Alina Tomsa Cabinet Individual de Psihologie

08/05/2025

Tu cât te strașnic te cunoști? știi ce nevoi ai, ce te sperie, ce te insecurizeaza, ce te agresează, ce te emoționează, ce te inspira si cm faci sa cazi in picioare când viața îți da greu?
Si cât de bine îți cunoști limitele, muchiile alea dincolo de care știi ca ai pierdut controlul si nu-ți mai place de tine rătăcit/a in Lalaland ? si când ajungi acolo, cm știi ce îți trebuie sa te întorci la echilibru? Bravo, nota 10 !
Glumesc, toți învățăm zi de zi din curricula vieții (chiar si noi, psihologii, ca mă mai întreabă clientii daca noi le știm pe toate. Pffff 😂..
Nu știe nimeni totul despre sine, pentru ca totul e in schimbare si n-a trăit nimeni tot ce se poate trai ca ființă umană pe aici. Am fi surprinși despre cine am putea fi in alta viața, cu alta familie, in alt context economic, social.. si cât de fluidă e de fapt identitatea pe care o pretindem.
Cea mai scurta si abrupta cale către auto-cunoastere poate fi relația de cuplu. Cu cât mai profundă si complexă, cu atât mai revelatoare.
Vad in psihoterapie cupluri care se caută. In mod declarativ, se caută unul pe celălalt, dar, in fapt rezulta ca fiecare se caută pe sine însuși in primul rând. Ca sa pot fi adevărat cu tine, trebuie sa îmi asum cine sunt in relație cu mine, nu ? Si de acolo începe munca.
Nu prea exista "noi doi" fără sa existe 2 individualități mature, conștiente si dornice sa se întâmpine unul pe celălalt in ceea ce merge si aduce bucurie si in ceea ce este coroziv si dur intre ei, clipa de clipa.
Sunt oameni curajoși, asumați, care vin in terapie cu cele mai bune intenții. Doua lumi distincte, care spera sa re-găsească drumul către celălalt, fără sa fie nevoiți sa taie bucăți din ei înșiși ca sa încapă in relația cu celălalt.
Nu exista garantie niciodată in terapia de cuplu ca outcome-ul va fi salvarea cuplului. Uneori, cei doi reușesc sa se audă, sa se vadă si sa își asume un drum mai autentic si refreshed împreună, adaptând si reinterpretând așteptările anterioare pentru a face loc unei noi relații.
Alteori e pe dos. Separarea pare a fi soluția cea mai buna, iar procesul ajuta in clarificare. Scoate la iveala ceea ce e deja acolo, încâlcit intre cei doi, nespus, nevăzut, nerecunoscut.
Ultimately, in relatie pare ca cea mai mare nevoie este aceea de a fi văzuți si înțeleși in siguranță .. așa cm suntem, in vulnerabilitate, frumusețe, frici si umbre.
Fără ca cine sunt eu sa te amenințe pe tine sau invers. Si cât de greu este sa lăsăm armele jos..si cât de eliberator si vindecător se simte când facem asta si respiram adânc lângă celalalt.
Ps: photo by Andrada Boldis❤️ at Expressive Arts: Language of Resilience training

07/04/2025

Poate ai obosit sa fii cine te știi ca ești; poate ai vrea sa mai fii si altcineva in viața asta atunci când tu cu toate ale tale atârnați greu pe umerii tai. Poate ai obosit de rolurile pe care le îndeplinești zi lumina.
Sau poate dimpotrivă. Ai ajuns sa te identifici atât de tare cu cine te știi si cu ce ai, încât energia vitala din viața ta s-a oprit si sta cuminte. Nu mai exista motivație reală pentru a mai schimba ceva sau pentru a ieși din zona de confort. Cream bule de confort sa ne păzim de nebunia de afara, e normal.

