19/05/2023
NU iau notițe în sesiuni
De ce? Că așa funcționează pentru mine.
Ceea ce "iese la suprafață " în momentul respectiv, iese pentru a fi conștientizat și, ca orice lucru care are viața, să se transforme continuu, din explorarea pentru viață, pentru expansiune, pentru exprimare a minunăției în feluri și mai variate.
Sau, în termeni mai populari, e ca la sărbătoarea aceea cu 40 de pahare....fiecare om are dreptul la un pahar. După care, devine alt om, care la rândul lui, are dreptul la un pahar....🤣🤣🤣
Îmi propun activ, sau cer, în alte cuvinte, să "uit" cine a intrat în sesiune, și cer să descoperim împreună ce poate apărea. Cine poate apărea.
Chiar și "aspectele pozitive" care ies, nu au nevoie sa fie trecute în catastif, pentru ca ele, odată percepute, recunoscute și deținute, încep să se dezvolte și se transformă continuu.
Ce conștientizez azi, e ca o briza, e ca hrana pe care o iau azi. Iar treaba ei este sa miște ceva și sa meargă mai departe. Mâine se schimbă meniul.
De asemenea, frumusețea pentru mine are arome diferite decât pentru tine. Și face parte din farmecul diversității.
Chiar dacă mușcăm din același fruct, semințele ce vor prinde viață în solul universului meu vor evolua diferit față de cele care cresc în alt univers.
Și așa, fiecare persoană care vine într-o sesiune, fie că este prima, fie că este a 1000-a, este nouă.
Nu știm către ce posibilități ne va duce explorarea, am învățat sa am încredere în proces, indiferent ce apare.
Și...nu mereu ce apare este confortabil, de multe ori sunt lucruri care au stat acolo, sucite, răsucite, adunate, uitate, dar care cer atenția și energia, și conduc din umbra spectacolul. Noi le-am pus acolo, pentru ca la un moment în existența noastră au făcut sens. Întrebarea este dacă mai fac sens acum. Asta face parte din cheia care începe sa deschidă alte perspective.
Cine suntem dincolo de ele, nu (mai) știm, și e un act de curaj sa descoperim. În ritmul în care zidurile se topesc și recunoașterea ia locul programării pre-stabilite.
Deci nu, nu iau notițe. Mă bucur și mă minunez de spectacolul vieții.
Și sunt o norocoasă că pot să o fac.
Cum poate fi și mai miraculos de atât?
