jurul ei până ce, în cele din urmă, trecu chiar pe sub brațul pe care se sprijinea. Apoi, după mai multe ture, se urcă țopăind pe piciorul fetei, stătu acolo câteva clipe, apoi se dădu jos și continuă să se învârtă în jurul ei. Când ajunse din nou în față, îi sări în poală. Și continuă să facă acest lucru destul de mult timp. Când Jacque se ridică să plece, potârnichea o urmă, așa că se așeză din nou jos și lăsă potârnichea să i se urce în poală. Abia când potârnichea o ciupi de mână și o făcu să tresară, Jacque se hotărî că a sosit timpul să plece. După ce plecă, potârnichea sări pe un buștean și o urmări cu privirea îndepărtându-se, de parcă ar fi vrut să spună: „A fost foarte bine. Aș vrea să mai vii.”

Ce minunat va fi când teama naturală pe care animalele o au față de om va dispărea și ne vom putea bucura de compania lor ca de a unor prieteni – întocmai cm făceau Adam și Eva în Grădina Edenului?

O zi binecuvântată 🤗🙏

13/09/2025

Gândul de dimineață

,,Căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut, și a fost găsit. Și au început să se veselească." Luca 15:24

Hector era un terrier care aparținea unui marinar ce staționa în Pacific. Într-o zi din anul 1922, înainte ca v***rul încărcat cu lemn de construcție să pornească din Vancouver, British Columbia, către Yokohama, Japonia, Hector a mai plecat pentru o ultimă raită. Dar în loc să se întoarcă imediat înapoi, s-a apucat de explorat.

Când Hector s-a hotărât să se întoarcă în port, v***rul ridicase deja ancora. Ce era să facă acum? În port se aflau cinci vapoare. Hector urcă pe fiecare vas și mirosi încărcătura. Un marinar de pe unul din vasele care transporta tot lemn de construcție pentru Yokohama urmări cu privirea câinele, fără să aibă nicio idee al cui era. Câinele mirosi încărcătura de lemn. Trecu apoi la celelalte vapoare și le mirosi încărcătura de fructe, făină și cherestea de brad ce urma să plece în Anglia. Urcă apoi pe cel de-al treilea vas, pe care se încărca marmeladă cu destinația Oceanul Atlantic, și mirosi și această încărcătură. Verifică apoi încărcăturile celorlalte două vase care rămăseseră.

În final Hector se hotărî să se întoarcă pe vasul ce urma să plece cu lemn de construcție spre Yokohama. De unde a știut ce vas să aleagă? Oare l-a ajutat mirosul lemnului sau să fi fost altceva? Nimeni nu va ști cu certitudine aceasta, însă Hector se vârî la adăpost sigur și nu ieși de acolo decât când v***rul se afla deja în larg.

Timp de optsprezece zile Hector exploră v***rul, oprindu-se din când în când să adulmece aerul. Când v***rul ajunse în Yokohama, se întâmplă să ancoreze chiar alături de v***rul lui Hector. Dintr-o dată, Hector adulmecă aerul, începu să latre și apoi începu să sară încoace și încolo. Câțiva dintre oamenii de pe celălalt v***r îl văzură pe Hector și-l chemară pe stăpânul lui, care veni la rampă. Hector deveni atât de entuziast încât sări peste bord și porni înot către v***rul stăpânului său. Când se apropie de v***r, oamenii îl pescuiră și avu loc o reîntâlnire foarte fericită.

Ai simțit vreodată că ai pierdut v***rul? Toți pățim acest lucru. Sunt multe vapoare, dar numai unul ne va duce la Dumnezeu, Stăpânul nostru, și ziua aceea va fi cea mai fericită zi din viața noastră.

O zi binecuvântată 🤗🙏

12/09/2025

Gândul de dimineață

,,Du-te la furnică, leneșule, uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Până când vei sta culcat, leneșule? Când te vei scula din somnul tău?" Proverbe 6:6-8

Este bine-cunoscut faptul că furnicile sunt foarte harnice. Fără îndoială că acesta a fost motivul pentru care Solomon a sfătuit leneșul să se ducă și să se uite cu băgare de seamă la furnică. Dacă vrei să obosești doar gândindu-te la ceva, găsește o colonie de furnici și observă ce se petrece acolo; gândește-te ce ar însemna să lucrezi și tu ca ele, fără pauză, fără vacanță, fără joacă, fără nicio întrerupere.

