19/03/2024
DEZVOLTAREA MICROBIOTEI🌿
Înainte de naștere, bebelușii au un intestin steril. Colonizarea intestinului începe la naștere.
Tipul de naștere este un factor determinant în dezvoltarea microbiotei intestinale:
➔ Calea vaginală: La nașterea naturală, bebelușul intră în contact direct cu bacteriile care se găsesc în tractul genito-urinar al mamei. Acest prim contact va iniția formarea sistemului imunitar al nou-născutului. În plus, bacteriile care se găsesc în mediul de naștere pătrund și prin gura și nasul bebelușului.
➔ Cezariană: primele bacterii care colonizează intestinul bebelușului sunt de origine ambientală, deoarece în timpul nașterii nu sunt expuse la flora bacteriană care se găsește în canalul de naștere al mamei.
La câteva ore de la naștere, flora bacteriană a nou-născutului suferă variații în funcție de diferiți factori extrinseci și intrinseci.
Factori extrinseci:
* Consumul de probiotice de către mamă.
* Tratament medicamentos (antibiotice).
* Tipul de naștere.
* Vârsta gestațională.
* Sursa principală de nutriție etc.
Factori intrinseci:
* Starea de sănătate de bază a nou născutului.
* Starea imunologică.
* Timpul de tranzit intestinal.
* pH-ul intestinal.
Începând cu a treia zi, compoziția microbiotei intestinale a nou-născutului va depinde în mod direct de forma de hrănire: alăptare sau lapte praf.
* Microbiota intestinală a sugarilor alăptați la sân va fi dominată în principal de bifidobacterii (care sunt bacterii protectoare), favorizând prezența speciilor B. breve, B. infantis și B. longum, deoarece laptele matern furnizează factori care favorizează creșterea acestora în detrimental enterococii și coliformilor.
* Alăptarea la sân asigură sugarului o microbiotă similară cu cea a mamei (calea entero-mamară); laptele matern conține, de asemenea, componente cu acțiune prebiotică: lactoferrină, lizozime, galacto-oligozaharide (GOS) și fructo-oligozaharide (FOS).
* Prezența acestor componente și a imunoglobulinei A secretorii (IgA) îi conferă o capacitate bactericidă, imunomodulatoare și antiinflamatoare ridicată, ceea ce susține recomandarea de a alăpta exclusiv la sân cel puțin în primele 6 luni de viață. Atunci când se întrerupe alăptarea, se produce o modificare importantă a florei intestinale, deoarece apar Clostridium și eubacteriile care depășesc în număr bifidobacteriile. Bifidobacteriile trec de la 90% la 5-10% din total.
* În cazul sugarilor hrăniți cu lapte praf, microorganismele predominante în primele săptămâni sunt enterobacteriile, dar și coliformele și bacteroidele în detrimental bifidobacteriilor.
* La 6 luni, bifidobacteriile sunt microorganismele dominante în intestinal sugarilor hrăniți cu formule, deși în număr semnificativ mai mic decât la sugari.
* Începând cu al patrulea an de viață, populația bacteriană atât la sugarii alăptați la sân, cât și la cei hrăniți cu formule este similară și apropiată de cea a populației adulte
* Compoziția microbiotei noastre evoluează de-a lungul vieții, de la naștere până la bătrânețe, și este în același timp influențată de mai mulți factori de mediu.
* Echilibrul microbiotei intestinale poate fi afectat de-a lungul anilor și, ca urmare, persoanele în vârstă au o microbiotă substanțial diferită de cea a adulților tineri.
* Această schimbare poate fi legată de un sistem imunitar slăbit și de o susceptibilitate crescută la anumite patologii. În timp ce compoziția generală a microbiotei intestinale este similară la majoritatea persoanelor sănătoase, există și o parte care este în întregime personală și este determinată de genotipul nostru, calea de naștere, mediul înconjurător, vârsta, consumul de medicamente, aspectele emoționale, stilul de viață, dieta și încorporarea probioticelor.
* În același timp, microbiota intestinală își poate adapta compoziția la componentele alimentare, fie temporar, fie permanent.
* De exemplu, japonezii pot digera algele marine (care fac parte din dieta lor zilnică) datorită unor enzime specifice pe care microbiota lor le-a dobândit de la bacteriile marine.
* Deși compoziția variază de la o persoană la alta, diferite compoziții ale microbiotei pot avea funcții specifice similare (de exemplu, modul în care descompun alimentele sau modul în care afectează sistemul imunitar al organismului).
* În consecință, funcția lor este mai importantă decât tipul de bacterii pe care le avem.