Trăim viața cu ciclicitate. Cream structuri relaționale, profesionale, identitare, le creștem, le altoim sofisticat si le facem uneori înalt funcționale. Ajung sa funcționeze aceste structuri si roluri ca niște fortărețe in fata haosului. Ne refugiem unde e bine, unde e cald.
Insa
afara e vânt si viața. Ea bate la ușa si răcnește uneori si pe la geamuri. Daca nu ii deschidem conștient pentru a primi necunoscutul, atât cu avântul către evoluție cât si cu afurisitul wtf, viața ne va lua oricum in cele din urma pe sus structurile si le va face praf. Le va preschimba. Fiindcă asta face viața. Curge, schimba, transforma, naște, creste, distruge, naște din nou.. viața nu sta. Viața nu ne așteaptă sa terminam desertul de cele mai multe ori.

Viata explodează si ne arunca într-un soi de dezintegrare relațională, practica, psihologica, spirituala si da, de multe ori si fizica. Relațiile nu mai merg, nu mai știm cine suntem, auto-controlul devine slab, diluat, credințele își sucesc nordul si corpul da fail in felurite moduri.

Te poți percepe chiar ca martor in spectacolul vieții tale cu artificii si gig-uri neașteptate, in urma cărora adesea ai nevoie de făraș, matură si mop. It is so messy !

Sentimentul de trădare ce urmează marilor schimbări si renunțări din viața noastră ne poate închide si mai mult si motiva sa construim o fortăreața si mai solida.

Sau ne poate deschide inima si mintea către curgere, noutate, reinventare si curiozitate. Către un drum nou al cărui capăt nu îl vezi si sigur nu îl înțelegi acum. Insa, daca te așezi temeinic cu picioarele pe pământ, vei simți tresăriri in vârful degetelor si in tălpi. Vor sa pornească la drumul ce se va așterne in fata lor pas cu pas. Negurile se vor ridica puțin câte puțin.

E unul din lucrurile mele preferate si iubite acela de a însoți cu blândețe si încredere suflete prin procese de transformare si tranziție. Nu știu ce m-aș face fără cei care mă însoțesc si pe mine in preschimbarile mele.

Amintește-ti numai atât: ai încredere in procesul tău, caută activ sprijin înăuntru, in afara ta si respira !

Un fel de Relax, nothing is under control ❤️. And that's fine.

ps: Aici sunt câteva dintre ancorele mele de sănătate.

07/04/2025

Still so hard to see and hear me on camera, dear Lord 😅.

This documentary is putting a zoom on my work as a trainer in trauma informed practices through expressive arts for youth workers across Europe. The project happened last year in Novembet and y’ll heard me brag about it frantically online.

In the context of a severely traumatised world, I think this work is important and necessary wherever people get together for work purposes, education, conflict resolution and offering health services.

Thank so much to Synchro Foundation for making this project possible, to Alina Porumboiu, my partner in crime, to Andrada Boldis, who is an amazing artist photographer and all the team helping out with this documentary 🤗❤️.

May we bring more peace, aliveness and healing in the world every day and every way that we can.

Arts: Language of Resilience was a project we developed through Synchro Foundation that aimed to equip youth workers and youth organizations with knowledge, ...

