03/03/2020
TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC
Tulburare de stres posttraumatic (cunoscută și ca TSPT) este o tulburare psihică care se dezvoltă ca răspuns la un eveniment șocant, înfricoșător sau traumatizant și este caracterizată prin gânduri și amintiri intruzive, coșmaruri vii și repetitive, flashback-uri, comportamente de evitare, hiperreactivitate a sistemului vegetativ și modificări ale dispoziției, simptome care apar după o experiență intens psihotraumatizantă ce implică risc vital.
Experiențele negative sunt o realitate a vieții pe care cei mai mulți oameni o vor experimenta mai devreme sau mai târziu. În timp ce mulți dintre aceștia pot învăța să treacă peste aceste tipuri de evenimente, unele situații merg dincolo de capacitatea noastră psihică de a face față, trauma fiind trăită diferit în funcție de structura de personalitate a fiecărui om, de vârstă, de experiențele personale, de mediul de susținere al fiecăruia. TSPT afectează toate domeniile de funcționare, inclusiv somnul și imaginația, și împarte traseul de dezvoltare al persoanei în două etape: înainte și după expunerea la evenimentul traumatic. Exemple de astfel de evenimente: pierderea locului de muncă, pierderea unei persoane dragi, divorțul părinților la vârste fargede, pierderea statutului social, expunerea la conflicte militare, agresiuni sexuale, neglijare sau abuz, violență repetată severă, dezastre naturale, accidente rutiere etc.
Apariția sindromului post-traumatic este influențată de mai mulți factori de risc, cm ar fi sexul, vârsta, personalitatea sau gradul de sănătate mentală. Copii si bătrânii prezintă un risc mai crescut, femeile au un risc dublu de a dezvolta acestă tulburare în comparație cu bărbații si orice abatere de la personalitatea normală crește riscul de a face TSPT după expunerea la evenimente traumatice. Alți factori de risc studiați ar fi: o copilărie traumatică, părinti sau membri de familie cu tulburări psihice sau propria boală psihică.
CARE SUNT MANIFESTĂRILE TULBURĂRII DE STRES POSTTRAUMATIC?
- amintiri recurente, vise sau gânduri intruzive cu privire la un eveniment traumatizant
- izolarea de oameni si de anumite situatii
- evitarea a ceea ce poate aminti de eveniment sau dificultatea de a-l rememora
- dificultatea de a dormi
- vigilența extremă sau ușurința de a fi speriat
- acţiune şi simţire, ca şi cm evenimentul traumatic ar fi fost recurent (include sentimentul retrăirii experienţei, iluzii, halucinaţii şi episoade disociative de flashback, inclusiv cele care survin la trezirea din somn)
- reactivitate fiziologică la expunerea la stimuli interni sau externi care simbolizează sau seamănă cu un aspect al evenimentului traumatic
Tulburarea de stres posttraumatic se asociază cu diferite schimbări care au loc la nivel neurobiologic și la nivel psihologic. Tulburarea respectivă este asociată cu alterații de tip neurobiologic, atât la nivelul sistemului nervos central, cât și la nivelul sistemului nervos vegetativ, precum modificarea activităților undelor cerebrale, descreșterea volumului hipotalamusului sau existența unor activități anormale la nivelul amigdalei. Aceste structuri au puternice implicații în procesele de interogare și de memorare, iar amigdala este implicată în coordonarea răspunsurilor corpului la frică. De asemenea, în cazul persoanelor care suferă de TSPT au fost înregistrate niveluri anormale de hormoni implicați în răspunsurile la stres, tulburarea fiind asociată și cu creșterea probabilităților de dezvoltare a tulburărilor de ordin psihiatric sau a comportamentelor care pot conduce spre abuz, precum abuzul sau dependența de droguri, abuzul sau dependența de alcool, episoadele de depresie majoră sau tulburările de comportament. Totodată, cei cu TSPS pot manifesta dureri de cap, dureri gastrointestinale, scăderea sistemului imunitar, amețeli, dureri în piept sau disconfort în diverse zone ale corpului.
EVOLUȚIA TSPS
- acută: simptomele durează mai puțin de 3 luni
- cronică: simptomele dureză mai mult de 3 luni
- tardivă: apare la mai mult de 6 luni de la traumă
- intermitentă
La proximativ 50% dintre pacienții cu TSPD se înregistrază o refacere totală într-un interval de maxim 3 luni. Restul pot avea simptome persistente mai mut de 12 luni sau pot avea o evoluție cronică sau recurentă.
COMPLICAȚIILE ÎN TSPT
Persoanele cu sindrom de stres posttraumatic au un risc crescut de a dezolta tulburări de panică, agorafobie, tulburări obsesiv-compulsive, fobie socială, fobii specifice, depresie majoră și tulburări de somatizare.
In timp, indivizii netratați sunt susceptibili de deteriorarea relațiilor personale și de serviciu și de dezvoltarea unei dependențe de substanțe. Prognosticul este dificil de determinat deoarece variază semnificativ de la pacient la pacient, dar factorii asociați cu un prognostic bun cuprind: începerea rapidă a terapiei, suport social rapid, evitarea retraumatizării, absența altor tulburări psihiatrice sau abuz de substanțe.
TRATAMENTUL ÎN TSPT
Multe dintre complicațile si tulburările asociate cu stresul posttraumatic prelungit pot fi prevenite prin tratamentul rapid după evenimentul traumatic înainte ca diagnosticul să fie pus. Tratamentul frecvent utilizat constă în combinarea terapiilor farmacologice cu cele psihoterapeutice. Medicația poate fi necesară pentru a controla simptomele fiziologice aducând pacientul într-o stare aptă de a colabora si tolera psihoterapia.
Autor: psiholog Aneta Avramescu