Să luăm, de exemplu, furnicile tăietoare de frunze. Aceste vietăți mici, care se găsesc în număr foarte mare în regiunile mai calde ale lumii, își cultivă singure hrana în interiorul tunelurilor lor subterane. Probabil că ție nu ți-ar plăcea mâncarea lor, dar lor li se pare că nimic nu are un gust mai bun decât mucegaiul. Dar pentru a obține mucegai, ele au nevoie de frunze proaspete. Așa că timp de ore fără sfârșit, ziua și noaptea, furnicile nu fac altceva decât să facă naveta între adăpostul lor subteran și vârful copacilor din apropiere, unde, cu ajutorul unui fel de foarfece cu care sunt echipate, taie fragmente micuțe de frunze pe care le cară cu atenție în interiorul tunelurilor lor. Uneori bucățile de frunze sunt mult mai mari decât furnica și par niște umbrele de soare. De aceea ele sunt adeseori numite furnici cu umbrelă de soare.

Încearcă să-ți imaginezi cât de lungă este această călătorie pentru furnică. Să zicem că o furnică are o jumătate de cm lungime și că un drum dus are 10 m. Aceasta însemnă că fiecare furnică are de parcurs 2.000 de lungimi de furnică. Dacă ar fi să socotim în lungimi de om atunci vorbim de o călătorie de aproape 2 kilometri, numai dus. După care ar trebui să ridici o umbrelă verde foarte mare și s-o cari înapoi ca să crești mucegai din ea, ca să ai ce mânca tu și familia ta. Și de îndată ce ai așeza-o jos, ai face stânga împrejur și ai pleca să aduci alta. Aceasta ar fi treaba ta în fiecare zi, din zori și până-n noapte.

Dacă ți se întâmplă vreodată să te simți fără chef să faci anumite lucruri plictisitoare, adu-ți aminte de furnicile tăietoare de frunze și fii recunoscător că nu este necesar să faci asta continuu, toată viața, ci doar ocazional.

O zi binecuvântată 🤗🙏

11/09/2025

Gândul de dimineață

,,Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu!”, zice Domnul." Ieremia 9:23,24

Există o educație esențial lumească. Scopul ei este succesul în această lume, gratificarea ambiției egoiste. Pentru a-și asigura o asemenea educație, mulți studenți investesc timp și bani în aglomerarea minții lor cu cunoștințe nenecesare. Lumea îi consideră cunoscători, dar au un mare dezavantaj: Dumnezeu nu Se află în gândurile lor.

Există o altfel de educație, foarte diferită. Principiul ei fundamental, așa cm a fost stabilit de cel mai mare Învățător pe care lumea L-a cunoscut vreodată, este: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” (Matei 6:33). Scopul ei nu este egoist, ci să Îl onoreze pe Dumnezeu care este sursa oricărei înțelepciuni. El este infinit de înțelept, drept și bun. Despărțiți de Mântuitorul Hristos, cei mai înțelepți oameni care au trăit vreodată nu-L vor putea înțelege. Ei pot declara că sunt înțelepți, se pot mândri cu realizările lor, dar simpla cunoaștere intelectuală, fără marile adevăruri centrate pe Dumnezeu, nu înseamnă nimic.

Dacă oamenii ar putea vedea măcar pentru un singur moment dincolo de marginea orizontului finit, dacă ar putea surprinde o licărire a Celui Veșnic, orice gură ar înceta pe loc să se mai laude. Oamenii care trăiesc pe acest mic atom de lume (numită planeta Pamant), sunt finiți; Dumnezeu deține nenumărate lumi care se supun legilor Sale și sunt conduse având în vedere slava Sa. Deși oamenii au ajuns atât de departe în cercetarea științifică pe cât le permit puterile lor limitate, încă rămâne un infinit dincolo de ceea ce pot ei să cuprindă.

Înainte ca să poată fi cu adevărat înțelepți, oamenii trebuie să-și înțeleagă dependența de Dumnezeu și să fie umpluți cu înțelepciunea Lui. Dumnezeu este sursa puterii intelectuale precum este și a puterii spirituale. Cei mai mari oameni care au atins ceea ce lumea consideră a fi cote neobișnuit de înalte de știință nu se pot compara cu ucenicul iubit, Ioan, sau cu apostolul Pavel. Numai atunci când puterea intelectuală și cea spirituală se combină este atins cel mai înalt standard al maturității.