19/03/2025

Tot mai des întâlnesc oameni epuizați in jurul meu, storși de viața, care se mișcă aproape robotizat de ici pana colo, cu capacități limitate de auto-control sau expansiune in afara zonei de confort. Uneori sunt clienti, alteori sunt colegi de munca, prieteni, străini in metrou, alteori sunt chiar eu.
Si e bizar pentru mine cum, într-o lume unde mașina si avionul ne transporta, muncim apăsând butoane pe computer, telefonul ne arată cm se ajunge pe strada oricare de oriunde, glovo ne aduce mâncarea la ușa, un app ne spune cm e vremea, suntem la un buton distanță de oricine de oriunde, banii ii cheltuim la o distanță de buton lateral pe telefon (paf gone).. totuși, noi suntem in burnout existențial (noi si planeta Pământ, nu? )
Umanitatea devine o specie obosită in mod profund si complicat, si ceea ce lasă in urma e din păcate (si) multă distrugere. Sănătatea mintala pierde teren masiv in ultimii zeci de ani, atât la copii si adolescenți cât si in rândul adulților.
Oamenii au de toate si nu mai au nimic. Mă lovește des imaginea formelor elaborate si goale pe dinauntru, precum sticlele care suna a gol atârnate de sfoara (unde oi fi văzut asta?!).
Si îmi vine sa zic ca e e sărăcie de suflet in lume. Ca ne e greu sa mai stam in simplitate, in tihna, pe negraba cu noi înșine, unii cu alții si in tăcere. Ca am devenit dependeti de un ritm trepidant, in doze mari de dopamină, iar părți vitale din noi nu mai țin pasul si rămân alienate in urma. Si bate vântul a pustiu.
Corpul ajunge sa aibă ultimul cuvânt când de nimic altceva nu mai ascultam. Pica in deriva, se îmbolnăvește, vorbește pe limba lui despre limitele încălcate mult peste pragul suportabilității. Analog e si cu Planeta pe care o locuim, si ea vorbește despre dezechilibru de ceva vreme..
Deși avem de toate, inclusiv vacante fancy, noi oamenii nu prea ne mai dam voie sa plângem si sa radem in îmbrățișări. Tare greu sa stam cu lacrimi care vin in situații "serioase" de viața; e din ce in ce mai puțin timp sa mestecam si sa metabolizam tot ceea ce trăim într-o zi. Poate de asta unii dintre noi rămânem treji atât amar de vreme noaptea (subsemnata included).
Si uite așa, ajung in terapie sa prescriu sau sa dau voie explicit oamenilor sa se odihneasa, sa respire, sa spună NU cerințelor exterioare când sunt extenuați (preferabil înainte de a ajunge acolo) pentru a-și spune un prim DA lor înșiși. Mă privesc uneori cu ochii mari si confuzi, de parca ar fi auzit o grazavie.
"Da, e nevoie sa încetinești. Da, ai voie sa plângi. Da, ai voie sa te joci si daca ești adult. Da, ai voie si nevoie sa nu te iei atât de in serios uneori si sa razi cu pofta. Fool around, get free. Ia, uite șervețele. Da, ai voie sa simți."
Si vin lacrimile.
E un început bun pentru întoarcerea acasă. E vremea.
Las aici câteva poze dintr-un loc magic ce-mi aduce libertate, joaca si bucurie de mulți ani încoace.
ps: Terapia nu se găsește doar in cabinete (thank God), ci o găsiți mai ales in contacte umane profunde, in natura, in muzica, intr- carte ce te umple de inspirație, in frumos, in simplitatea cu care poți sa stai pe iarba si sa numeri norii de pe cer.

