19/11/2025
🌿 Copiii cu dezvoltare inegală
Cum îi înțelegem și cm îi susținem în mod real
În practica psihologică întâlnesc frecvent copii la care dezvoltarea nu evoluează uniform. Unele abilități sunt mult peste nivelul vârstei, altele sunt încă fragile. Această diferență produce un profil greu de înțeles pentru adulți, mai ales în mediul școlar, unde ritmul este solicitant, iar cerințele sunt multiple.
Un copil poate înțelege ușor o sarcină, poate gândi rapid și poate surprinde prin maturitate intelectuală. În același timp, același copil poate reacționa disproporționat la frustrare, poate răspunde impulsiv sau poate interpreta rigid comportamentele colegilor. Aceste manifestări nu sunt intenționate și nu definesc caracterul copilului. Ele exprimă diferența dintre ceea ce poate face cognitiv și ceea ce poate gestiona emoțional.
În zile obișnuite, copilul poate funcționa la un nivel apropiat sau chiar superior vârstei lui. În situații tensionate sau obositoare, reacțiile pot regresa la nivelul unui copil mai mic. Regresiile emoționale sunt frecvente la copiii cu dezvoltare inegală și nu reprezintă o formă de opoziționism premeditat.
În clasă, aceste oscilații se văd clar. Copilul poate lucra în ritm alert, apoi poate pierde brusc controlul emoțional sau poate întrerupe ora. Pentru un observator neavizat, comportamentul pare „fără legătură”, însă explicația este aceeași: sistemul emoțional nu este încă matur, deși nivelul cognitiv este ridicat.
Interpretarea greșită apare ușor: „agresiv”, „rău intenționat”, „nu vrea”. În realitate, copilul reacționează la o tensiune internă pe care nu o poate regla singur. Nu manipulează și nu atacă. Se descurcă așa cm poate, cu instrumentele pe care le are la momentul respectiv.
Ce putem face – soluții reale, aplicabile imediat
Copiii cu dezvoltare inegală nu se schimbă prin sancțiuni repetate sau presiune emoțională. Se schimbă atunci când mediul devine clar, previzibil și reglabil.
1. Structură și predictibilitate
Reguli puține și clare, menținute în același fel de toți adulții.
Tranziții anunțate scurt și explicate înainte.
Schimbări fără bruscare.
2. Instrucțiuni scurte, ton calm
Copilul are nevoie de propoziții scurte, directe, de tipul:
„Acum te oprești.”
„Acum ascultăm.”
„Acum începi aici.”
Tonul calm este mai eficient decât orice morală prelungită.
3. Reglaj emoțional împreună cu adultul
Copilul nu își poate regla singur emoțiile intense.
Reglarea se face cu adultul lângă el, prin prezență și ghidaj, nu prin izolarea copilului.
4. Exersarea toleranței la frustrare în pași mici
Așteptare de câteva secunde, revenire în sarcină, întreruperi blânde.
Toleranța crește progresiv, nu prin presiune.
5. Activarea părții cognitive
Copilul se reglează mai bine când i se oferă roluri scurte și inteligente: verifică, explică, demonstrează, rezolvă.
Este o modalitate prin care își recapătă echilibrul.
6. Intervenție timpurie în conflictele sociale
Copilul nu citește bine intențiile altora.
Adultul trebuie să intervină devreme, fără să caute „vinovați”, ci context.
7. Limite ferme, fără umilire
Ferm, scurt, neutru.
Fără etichete.
Fără comparații.
Fără rușinare.
8. Colaborare cu familia
Mesaje coerente între casă și școală.
Fără încurajarea violenței ca răspuns la violență.
Fără amplificarea conflictelor dintre copii prin discuții tensionate între adulți.
9. Prevenirea stigmatizării
Copilul cu dezvoltare inegală are nevoie să fie văzut ca un copil cu nevoi specifice, nu ca o „problemă”. Un singur adult care îl înțelege poate schimba întreaga dinamică.
10. Rolul psihologului
Psihologul intră ca factor de reglaj, nu ca autoritate punitivă.
Observă, structurează, temperează și ghidează.
Responsabilitatea adulților
Copilul nu alege ritmul în care se dezvoltă.
Nu alege sensibilitatea, intensitatea sau modul în care corpul reacționează la stres.
Adulții sunt cei responsabili să creeze un mediu în care copilul poate învăța să se autoregleze în timp, în ritmul lui.
Când interpretăm comportamentul prin lentila maturității noastre, greșim.
Când îl privim prin realitatea dezvoltării lui, putem interveni corect.
Schimbarea apare atunci când adulții devin coerenți, calmi și consecvenți.
Disclaimer
Acest material are caracter informativ și nu înlocuiește evaluarea psihologică individuală.
Fiecare copil are un profil unic de dezvoltare, iar recomandările generale se adaptează în funcție de istoricul personal, nivelul de maturizare emoțională și contextul familial și școlar.
Intervenția psihologică se stabilește doar în urma evaluării directe.
