The Good Therapist - Cabinet de Psihoterapie

17/11/2025

Îmi iau hate pe internet de fiecare data când spun asta:

𝐈̂𝐧 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐥𝐮 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐯𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐢𝐧𝐞, 𝐞𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐭̦𝐢𝐧𝐮𝐭𝐚̆.

Aud asta des inclusiv în ședintele mele: ”pare fals, pare mecanic, artificial, ar trebui să vină de la sine!”
”Dacă nu vine de la sine înseamnă că nu mă mai iubește!”

Hai să îți dau două explicații psihologice cu care să te conving că am dreptate!

𝟏. 𝐂𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐞 „𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥” 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐩𝐭 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫!
Oamenii confundă adesea „ce vine natural” cu „așa ar trebui să fie iubirea”.

Psihologic vorbind, ceea ce vine natural este ceea ce am învățat în copilărie. Modul în care am fost iubiți, validați, criticați sau neglijați sau felul în care am perceput căsnicia părinților noștrii!

Dacă în familia ta emoțiile nu erau exprimate, apropierea era rară sau relațiile erau instabile, asta devine „normalul” tău interior.

Dacă părinții tăi nu au avut o relație de cuplu fericită, atunci tu trebuie să depui mai multe efort dacă vrei să fii iubit și să iubești.

De aceea, o relație sănătoasă, care cere comunicare, implicare și maturitate emoțională, poate să pară… artificială.

Nu pentru că „nu e iubire”, ci pentru că nu seamănă cu ce îți este familiar.

𝟐. 𝐂𝐫𝐞𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥 𝐮𝐦𝐚𝐧 ”𝐚𝐫𝐞 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐬𝐜𝐮𝐫𝐭𝐚”. 𝐍𝐮 𝐦𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫 intimitatea, ci are nevoie de experiențe repetate (Adică trebuie să îi reamintești constant)

Legătura emoțională din cuplu funcționează ca un mușchi.
Dacă nu este folosit, se atrofiază.

Neuroștiința arată că apropierea, conexiunea, vulnerabilitatea și cooperarea activează circuite diferite în creier, ele nu rămân active „din inerție”.

Au nevoie de interacțiuni conștiente, regulate, pentru a se menține puternice.

Asta înseamnă:
• ritualuri zilnice,
• discuții reale,
• momente de tandrețe,
• reparații după certuri,
• disponibilitate emoțională.

Iubirea nu se stinge pentru că „nu era destinată”.
Se stinge pentru că nu o mai hrănim.

14/11/2025

...resentimentele sunt un semn că nevoile tale emoționale nu au fost împlinite.

De multe ori, nu simțim resentimente doar pentru că nu ne-am exprimat nevoile.

Ci pentru că, atunci când am avut curajul să le exprimăm, nu am primit răspunsul pe care îl așteptam.

Și acel moment… nu dispare. Se adună.
Fiecare ‘nu m-ai auzit’ devine o mică rană,
iar rănile mici, în timp, se transformă în ziduri mari.

Iubirea nu se pierde brusc. Se stinge în tăcere. Dar poate fi reaprinsă cu prezență și curaj.

Vezi in comentarii ce poti face!

10/11/2025

„De ce simt frica asta, chiar daca stiu ca nu este rationala?”

Pentru că emoțiile nu ascultă logica, ascultă memoria.

Amigdala reacționează la amintiri, nu la argumente.

Adevărul e că anxietatea nu e dușmanul tău.
E o parte din tine care a învățat să supraviețuiască, dar are nevoie să învețe să trăiască.
Cu răbdare, cu respirație, cu terapie, poți să-ți înveți creierul că ești, în sfârșit, în siguranță.

08/11/2025

Un înțelept a spus odată 👉 relațiile fericite nu se găsesc pe toate drumurile, ele se contruiesc!

07/11/2025

Mai multe cupluri ar trebui sa fie mai atente la asta...

Observi diferența între aceste două feluri de a spune acelasi lucru?
👉 „Mă deranjează că nu este dus gunoiul.”
și
👉 „Tu niciodată nu vezi că trebuie dus gunoiul.”

Sau:

👉 „Sunt dezamăgită că nu am reușit să luăm cina împreună.”
și
👉 „Tu mereu întârzii! Strici de fiecare dată cina pe care trebuia să o luăm împreună!”

Ai observat diferența?

În a doua variantă apare critica, iar acesta este unul dintre primele semne că relația începe să se deterioreze.

Cuvinte precum „leneș”, „neatent”, „întârziat”, „tu niciodată” sau „tu mereu” sunt expresii ale criticii.

Iar critica atrage aproape întotdeauna defensiva:

„Ei și ce dacă sunt leneș? Tu nici măcar nu știi să gătești!”

Așa începe conflictul.

Dacă vrei ca relația ta să nu o ia la vale, e important să înveți antidotul pentru cele două: critica și defensiva.

Scrie antidot in comentarii si eu iti trimit un exercițiu inspirat din studiile Institutului Gottman, care te ajută să comunici cu blândețe și respect. 💛

06/11/2025

Dragostea reală nu e despre „a găsi” persoana perfectă,

ci despre a deveni partenerul potrivit.
Despre efort, comunicare și maturitate emoțională.

Când renunți la mitul sufletului pereche,
începi să vezi iubirea așa cm este: un proces viu, nu o magie predestinată.

06/11/2025

05/11/2025

Nu poți duce povara unei relații de unul singur!

Știu, sună ca un clișeu, dar este unul dintre cele mai dure adevăruri din psihoterapia de cuplu.

De fiecare dată când postez ceva pe tema asta, apare inevitabil cineva în comentarii care spune:

„Ești măritată? Că eu știu o grămadă de psihologe divorțate, dar se pricep la a da sfaturi.”

Și, recunosc, o parte din mine vrea să răspundă răutacios. 😅

Acum, între noi fie vorba, mă tot întreb uneori - există vreo statistică despre statusul marital al psihologilor? Întreb pur și simplu de curiozitate profesională, desigur! 😇

Pentru că, sincer, faptul că ești psiholog nu te scutește de provocările dintr-o relație.

Poți să fii terapeut, să știi toate teoriile despre atașament, să recunoști un mecanism de apărare de la o poștă... și tot să te cerți acasă pe cine a uitat să scoată rufele din mașină.

Din practica mea din cabinet, am învățat ceva simplu și foarte adevărat:

singura garanție că o relație are șanse reale este ca amândoi partenerii să ducă povara împreună.

Să depună eforturi, să se implice activ și să învețe să fie o echipă chiar și atunci când e greu.

Diferența între cuplurile care reușesc și cele care nu o fac, nu are nicio legătură cu cât de fericită sunt eu în propria căsnicie sau cu ce spun studiile.

Ține doar de asta: doi oameni care trag în aceeași direcție.

Restul e teorie (și, uneori, comedie romantică). 💛

03/11/2025

Data viitoare când te simți prins într-un mediu nociv, fie ca este o relatie toxica sau un loc de munca dificil, care nu-ți face bine, întreabă-te: în ce fel de „cușcă” trăiesc acum?