14/03/2025

Sunt in acel moment special din viața mea de psiholog in care, numărul bărbaților din terapie este substanțial mai mare decât cel al femeilor. Pam pam.
In general vorbesc despre femei, pentru femei si in speranța ca o femeie trezită aduce bine si bărbatului pe care îl întâlnește si iubește.
Insa, de data asta am, cu experiența acumulată, am de spus câteva lucruri despre ei, bărbații din terapie.
In aproape fiecare bărbat cu care lucrez se ascunde un băiat rănit in mod repetat, cu violenta verbala si foarte adesea fizica, cu umilințe, neglijenta, coercitudine, la diferite vârste.
Din ce înțeleg eu (ca femeie), bărbații cresc adesea cu o presiune uriașă pe umeri, ce vine atât de la părinți (si bunici), cât si de la școală, din societate.. La modul general, daca o fata este admirată in copilărie cu preponderenta pentru cm arată, cm se poarta, cm se îmbracă, cât de drăguță e, un băiat este apreciat pentru ceea ce face, cm face, cm ii iese, ce rezultate are. Mai spargem tiparele in ultima vreme (thank God), dar sunt sigură ca rezonați ca idee.
Ca psiholog si mai ales ca om, mi se strânge inima când aud poveștile lor de viața, in care abunda bătăile crunte acasă din cauza notelor (expuse ca pe o normalitate), injurii, critici, umilințe, abandon emoțional.. toate justificate de aproape axiomaticul "hai, fii bărbat", "inghite-ti lacrimile".
Sau, cu câtă ușurință au fost puși de mici in roluri uriașe si nepotrivite "De acum tu ai grija de mama cât sunt eu plecat" sau "Am uitat total de tine, fa ce te taie capul. Te descurci." Cât de ușor, doar pentru a fi băieți, li s-a retezat dreptul la simțire.
Mă atinge si mă emoționează sensibilitatea barbatilor, mascată sub straturi mai mult sau mai puțin groase de apărare, împotriva fricii de a nu fi invalidați ca bărbați, atunci cand se arată cu toate părțile lor.
Bărbații cresc cu un sentiment apasator al datoriei care atârna greu in inima si in brațele lor puternice la maturitate. Ajung sa se identifice cu performanta (financiară sau de alta natura), ca si când, in lipsa acesteia, nu valorează mare lucru.
Barbati care încearcă sa facă totul ca la carte, perfect, fără de greșeală (pentru a-și mulțumi un părinte sau neamul întreg si pentru a-și atrage iubirea de care avea atât de multă nevoie) ajung in mijlocul vieții măcinați de crize identitare majore.
Nimic nu mai are sens, nu exista bucurie, satisfacție interioară, ci doar duritate, relații complicate, toxice, lipsite de consistentă, o alergare perpetua după o himera pe care nu mai știu nici sa o numească.
Aud des metafora "alergării intr-o roata de șoareci" din care urla frica de a se opri, neputința de a ști cm sa facă asta si confuzia referitoare la valoarea si sensul vieții. Ruptura lor interioară de la plăcerea reală, senzorialitate trăită pozitiv si sănătos devin cronice. Unii cad in lumea dependentelor, alții evita conexiunea intima si consolidează o crusta de duritate si de asprime, sub care își ascund încă rănile, pentru a se asigura ca never again nu vor mai păți..
E un travaliu emotionant, intens, de o frumusețe covârșitoare sa observ creșterea lor, deschiderea, sinceritatea si inima frumoasa si plină de speranța a unui bărbat care se regăsește cu băiatul din interior si ii oferă, pentru prima oara, cu adevărat, ceea ce are nevoie.
Un bărbat care se vindeca, începe sa simtă viața. Sta in puterea lui, in verticalitate si asumare, in timp ce se simte cu adevărat pe el cu vulnerabilitate, sensibilitate.. iar , partenera/ul lui si întreagă existența prinde viața.
Infloreste empatia, capacitatea de ascultare, abilitatea de a sta cu sine si cu emoțiile sale in mod constructiv. Un bărbat care se vindeca se umple de seva vieții si devine el însuși o bucurie si un prilej de creștere pentru partenera si pentru toți cei din jur.

Pozele sunt din training-ul pe care l-am sustinul asta toamna, "Expressive arts - Language of Resilience", cu Synchro Foundation.

