Cabinet Individual de Psihologie Geta Mocanu-Apostu

Cabinet Individual de Psihologie Geta Mocanu-Apostu Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Cabinet Individual de Psihologie Geta Mocanu-Apostu, Braila.

Psiholog clinician cu o experiență solidă în domeniul psihologiei educaționale, consiliere școlară și vocațională, specialist în sandtray play și sandplay therapy, psiho-oncolog.

În urma unui dialog cu un asistent AI, am reușit să înțeleg ceva ce mă frământa de ceva vreme. Observasem o lipsă tot ma...
02/02/2026

În urma unui dialog cu un asistent AI, am reușit să înțeleg ceva ce mă frământa de ceva vreme. Observasem o lipsă tot mai mare de reacții la postările personale, inclusiv la cele simple, cu umor, care altădată ajungeau firesc la oameni.

Punctul de cotitură a fost momentul în care am auzit, într-un context jurnalistic, despre așa-numitele „rețele” ale agenților AI, sisteme care se citesc, se validează și se influențează între ele. Nu ideea în sine m-a neliniștit, ci ce a devenit clar în urma ei.

Explicația nu ține de valoarea conținutului, ci de felul în care funcționează astăzi rețelele sociale. Algoritmii nu mai favorizează ceea ce este atent, responsabil sau construit în timp, ci ceea ce generează reacție rapidă și implicare ușor de măsurat. Conținutul care cere răbdare, reflecție sau un minim efort de gândire ajunge tot mai greu la cei pentru care ar conta.

Am aflat un răspuns și m-a întristat ce am descoperit. Nu pentru mine, ci pentru faptul că acest mecanism modelează atenția, criteriile de valoare și accesul la sens. Mai ales pentru adolescenți, care cresc într-un spațiu în care vizibilitatea nu mai este legată de competență sau profunzime, ci de cât de ușor poate fi consumat un mesaj.

Cum să reflectezi la ceva la care nu ai acces și nu știi de ce se întâmplă?
Eu abia acum am înțeles mecanismul și m-a întristat nu explicația, ci cât de puțin spațiu mai rămâne pentru sens.

27/01/2026

În ultima perioadă se vorbește mult despre prevenție și, odată cu asta, despre cine nu își face treaba. Profesorul consilier școlar, școala, statul. Realitatea este însă mai complexă. Prevenția nu este și nu poate fi responsabilitatea unei singure persoane, cu atât mai puțin a unui consilier care lucrează cu sute de elevi, uneori 800 sau peste 1000, fiecare cu propriul context și propriile vulnerabilități.

Rolul profesorului consilier școlar este important, dar nu este singular și nu este suficient de unul singur. Prevenția reală se construiește în rețea: în școală, în familie, în comunitate, în colaborare cu asistența socială, cu structurile de siguranță școlară și cu programele care există deja, chiar dacă uneori funcționează mai bine pe hârtie decât în practică.

Atunci când vorbim despre consum de substanțe sau delicvență juvenilă, nu vorbim despre eșecul unui om sau al unei funcții, ci despre cât de coerent reușim să lucrăm împreună ca adulți. Consilierul poate observa și interveni timpuriu, școala poate oferi un cadru predictibil, familia poate susține și conține, iar comunitatea poate proteja sau, dimpotrivă, poate expune.

Când una dintre aceste verigi lipsește sau funcționează intermitent, prevenția slăbește. Nu din lipsă de intenție, ci din lipsă de continuitate și coordonare. Poate că este momentul să ieșim din logica vinovaților și să vorbim mai onest despre responsabilitatea împărțită, pentru că prevenția nu este un eveniment și nu poate fi dusă de unul singur.






Consilierea școlară, prevenția și așteptările nerealiste din școalăConsilierea școlară este adesea invocată în momente d...
26/01/2026

Consilierea școlară, prevenția și așteptările nerealiste din școală

Consilierea școlară este adesea invocată în momente de tensiune, conflict sau criză. În aceste contexte, asupra consilierului școlar se proiectează frecvent așteptări nerealiste: rezolvare rapidă, intervenție imediată, preluarea tuturor situațiilor dificile sau compensarea disfuncțiilor de comunicare din sistem.

Realitatea din școli este însă mult mai complexă, mai ales în contextul social actual. Copiii cresc într-o lume marcată de instabilitate emoțională, suprastimulare, presiune socială, dificultăți familiale și expunere precoce la conflicte și modele disfuncționale. Aceste provocări nu pot fi gestionate eficient prin reacții de moment sau prin intervenții izolate.

Valoarea reală a consilierii școlare este prevenția. Prevenția presupune timp, continuitate și colaborare, nu doar intervenție în situații-limită. Înseamnă observare atentă, construirea relațiilor de încredere, dezvoltarea competențelor emoționale și susținerea echilibrului înainte ca dificultățile să se transforme în crize.

