27/07/2024
𝟐𝟕 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆ 𝐳𝐢𝐮𝐚 𝐒𝐟𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐏𝐚𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐦𝐨𝐧 și ne-am gândit să evocăm împreună istoricul medicinei din zona de sud-est a Bucureștiului!
𝐍𝐞 𝐚𝐟𝐥𝐚̆𝐦 𝐝𝐞 𝟓𝟐 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐚𝐥𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐬̦𝐭𝐫𝐢 𝐢̂𝐧 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐚𝐜𝐭𝐮𝐚𝐥𝐚̆, 𝐝𝐚𝐫 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐯𝐞𝐜𝐡𝐞!
Actualul Spital Clinic de Urgență ”Sf. Pantelimon” din București a fost dat în folosință și inaugurat în 1972, sub numele de ”Spitalul 23 August”.
În 1991, spitalul a fost numit Spitalul Clinic ”Sf. Pantelimon”, iar în 1993, odată cu schimbarea structurii sistemului de urgență al capitalei, el capătă denumirea pe care o poartă și azi, aceea de Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București (unul dintre cele 6 spitale de urgență pentru adulți din capitală).
Capela Spitalului este situată în curtea din spatele acestuia, a fost dată în folosință începând cu 2005 (construcția ei a început în 2003, iar la edificarea ei a contribuit și ajutorul salariaților), poartă Hramul ”Sfântului Mucenic Pantelimon” (27 Iulie), Patronul nostru spiritual.
𝐕𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐒𝐟𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐌𝐚𝐫𝐞 𝐌𝐮𝐜𝐞𝐧𝐢𝐜 𝐬̦𝐢 𝐓𝐚̆𝐦𝐚̆𝐝𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐏𝐚𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐦𝐨𝐧,
𝐃𝐨𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐭̦𝐢, 𝐎𝐜𝐫𝐨𝐭𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥 𝐛𝐨𝐥𝐧𝐚𝐯𝐢𝐥𝐨𝐫
Povestea Vieții Sfinților Ortodocși ne spune că Sf. Pantelimon, Ocrotitorul medicilor, s-a născut în Nicomidia (actualul oraș Izmit din Turcia) în anul 284 dH, dintr-un tată păgân (senatorul Eustorgiu) și dintr-o mamă creștină (Euvula), trăind în vremea împăratului Maximian (286-305 dH).
Numele lui inițial a fost unul păgân, Pantoleon (”cu totul Leu”), iar mama lui l-a deprins încă de mic cu învățătura creștină dar, spre suferința micului Pantoleon, aceasta a murit foarte tânără.
Senatorul Eustorgiu își trimite, astfel, fiul orfan de mamă să studieze inițial gramatica, limba elenă și filosofia, iar apoi ”meșteșugul doctoricesc la școlile păgânești ale vremii”.
Pantoleon își dedică apoi întreaga sa viață tămăduirii trupurilor și sufletelor bolnavilor, înfăptuiește o suită de vindecări miraculoase ale unor bolnavi fără de leac și nu cere niciodată nimic în schimb, dimpotrivă, le arată tuturor calea și învățătura creștină, devenind astfel, Doctorul fără de arginți.
Împăratul păgân Maximian ar fi aflat de la colegii de breaslă ai lui Pantoleon despre isprăvile acestuia și, mânat de invidie, îl condamnă pe acesta la moarte prin tăierea capului cu sabia. Când a venit acea groaznică clipă a morţii sale, i s-a schimbat numele din Pantoleon în nume de sfânt - Pantelimon, adică în „cel cu totul milostiv”. Mucenicul a întins de bunăvoie gâtul spre sabie şi i s-a tăiat capul. Era ziua de 𝟐𝟕 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 a anului 305.
𝐋𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐮𝐭̦𝐢𝐧 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬𝐜𝐮𝐭𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București 𝐝𝐞 𝐚𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢 𝐬̦𝐢 𝐥𝐚̆𝐜𝐚𝐬̦𝐮𝐥 𝐜𝐭𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭 𝐝𝐞 𝐃𝐨𝐦𝐧𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐆𝐫𝐢𝐠𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐆𝐡𝐢𝐜𝐚 𝐚𝐥 𝐈𝐈-𝐥𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐢̂𝐧 𝐚𝐧𝐮𝐥 𝟏𝟕𝟑𝟓
Puțini sunt cei care mai știu azi faptul că actualul Complex Lebăda din orașul Pantelimon (Ilfov) a fost cândva o Mănăstire.
Istoria acesteia datează încă din 1735, an în care Domnitorul Grigore Ghica al II-lea ctitorea în vecinătatea Bucureștilor Mănăstirea ”Sfântul Pantelimon”, denumire care avea să influențeze, ulterior, numele întregii localități ilfovene (Orașul Pantelimon de azi era, pe atunci, doar o comună numită Florești).
Pe lângă biserică, în timpul domniei lui Ghica, s-au ridicat și Epitropia și Casele Domnești în care, pe atunci, doar el și familia sa puteau locui.
Lucrările s-ar fi terminat undeva prin 1750, dar au fost aproape complet năruite de cutremurul din 1802.
În 1813 ar fi reînceput construcția așezământului peninsular, Mănăstirea căpătând și rolul de Spital cu 12 paturi pentru bolnavii de ciumă și tifos ai vremii.
În timpul domniei lui Alexandru Moruzi (1793-1796), spațiul destinat bolnavilor este mărit considerabil, cu încă 18 paturi, plasând astfel așezământul medical și bisericesc pe locul al II-lea din București din punct de vedere al capacității sale de internare (30 de paturi în total) după Spitalul Colței (primul clasat în topul acelor vremuri).
În 1868, edificiul capătă aspectul de spital în toată regula, prin inițiativa Fundației Carol I și a medicului militar Carol Davila, în partea de sud a complexului fiind construită o clădire distinctă cu parter, etaj și subsol, corp de clădire în care, până în 1890, s-au dispus și utilizat în total 160 de paturi pentru bolnavi.
Cutremurul din 1977 distruge din nou Spitalul, iar Mănăstirea este demolata și ea, ceva mai târziu, din ordinul lui Ceaușescu (1982 -1985). Osemintele domnitorilor, cele ale lui Grigore Ghica al II-lea și cele ale lui Alexandru Ghica, au fost salvate de furia comuniștilor și trimise către alte lăcașuri de cult, împreună cu obiecte de preț și icoane prețioase din interiorul bisericii.
Apropierea geografică, dorința de a reclădi legende și, probabil, istoria plină de încărcătură emoțională a acestor locuri i-a influențat cumva pe decidenții vremurilor, făcând posibil ca, în 1991, fostul Spital 23 August să devină Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon București.