07/02/2025

Draga mea,

Daca ai intre 20 și 30 de ani, am câteva vorbe cu tine. Șezi o clipa lângă mine si asculta. Daaa stiu, stiu ca ai multe de făcut, nu te țin mult.
1. Niciodată nu vei fi mai tânără decât ești azi. Deși nu te simți poate in interior așa, ești frumoasă. Chiar ești si șansele sunt, ca peste 15 ani sa te uiți la pozele cu tine de azi si sa zici: "Wowwww.. si eu credeam ca sunt urâțică si ca am sânii nu știu cm si picioarele nu știu cum. Crede-mă, draga mea, ești pie-sa."
2. Probabil intri in tot felul de relații. Bravo ție. Așa înveți despre ceea ce ți se potrivește si, poate si mai prețios, așa înveți despre ce nu ți potrivește deloc. Nu exista relații eșecuri, exista relații din care ai învățat lecții prețioase. Da, știu ca doare tare uneori.
3. Investeste in prieteniile tale. Daca ai 3 prietene apropiate, faceți din prietenia voastră un ritual lunar. Dați-vă întâlnire acasă la una dintre voi, aprindeți o lumânare, puneți o melodie si incepeti sa va deschideți sufletele una alteia. Pe repeat. Timp de 10 ani, lunar. Vei vedea ce rădăcini adânci a prins in viața ta aceasta practica si cm nu vei mai fi singura niciodată in sensul ăla nasol. Realitatea e ca bărbații /femeile s-ar putea sa vina si sa tot plece. Ele insa, prietenele, sunt aici; vor fi aici pentru tine si când cazi, si când nu mai crezi in tine si când ai luat-o pe cărări. Fiindcă ele devin oglinda adevărului tău interior. Prețuiește-le, investește in prietenie, sari in ajutorul prietenelor tale si vei fi bogata. Infinit de bogata, indiferent cât de nasol ar mai putea fi in călătoria ta pe parcurs. Ah, si nu le lasă in urma fiindcă te-ai îndrăgostit, deși o să-ți vina sa faci asta. Don't do it.
4. Ești într-o relație. Bravo. Daca te simți mai mica decât ești in ea, recunoaște asta. Daca te simți nevazuta, neauzita, temătoare sa îți spui adevarul, recunoaște asta. Daca te rezemi de el/ea in mod constant pentru a-ți satisface nevoia de conexiune, consolare, protecție, a fi copilita neajutorata, recunoaște asta despre tine. Daca devii "mămica lui", recunoaște asta. Daca toate cele de mai sus se întâmplă in mod repetitiv si corpul tău începe sa dea semne ca nu se simte bine, fă-ți bagaj si pregătește-te sa ieși din dinamica asta.
5. Ai 2 ovare. Știu ca momentan se simt mai mult ca o povara decât un dar (deh), ascultă-le si privește-le sănătatea ca pe un barometru acut de precis asupra stării tale de sănătate emoțională si relațională. N-am cuvinte sa accentuez mai mult aceasta idee. Ovarele tale si pântecul tău cu totul au acces la o cunoaștere mai profundă despre tine decât o are mintea ta acum. Pune mana si ascultă-te. Oh, daca faci asta, mai bine din jumătate din problemele tale se vor evapora.
6. Nu e necesar sa "te treci" prin toate greșelile posibile ca sa înveți. Uneori, se poate învața si din experiența unor femei mature care îți spun de bine. Dar nah, înțeleg si daca nu o sa se lipească de tine. Totuși, nu toate greșelile merita făcute.
7. Primele job-uri. Grozav. Draga mea, învață sa negociezi si sa îți apreciezi valoarea. Cere mai mult decat îți vine sa ceri. Also, pe partea celalalte, muncește cu mintea si inima treze. Cultiva o etica impecabilă a muncii tale, e un alt fel de a-ți arată ție însăți respect. Nu pleca când e greu, mai stai puțin. S-ar putea sa afli despre tine lucruri si talente noi stand acolo si când e greu.
8. Nah stii chestia aia ca îți vine mereu sa te uiți in afara sa vezi cât valorezi in funcție de cât te validează lumea in general? e bu****it. Înăuntru e singurul termometru de valoare proprie pe care trebuie sa îl cultivi. Acolo si mai întreabă si prietenele din când in când. Ah, niciodată nu vei mulțumi pe toată lumea si nici nu e nevoie. Se trăiește bine mersi fiind tu in pace cu tine in schimb.
9. Stiu ca e greu cu ai tai încă. Sa știi ca au făcut cât de mult si de bine au știut ei in contextul lor de tinerețe. A merge la terapie nu înseamnă a începe sa cauți vinovați sau a deschide procese de judecata împotriva părinților, ci înseamnă a face spațiu pentru părțile tale rănite, a aduce alinare, înțelegere, expresie personală si in cele din urma a te întoarce "acasă", in interiorul tău. Adică a învață sa te simți in siguranță si bine cu tine.
10. Stii chestia aia cu "Mama ce bătrână o sa fiu deja după 30"? Chill, girl..sunt aici sa te anunț ca e misto rău după 30. Mult mai misto decât e acum. Dap, asta e. Te așteaptă o perioada in care vei fi mai încrezătoare, mai așezată, mai dornică sa te iubești, sa fii tu fără programe din copilărie, fără zgomotul ăla de fundal al lui "trebuie ca sa merit".
11. Daca nu e urgent, așteaptă sa te coci pe interior înainte sa faci copii si sa te așezi într-o familie. Atunci vei fi gata cu adevărat sa faci si nebunia cu parinteala si restul.
12. Use sunscreen, cm zice cantecul.
13. Fata, am fost mințite. Nu exista happily ever after, exista doar călătoria, învățarea, însoțirea clipa de clipa si bucuria călătoriei, atât e, așa cm e. Nu exista rețete prestabilite de fericire. Nu trebuie sa faci chestii fiindcă așa fac toți jur. Just do you. Oamenii vor intra si vor ieși din viața ta si asta nu e tragedie. Ah, si cea mai importanta relație a ta este relația cu tine. Ok ?
Hai, go wild !

06/02/2025

De prin terapie: “Care e scopul ultim al vietii, Alina?” “Nu stiu.Tind sa cred ca scopul ultim e azi, acum, aici. Atat.”

N-ai cm sa nu razi in hohote cu capul pe spate cand iti dai seama ca toti venim si ne ducem atat de repede si iremediabil. Si ce eliberator poate fi acest gand daca il primesti cu seninatate. O gluma cosmica si un dar neprețuit. Traim azi, acum, cea mai mare minune a vietii.

Niciodata expresia unica a energiei tale vitale nu se va repeta in aceasta forma, asa ca nu ai scuze sa nu-ti faci de cap si sa” te traiesti” cu totul si cu toate, oricine ai fi, orice varsta ai avea. Ai toate motivele sa traiesti intreaga experienta fulminanta a vietii. Nu doar partile ei frumoase.

Cum ar fi sa ne aducem la lumina azi si sa accesam si ceea ce nu ne dam voie sa traim? cm ar fi sa ne dam voie sa accesam bucuria pura a faptului ca suntem in viata? just as f**ked up cm e viata pentru fiecare dintre noi.
Cum ar fi sa spunem un “Da” ghidus si deplin vietii?

06/02/2025

🌿 Creativitatea în Terapia Copiilor: Vindecare Prin Artă, Joc și Imaginație 🎨🎭

Copiii nu vorbesc mereu despre suferința lor în cuvinte. De cele mai multe ori, desenul, jocul, mișcarea sau muzica devin limbajul lor secret prin care își exprimă emoțiile și procesează experiențele dificile.

În terapia cu copii, metodele creative – terapia prin joc, art-terapia și alte abordări expresive – oferă mai mult decât distracție. Ele devin un pod între tăcere și vindecare. ✨

🎨 De ce sunt esențiale terapiile creative pentru copiii cu traume?
✔️ Le oferă un mod sigur de a „ține” experiența traumatică într-un desen, o poveste, o melodie sau un alt act artistic.
✔️ Le dă un sentiment de control asupra amintirilor care îi copleșesc.
✔️ Îi ajută să participe activ la terapie, fără presiunea de a găsi „cuvintele potrivite”.
✔️ Reduce amorțeala emoțională și hiperstimularea.
✔️ Creează un spațiu unde imaginația, siguranța și reziliența pot crește.

🖌️ Cum funcționează terapia prin arte expresive a traumei? (Malchiodi, 2012)
Această abordare ajută la reconectarea amintirilor implicite (senzoriale) cu cele explicite (declarative), contribuind la procesarea și integrarea traumelor. Printre metodele esențiale se numără:
🔹 Integrarea senzorială – conectarea experiențelor prin mișcare, sunet și imagine.
🔹 Jocul post-traumatic – o formă de re-scriere simbolică a experiențelor dureroase.

