31/01/2026
Și copilul tău devine brusc foarte vorbăreț la ora de somn?
Știința spune că nu trage de timp, ci... procesează.
Pe parcursul întregii zile, copiii consumă multă energie pentru a face față cerințelor: să asculte, să respecte reguli, să se descurce în situații sociale și să-și mențină corpul reglat. La culcare, aceste cerințe dispar în sfârșit.
Sistemul lor nervos iese din modul de „a face”, iar gândurile și emoțiile pe care le-au ținut în interior încep să iasă la suprafață.
Acest fenomen este uneori numit descărcare/eliberare prin vorbire.
Când un copil se simte în siguranță, liniștit și conectat, creierul lui are în sfârșit spațiu să organizeze ziua. De aceea grijile, poveștile, întrebările și gândurile aparent aleatorii apar exact când se sting luminile.
🧠 Neuroștiința ne ajută să înțelegem acest lucru. Pe măsură ce copiii se liniștesc, răspunsul lor la stres scade, iar „creierul gânditor” devine mai accesibil — ceea ce face reflecția și procesarea verbală mai ușoare (Siegel, 2012).
Din perspectiva atașamentului, ora de culcare este și un moment de apropiere, care invită în mod natural la împărtășire și conectare (Bowlby, 1988).
Nu este nevoie să răspunzi la nesfârșit — ascultarea blândă, validarea și limitele predictibile („Te ascult încă cinci minute”) susțin atât reglarea emoțională, cât și somnul.
Așadar, ce e de reținut: copilul nu amână somnul, ci are nevoie sa proceseze trăirile zilei.