Consilierul școlar nu este o soluție universală și nici un factor de control. Rolul său este unul profesionist: de analiză, sprijin, orientare și însoțire a proceselor de dezvoltare și adaptare, în limitele cadrului legal și etic. Intervențiile eficiente se bazează pe informații transmise organizat, pe solicitări clare și pe asumarea rolurilor de către toți adulții implicați.

Experiența arată că acolo unde consilierea este integrată firesc în viața școlii, ca parte a unui efort de echipă, climatul educațional devine mai stabil, iar elevii sunt mai bine protejați. Acolo unde se caută soluții rapide pentru probleme complexe, apare frustrarea și transferul de responsabilitate.

Consilierea școlară funcționează atunci când este înțeleasă ca proces preventiv și relațional, nu ca reacție de avarie. Educația rămâne un demers de durată, care cere răbdare, profesionalism și colaborare reală între școală, familie și specialist.

21/01/2026

Furia este o emoție normală. Toți copiii o trăiesc, indiferent de vârstă, educație sau mediu. Problema nu este existența furiei, ci lipsa controlului asupra ei. O furie necontrolată devine problematică și poate duce la comportamente de risc.

Agresivitatea, însă, nu este o emoție, ci un comportament. Ea poate apărea în contexte de furie, dar poate exista și în absența acesteia, sub forma dominării, intimidării sau rănirii deliberate a celuilalt. Confuzia dintre furie și agresivitate este una dintre cele mai frecvente și mai riscante greșeli în educație.

Un copil furios are nevoie să fie ajutat să își recunoască emoția și să o exprime într-un mod acceptabil. Un copil agresiv are nevoie de limite clare, ferme și consecvente. A accepta agresivitatea sub pretextul că „este doar furie” înseamnă a transmite mesajul că rănirea celuilalt este tolerabilă.

A permite copilului să fie furios nu înseamnă a-i permite să lovească, să amenințe, să umilească sau să intimideze. Agresivitatea nu se tolerează și trebuie corectată. Rolul adultului este să cunoască această diferență și să o aplice constant, chiar și atunci când este dificil.

Atunci când această delimitare nu este cunoscută sau este aplicată inconsecvent, copilul nu învață autocontrolul, ci lipsa consecvenței. Iar lipsa consecvenței nu formează reziliență, ci comportamente de risc.

21/01/2026

Violența gravă dintre copii nu apare brusc. În majoritatea situațiilor, ea este precedată de comportamente care pot fi observate mai din timp, dacă adultul este atent și implicat. Vorbim despre dificultăți persistente în respectarea limitelor, despre reacții de furie disproporționate, despre lipsa empatiei față de ceilalți, despre plăcerea de a domina sau umili, despre glume agresive repetate și despre incapacitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile fapte.

Aceste comportamente nu înseamnă automat că un copil va deveni violent, dar ignorarea lor constantă crește riscul. A le pune pe seama vârstei, a le minimiza sau a le justifica prin „așa sunt copiii” înseamnă a amâna o intervenție necesară. Rolul adultului nu este să eticheteze, ci să observe, să pună limite clare și să intervină consecvent atunci când comportamentele depășesc cadrul acceptabil.

Prevenția înseamnă să acționăm mai din timp, atunci când corectarea este posibilă, iar relația dintre copil și adult poate rămâne una de sprijin și ghidaj, nu de sancțiune târzie.

21/01/2026

Știrile de astăzi au adus din nou în fața noastră un caz extrem de violență între adolescenți. Un astfel de eveniment șochează, revoltă și lasă în urmă o întrebare grea, pe care mulți părinți o gândesc, dar puțini o rostesc: cm se ajunge aici?
Dincolo de anchete, vinovați și titluri de presă, rămâne nevoia de a privi mai din timp la semnalele de avertizare din viața copiilor.

Cazurile grave de violență între copii nu apar din senin. Ele sunt aproape întotdeauna finalul unui proces lung, în care semnale mici au fost ignorate, minimalizate sau normalizate. Agresivitatea nu începe cu crima și nici cu gesturile extreme care ajung la știri. Începe mult mai devreme, în glume care dor, în lipsa limitelor clare, în furii lăsate fără reglaj, în accesul nefiltrat la conținut violent și în absența unui dialog real cu adulții.

Copiii nu „o iau razna”. Copiii învață din ce văd, din ce li se permite și din ce nu li se explică. Prevenția nu începe la poliție și nici în sala de judecată. Începe în familie, în școală și în relațiile zilnice în care adultul este prezent, atent și ferm fără a fi agresiv. Atunci când ne trezim doar în fața tragediei, de obicei este deja prea târziu.