🛑 Un principiu esențial: Terapeuții specializați în terapii creative nu „decupează” semnificații din desene, mișcări sau poezii, ci ghidează copiii spre propriile descoperiri. Nu interpretăm, ci ascultăm. Nu oferim explicații forțate, ci deschidem spațiu pentru înțelegere. 💛

Fiecare copil merită un loc sigur unde să creeze, să se exprime și să își recâștige vocea interioară. Când nu găsesc cuvintele, îi putem ajuta să își spună povestea prin artă. ✨

03/02/2025

🔥 Relațiile Toxice: Când Iubirea Devine Otravă 🎭🎨
Relațiile toxice nu încep cu durere. Ele pot începe cu promisiuni elaborate (love-bombing), cu magie, cu senzația că ai găsit "acea" persoană. Încep cu priviri care îți transmit că ești special(ă), cuvinte care te fac să te simți unic(ă), gesturi care par rupte dintr-un film, senzația ca destinul te vrea aici si acum alături de acest om si ca fără el/ea viața nu poate fi tolerata.

Apoi, încet, aproape insesizabil, firul poveștii se schimbă. Criticile devin mai dese. Glumele sunt, de fapt, atacuri subtile. Ți se spune că ești „prea sensibil(ă)”, „că exagerezi”, că „nimeni altcineva nu te-ar suporta”. Te îndepărtează de prieteni, de familie, de oamenii "reper" din viața ța. Evita cu orice preț întâlnirile tale sau ale voastre cu ei. Te simți prins(ă) ca într-o pânză de păianjen, unde plăcerea și suferința se împletesc atât de strâns încât nu mai știi unde se termină una și începe cealaltă.

🎭 În psihoterapia prin arte expresive, folosim culoarea, mișcarea, sunetul și simbolurile pentru a face vizibil ceea ce cuvintele nu pot exprima atât de direct.
Adesea, când un client exprima prin desen o astfel de relație, apar imagini neașteptate: linii frânte, umbre, amestec haotic si incoerent de culori sau spații goale, care spun povestea nevăzută a sufletului. Uneori, trupul în mișcare dezvăluie tensiunea dintre dorința de a fugi și frica de a pleca.

🎨 Cum știi că ești într-o relație toxică?

Dacă te simți mai mult epuizat(ă) decât împlinit(ă).
Dacă trebuie să fii mereu atent(ă) să nu „deranjezi” sau să nu „superi”.
Dacă ai uitat cine ești fără această relație.
Dacă ți-e frică să pleci, dar ți-e la fel de frică să rămâi.
Daca ai pierdut legătură cu cei dragi si, ca urmare, parca nu mai știi ce e normal si ce nu normal sa ți se întâmple într-o relație.
Daca îți petreci marea majoritate a timpului in gânduri despre el/ea, pana in punctul in care nu mai exista alte preocupări reale in viața ta sau capacitatea de a te focusat pe ele.
Daca te simți măcinat de sentimente de gelozie, neîncredere, invidie.

🔹 Ce poți face?

Începe prin a te asculta. Ce-ți spune corpul tău? Ce spune mintea ta in diferite momente ale zilei ? creează spațiu pentru emoțiile tale si notează-le zilnic pentru mai multă detașare si claritate mentala.

Găsește oameni cărora să le poți spune povestea ta sau reconecteaza-te cu prieteni/familie.

Creează spațiu pentru tine, pentru bucuriile tale, activitățile plăcute pe care le poți face in afara relației.

Daca tu ai fi prietenul tău cel mai bun, ce sfat ți-ai oferi acum, in acest punct al vieții tale ?

Imaginează-ți cu realism viața ta peste 5 ani alături de aceasta persoana. Este acesta scenariul de viața pe care îl dorești pentru tine ? daca nu, atunci ce îți propui ?

Amintește-ți: iubirea nu înseamnă control, frică sau vinovăție.

🎭 Uneori, ai nevoie să vezi imaginea din afară ca să înțelegi că meriți mai mult si sa mobilizezi energia pentru schimbare. Dacă simți că te pierzi într-o relație, e timpul să te întorci la tine. Nu spun ca e ușor, insa e vital sa te alegi pe tine. 💛