O zi binecuvântată 🤗🙏

10/09/2025

Gândul de dimineață

,,Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință." Luca 15:7

În septembrie 1955, un pelican, obosit și epuizat de călătoria de migrație, a făcut o oprire neprogramată pe insula grecească Mykonos din Marea Egee. Vizita lui a schimbat istoria recentă a acestei mici insule. Marea pasăre albă era incapabilă să mai prindă pește singură, dar pescarii de pe insulă, făcându-li-se milă de ea, au dus-o la Theodoros. Theodoros era un munte de om, erou al celui de-al doilea război mondial și iubea animalele sălbatice, indiferent de soi. Pelicanul a fost imediat inclus în menajeria lui Theodoros, alături de alte câteva păsări și un pui de focă. Theodoros a pus pelicanului numele de Petru, după numele unui alt erou de război mykonian. (Cred că Petru este un nume bun pentru un pescar cm este pelicanul, nu-i așa?🙂

Curând, Petru deveni mascota insulei. Toată lumea îl alinta și îi dădea pește să mănânce sau deschidea robinetul atunci când îi era sete. Mykonienii începură să spună că e posibil ca Petru să le fi fost trimis ca să le aducă prosperitate. Petru își refăcu puterile și toată insula era la picioarele lui.

Într-o zi Petru dispăru. Locuitorii insulei se puseră imediat pe jelit. Dar curând se auzi că Petru a fost găsit pe insula învecinată Tenos. Vestea provocă o mare bucurie. Dar oamenii din Tenos nu voiau să-l înapoieze pe Petru mykonienilor. Aceasta provocă o mare indignare.
„Cum îndrăznesc să pună mâna pe pelicanul nostru?” izbucniră mykonienii.
„Petru i-a părăsit pe mykonieni și acum a ales insula noastră,” răspundeau oamenii din Tenos.

Neînțelegerea legată de această întâmplare a fost numită războiul pelicanezian. În cele din urmă, guvernatorul regiunii a soluționat disputa dând ordin ca Petru să fie înapoiat mykonienilor. Toți cei 3.600 de mykonieni se aflau în port pentru a întâmpina reve**rea pelicanului. Clopotele bisericii răsunau în timp ce Petru pășea solemn pe schela de debarcare.

La fel vom fi primiți și noi, la a doua ve**re a Mântuitorului nostru Isus Hristos: tot cerul se va bucura și va sărbătoare în tot Universul!

O zi binecuvântată 🤗🙏

09/09/2025

Gândul de dimineață

,,Cine vorbește în chip ușuratic, rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare." Proverbe 12:18

Probabil că cele mai adânci răni din viață sunt produse atunci când se rostesc cuvinte care taie adânc în simțămintele cuiva. De obicei îi rănim pe ceilalți cu vorbele noastre pentru că suntem egoiști. Dorim ceva pentru noi înșine și nu ne pasă de rănile pe care cuvintele noastre le produc.

Țânțarul este un exemplu bun în această privință. Țânțarul este incredibil de bine echipat pentru ca să te poată răni. Nu mai vorbesc și de toate bolile care se transmit prin înțepătura de țânțar. Mă refer numai la formidabilul dispozitiv chirurgical pe care țânțarul îl poartă permanent cu sine în căutarea lui după sânge. Masculul țânțarului se hrănește în principal cu sucuri vegetale și numai unele dintre femele înțeapă oamenii. Acelea care o fac, produc tot felul de senzații neplăcute celui înțepat, de la mâncărime până la durere. Micul monstru însetat de sânge reușește să înțepe și apoi să fugă înainte ca aceste senzații să alerteze victima.

Aparatul bucal al femelei de țânțar conține șase instrumente chirurgicale: două tuburi, două ace și două cuțite cu lamă zimțată. Primul lucru pe care țânțarul îl face atunci când înțeapă este să aplice pe piele o substanță anestezică pentru ca terminațiile nervoase din piele să nu mai sesizeze ce se întâmplă. Apoi se așterne pe treabă, pur și simplu tăind și înțepând pielea cu ajutorul cuțitelor și acelor. Dar nu simți nimic. Prin intermediul unuia din cele două tuburi, țânțarul scaldă rana cu o substanță anticoagulantă (saliva lui) pentru a împiedica coagularea (închegarea) sângelui. Prin celălalt tub, doamna țânțar pompează sângele în rezervorul ei de combustibil cât poate de repede. Întregul procedeu durează numai un minut dacă are destul noroc să dea peste un vas capilar.

De îndată ce burtica i s-a umplut, țânțarul pleacă, dar ia cu el și anestezicul, iar fluidele organismului tău declanșează o reacție violentă împotriva salivei țânțarului. La locul înțepăturii apare imediat o mică umflătură și o senzație puternică de mâncărime.

Cine are limba ascuțită poate obține ce urmărește și poate că face acest lucru cu dibăcie, dar în urma lui rămân răni. Este cu mult mai plăcut când oamenii își folosesc cuvintele să aducă mângâiere sau fericire celor din jur.

O zi binecuvântată 🤗🙏

08/09/2025

Gândul de dimineață

,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei." – Exodul 20:2

Aici avem un detaliu care ține de contextul în care au fost date Cele Zece Porunci. Israel tocmai fusese eliberat din Egipt prin zece acțiuni strategice în forță din partea lui Dumnezeu. Aceasta era limba pe care faraonul o putea înțelege, și Dumnezeu a fost nevoit să-i vorbească pe limba lui.
La Sinai, amintirea eliberării din robia egipteană era foarte puternică și convingătoare pentru a fi luată ca termen de referință în favoarea unicității și superiorității lui Dumnezeu.
Prima poruncă din Decalog afirmă monoteismul lui Dumnezeu și realizarea exodului. Acest eveniment constituie baza formării lui Israel ca popor ales, căruia Dumnezeu îi asigură eliberarea din sclavie și apoi îi dă în stăpânire o țară. Promisiunea cu privire la țară îi fusese făcută lui Avraam cu 400 de ani mai devreme, iar acum Dumnezeu avea să-i pună pe urmașii lui Avraam în posesie.
Exodul este asemenea unui ritual de trecere. Un popor de sclavi este eliberat și i se dă o nouă identitate. Formal, exodul a durat o zi, dar practic acest proces a durat mai bine de 40 de ani. Trecerea prin Marea Roșie poate fi asimilată ca un ritual de botez. Renașterea spirituală este însă un proces care se extinde pe toată durata vieții.
Atunci când extindem valabilitatea Decalogului dincolo de muntele Sinai, exodul nu-și pierde semnificația. Același Dumnezeu care l-a scos pe Israel din Egipt continuă să extragă și astăzi din Babilonul spiritual oameni de orice limbă, naționalitate și etnie, continuând să le confere un nume nou, o experiență nouă și o moștenire veșnică. Dumnezeu a promis acest lucru și Se ține de cuvânt. Așa cm atunci Dumnezeu a trebuit să lupte pe două fronturi, la fel se întâmplă și acum. Dumnezeu Se străduiește să ne convingă să ieșim și ne și asigură o ieșire în siguranță.
Cât din sufletul meu se află încă în Egipt și cât din mine a ajuns în țara promisă de Dumnezeu?

O zi binecuvântată 🤗🙏

07/09/2025

Gândul de dimineață

,,Trăiți în dragoste, după cm și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi.." Efeseni 5:2

La sosirea celei de-a doua primăveri în noua noastră casă, m-am trezit plivind și curățând douăzeci de tufe de trandafiri. În timp ce mâinile mele lucrau în pământ și simțeam soarele bătându-mi pe spate, primul instinct a fost să mă plâng, așa cm făcusem și în anul precedent. În schimb, am ales să remarc fiecare combinație unică de culori, varietatea tufelor de trandafiri de ceai, deoarece niciunul nu semăna cu celălalt, și soiurile vechi de trandafiri care înfloreau alături de soiurile mai noi. Am început să mi-o imaginez pe fosta proprietara a acestei case alegând fiecare tufă și aranjând-o în acest pat mare de flori.
Pe măsură ce lucram la trandafirii mei, am decis că erau, evident, meniți să fie oferiți, așa că am început să duc trandafiri tăiați la birou în fiecare săptămână. Colegii mei de serviciu și pacienții noștri îi adorau și m-au poreclit „Doamna cu trandafiri”. În curând, am găsit alte oportunități de a-i împărți cu prieteni bolnavi, membri ai bisericii și chiar la o nuntă! Mi-am amintit cm mă îngrozise munca de îngrijire a trandafirilor în primul an și cm mă întrebam ce voi face cu toate acele flori. Acum simțeam atâta bucurie în timp ce îi împărțeam.
Astăzi, în timp ce îngenuncheam în grădina mea, lucrând pământul și transpirând în soare, mi-am amintit de cuplul în vârstă care construise inițial această casă. M-am gândit la mâinile lor bătrâne și noduroase care au plivit acest pământ înaintea mea. Mâini care au fost cândva tinere au plantat și au îngrijit acești trandafiri. Acum sunt onorată să am grijă de ei și să îi folosesc pentru a-i bucura pe alții. Îngrijirea lor nu mai este o povară, ci a devenit o muncă făcută din dragoste.

Pe când terminam de bătătorit pământul din jurul fiecărei tufe, am observat un pic de sânge pe degetul înțepat de spinii trandafirilor, amintindu-mi de mâinile străpunse de cuie ale Mântuitorului Isus. Nu a șovăit absolut deloc când a trebuit să ne salveze. Nu s-a plâns, ci ne-a iubit atât de mult, încât Și-a dat viața ca să ne salveze.
Judith Woodruff Williamson

O zi binecuvântată 🤗🙏

Clubul de sănătate Blaj

18/09/2025

17/09/2025

16/09/2025

15/09/2025

14/09/2025

13/09/2025

12/09/2025

11/09/2025

10/09/2025

09/09/2025

08/09/2025

07/09/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category