Bună ziua! La mulți ani!Activitatea cabinetului se reia de mâine, 06.01.2026.Programările sunt deschise.Pentru programăr...
05/01/2026

Bună ziua! La mulți ani!
Activitatea cabinetului se reia de mâine, 06.01.2026.
Programările sunt deschise.
Pentru programări, vă aștept prin mesaj privat.

Teoria Minții – de ce contează și cm o lucrăm în cabinetTeoria Minții este capacitatea copilului de a înțelege că ceila...
20/12/2025

Teoria Minții – de ce contează și cm o lucrăm în cabinet

Teoria Minții este capacitatea copilului de a înțelege că ceilalți au gânduri, emoții, intenții și perspective diferite de ale sale. Nu este despre „a fi empatic” în sens vag, ci despre a putea face un pas mental în afara propriei trăiri și a recunoaște că aceeași situație poate fi trăită diferit de două persoane.

Mulți copii inteligenți, activi, opoziționiști sau impulsivi au o Teorie a Minții parțial dezvoltată: înțeleg ce simt ei foarte bine, dar le este dificil să anticipeze ce simte celălalt sau cm reacțiile lor îl pot afecta. De aici apar conflictele, neînțelegerile, comportamentele provocatoare sau reacțiile disproporționate.

În cabinet, Teoria Minții nu se lucrează prin explicații abstracte sau moralizare. Se lucrează prin experiență directă, joc simbolic și ghidaj atent. Astăzi, de exemplu, am folosit două figurine identice și o imagine ambiguă, fără trăsături clare ale feței. Am construit împreună o poveste în care doi „frați” văd același lucru, dar îl interpretează diferit: unul se sperie, celălalt se amuză. Copilul a fost ghidat să observe nu doar ce vede fiecare personaj, ci de ce vede diferit, ce îl sperie pe unul, ce îl liniștește pe celălalt și ce poate face un copil pentru a-l ajuta pe altul să se simtă mai bine.

Un pas esențial a fost transformarea imaginii: adăugarea ochilor, a nasului, schimbarea expresiei. Copilul a înțeles astfel că o situație neplăcută nu dispare „pentru că i se spune”, ci pentru că este schimbată, reinterpretată, îmbogățită cu sens. A învățat că emoțiile nu se anulează prin comandă, ci se reglează prin acțiuni, prin relație și prin înțelegerea perspectivei celuilalt.

Această muncă este cu atât mai importantă la copiii care par „încăpățânați” sau opoziționiști. În spatele refuzului se află adesea o dificultate reală de a integra simultan mai multe puncte de vedere. Când copilul reușește să facă diferența între „ce simt eu” și „ce simte celălalt”, apare spontan responsabilitatea, repararea relației și capacitatea de a găsi soluții.

Teoria Minții nu se predă. Se construiește, pas cu pas, într-un spațiu sigur, prin joc, dialog și experiențe trăite. Exact acolo unde copilul poate greși, se poate răzgândi și poate încerca din nou.

Teoria Minții nu înseamnă doar „a înțelege ce gândește celălalt”.
Înseamnă să înveți că emoțiile pot fi transformate, nu negate.
Că situațiile pot fi îmbunătățite, nu doar suportate.
Că există mereu mai mult de o cale de a privi lucrurile.

În cabinet, exact asta construim: punți între minți diferite, între frică și siguranță, între impuls și reflecție.

20/12/2025

Vă doresc sărbători liniștite și un an nou cu echilibru, claritate și resurse pentru ceea ce urmează.
Mulțumesc pentru încrederea acordată și pentru pașii făcuți împreună.

Sărbători cu bine!
Psiholog
Geta Mocanu-Apostu

Generația cu cheia la gât a crescut în lipsuri, tăceri și responsabilități timpurii.Generațiile de astăzi cresc în alte ...
10/12/2025

Generația cu cheia la gât a crescut în lipsuri, tăceri și responsabilități timpurii.
Generațiile de astăzi cresc în alte forme de absență - părinți plecați, distanțe emoționale, lumi separate între care copiii fac naveta afectiv.
Privite sistemic, nu suntem atât de diferiți: noi am dus tăcerile părinților, ei duc distanțele adulților de azi.
Fiecare generație poartă un gol și încearcă să-l repare în felul ei.
Important este să nu transmitem mai departe ceea ce nu ne aparține.
— G.M-A

Address

Braila

Opening Hours

Monday 16:00 - 20:00
Tuesday 16:00 - 20:00
Wednesday 16:00 - 20:00
Thursday 16:00 - 19:00
Friday 14:00 - 19:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de Psihologie Geta Mocanu-Apostu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de Psihologie Geta Mocanu-Apostu:

Shortcuts

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram