Karyn Maria Taulescu, Bucharest (2025)

05/11/2025

Uneori facem greșeli fără să ne dăm seama. Alteori le simțim atât de adânc, dar ne este greu să le recunoaștem… greu, pentru că ar trebui să dăm drumul durerii. Și uneori doar durerea ne mai leagă de cei pe care cândva i-am avut aproape… sau de cei pe care ne-am fi dorit să-i avem alături pentru totdeauna.

Ne justificăm greșelile prin împrejurări, prin oameni, prin lipsa șanselor potrivite. Dar fiecare greșeală este o lecție a sufletului. Ea nu vine ca o pedeapsă, ci ca un ecou al cauzelor pe care noi înșine le-am pus în mișcare altădată. Ceea ce trăim astăzi este, în fond, o conversație între noi și propriul nostru destin.

Nimic, nici măcar astrele, nu ne pot obliga să ne pierdem busola. Adevărata direcție rămâne întotdeauna în noi. Greșelile sunt oglinzi: uneori ne arată umbra, alteori ne revelează cât de aproape suntem de lumină.

Atunci când începem să observăm consecințele lor, fără rușine și fără scuze, se naște în noi o noblețe a conștiinței: recunoașterea. Și poate că abia în acea clipă începem să înțelegem sensul subtil al erorii, nu ca pe un eșec, ci ca pe o inițiere.

Pentru că sufletul care se oprește, se privește cu sinceritate și spune: „Da, aici am greșit. Și totuși, iubesc drumul meu.” …acela nu mai este un suflet rătăcit, ci unul trezit.

O persoană care se minte mereu pe sine ajunge, într-un final, să nu mai aibă încredere în ea însăși. Își pierde busola interioară și, odată cu ea, credința că este vrednică de iubire.

De aceea este atât de important să ne fim loiali. Să fim sinceri cu noi, să ne spunem adevărul chiar și atunci când doare. Să recunoaștem când greșim și să ne permitem să fim umani.

Pentru că, în clipa în care ne privim cu sinceritate, sufletul se liniștește. Iar recunoașterea devine începutul unei iubiri mai mari: iubirea de sine autentică.

Fragmente din munca văzută și nevăzută a vindecării.
Karyn Maria Taulescu❤

30/10/2025

“Esențialul este întotdeauna invizibil, iar viața însăși este un exemplu perfect al acestui lucru, căci nu o vedem, ci doar manifestările ei.

Accesul la lumea invizibilă, pentru a ne lărgi înțelegerea, este un demers pe deplin legitim, iar această lucrare este un ghid prețios care ne ajută să evităm rătăcirile, iluziile și chiar anumite pericole ce pot apărea. Astfel, printr-o muncă riguroasă, putem ajunge la revelații luminoase de o mare puritate.” Omraam Mikhaël Aïvanhov

În spatele fiecărui gest, fiecărui zâmbet, fiecărei emoții, există o lume invizibilă... Acolo se află sursa adevăratei noastre forțe, locul din care izvorăsc inspirația, curajul, iubirea și sensul.

Viața ne învață că nu putem cuprinde totul cu mintea, dar putem simți și putem percepe cu alte simțuri. Căci tot ceea ce este cu adevărat real nu poate fi cuprins, ci doar trait într-o respirație plină de prezență.

A privi dincolo de văl nu este o evadare, ci o chemare, de a regăsi ceea ce este pur și adevărat.

Un lucru este cert: în lumea invizibilă nu poți purta măști și nici identități împrumutate, acolo ești doar vibrație, esență și lumină. Este locul în care ceea ce este autentic se manifestă în cea mai pură prezență.

Rămâne să ne punem o întrebare la sfârșitul fiecărei zile : Sunt mulțumit și recunoscător de ceea ce am făcut azi?

Dincolo de văl este Grația divină care ne ține în viață. De noi depinde, însă, cm trăim acest dar.

Karyn💫

27/10/2025

În fiecare ființă există o flacără a voinței divine, acea forță prin care putem duce la îndeplinire tot ceea ce ne dorim, atâta timp cât dorința noastră este în acord cu sufletul nostru.

Această putere nu se naște cu ușurință, ci mai ales din provocări. De fiecare dată când ne propunem să realizăm ceva în acord cu sufletul nostru, viața ne așază pe drum obstacole: oameni, situații, frici, neînțelegeri, care..... de fapt, ne întăresc.

Puterea de a merge mai departe se cultivă atunci când alegem ceea ce este bun pentru noi, chiar dacă nu este întotdeauna ușor. Când facem un pas în direcția adevărului, chiar dacă e inconfortabil. Când vorbim cu cineva care ne irită, dar alegem să o facem din iubire conștientă și nu din reacție. Când renunțăm la o plăcere de moment pentru a ne dedica unei acțiuni care ne apropie mai mult de esența noastră.

Astfel, voința noastră devine aliniere și libertate, în care nimeni și nimic nu îți mai poate dicta cine ești.

Maestrul Peter Deunov spunea: „Dacă cineva se urcă pe spatele tău, ai răbdare. Dar dacă își pune mâinile pe ochii tăi când pornești la drum, asta nu trebuie să accepți.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov adăuga: „Trebuie să fim răbdători cu poverile pe care alții le așază pe umerii noștri, dar să nu permitem niciodată ca cineva să ne împiedice să vedem drumul drept, să ne stingă lumina sau să ne taie legătura cu Creatorul.”

Aceasta este lecția discernământului: Răbdarea nu înseamnă supunere. Răbdarea în ”lumină” este o virtute; răbdarea în ”întuneric” devine renunțare la propria ființă.

A fi blând nu înseamnă a fi slab. A fi spiritual nu înseamnă a tolera totul. Lumina nu este pasivă.

Când cultivăm voința, învățăm arta echilibrului dintre răbdare și putere. Răbdarea ne învață să nu reacționăm, iar puterea ne învață să acționăm la momentul potrivit.

Nu putem opri vântul, dar putem învăța să fim focul care nu se stinge, focul care luminează fără să ardă, care transformă fără să distrugă.

💫
Iubește oamenii, dar nu le permite să-ți acopere privirea.
Când alegi adevărul, cerul se deschide și îți trimite forța. Pentru că în clipa în care spui „da” destinului tău, însuși Dumnezeu respiră prin tine.

Karyn Maria Taulescu

19/10/2025

Fiecare frică neexprimată, fiecare dorință neasumată, fiecare resentiment hrănit în tăcere devine o formă de energie vie, o mică entitate psihică ce trăiește în interiorul nostru și se hrănește cu atenția noastră. Cu cât o alimentăm mai mult, prin repetiție, obsesie sau vinovăție, cu atât capătă mai multă putere.

Așa se nasc acele stări repetitive de anxietate, rușine, furie sau neputință. Ele nu mai sunt doar „emoții”, ci programe active care ne controlează comportamentul.

Omul crede că este liber, dar, în realitate, este prizonierul propriei sale energii stagnante.

Astfel, libertatea exterioară devine o iluzie atâta vreme cât interiorul său este încă în conflict. Chiar dacă trăiește într-o societate democratică, în plan subtil omul se află într-o formă de captivitate energetică, manipulat de propriile sale proiecții.

Adevărata libertate începe în clipa în care omul devine conștient de ceea ce îl determină. Când recunoaște în el impulsul care îl trage în jos și alege, în mod conștient, să facă exact opusul a ceea ce tendințele negative îl împing să facă, el își recapătă puterea interioară.

Libertatea personală nu poate exista în afara legilor universale, adică a ordinii divine și a armoniei cosmice. Adevărata libertate nu este egoismul lui „fac ce vreau”, ci alinierea: „Fac ceea ce servește binelui suprem, în acord cu legile vieții.”

Din această perspectivă, libertatea universală nu este doar o condiție individuală, ci o vibrație:
– Este libertatea celui care și-a cucerit propriile umbre.
– Este libertatea celui care respectă libertatea altuia.
– Este libertatea conștiinței care trăiește în armonie cu Legea.

În lucrul energetic, aceste principii pot deveni pași practici simpli:

1. Observă tiparele care te trag înapoi — emoții, gânduri, dependențe, frici.
2. Recunoaște-le fără judecată. Ele nu sunt dușmani, ci energie care cere să fie eliberată.
3. Respiră conștient și alege contrariul. În acel moment, libertatea devine o acțiune, nu o teorie.
4. Respectă legile universale: iubirea, echilibrul, dreptatea, non-interferența.

În acest fel, libertatea încetează să mai fie o idee abstractă și devine o stare de a fi, pacea celui care nu mai este manipulat nici de lumea din afară, nici de lumea din interior.

Este puterea de a nu mai fi sclavul propriilor creații mentale.

Omul nu este, de fapt, în luptă cu lumea, ci cu propriile-i umbre.
Și când învață să le transforme în lumină, devine ceea ce inițiații numesc „omul solar”, cel care nu mai este condus de umbrele sale, ci de propria conștiință divină.🌈

Karyn Maria Taulescu

13/10/2025

Există o formă de iubire despre care se vorbește foarte puțin, aceea care nu salvează, nu intervine și nu corectează drumul altuia, ci doar îl onorează în profunzime, cu compasiune.

Cu toții am fost învățați că iubirea adevărată înseamnă să ajuți, să vindeci, să ridici, să salvezi. Dar uneori, în dorința noastră de a „face binele”, uităm că viața însăși este înțeleaptă și că tot ceea ce trăim ... bucurii, pierderi, lipsuri, eșecuri, toate fac parte dintr-un plan de învățare pe care sufletul l-a ales cu mult înainte să ajungem aici.

Când intervenim fără discernământ, luându-i altuia greutatea de pe umeri, riscăm să-i răpim propriul proces de învățare și, energetic, preluăm o parte din povara lui. Pentru că uneori o suferință nu este o pedeapsă, ci chiar o inițiere.

Poate că este exact lecția de care sufletul are nevoie pentru a se trezi, pentru a-și aminti puterea, pentru a-și repara o cauză mai veche.

Fiecare ființă are dreptul să-și parcurgă propriul drum, să se confrunte cu cauzele create și să transforme energia experienței sale în înțelepciune.

Tot ce putem spune este:
„Fie ca această experiență să-l conducă la lumină, în ritmul și felul potrivit sufletului său.”

Aceasta este forma cea mai profundă de respect: respectul pentru libertatea fiecărei ființe de a se ridica în felul ei. Pentru că unii învață prin abundență, alții prin lipsă. Unii prin iubire, alții prin pierdere sau boală. Dar toți suntem aici să învățăm.

Și atunci când privim viața din perspectiva Legii Divine, începem să înțelegem că nimic nu este întâmplător, nedrept sau „greșit”.
Tot ceea ce trăim ne este dat pentru a ne aminti cine suntem.
Și când reușim să vedem astfel lumea, în inima noastră se așază pacea.

Aceasta este iubirea care binecuvântează drumul, fără a-l tulbura

Karyn 🤍

09/10/2025

Iertarea nu este un favor făcut altuia, ci un dar făcut propriei tale ființe. Când ierți, rupi lanțurile energetice care te leagă de suferință.

A ierta înseamnă a recunoaște că nimeni nu poate răni cu adevărat esența ta.

„Te iert și te eliberez, pentru ca amândoi să fim liberi în lumină.”

Karyn ❤

03/10/2025

Problemele de sănătate nu apar dintr-o dată.
Ele sunt mesaje transmise ani de zile de suflet, prin dureri în corp, pe care nu le-ai ascultat și pe care le-ai tratat superficial....doar cât să treacă pe moment. Dar care la un moment dat, devin imposibil de ignorat.

Sunt mesaje de a te întoarce la tot ceea ce este autentic în tine și îți aduce bucurie.

Uneori, aceste probleme sunt și efectul unor analize nesfârșite de tot felul, care nu ți-au adus nici o schimbare reală.

Când viața devine doar un șir de explicații și scenarii, dar fără nicio transformare, corpul reacționează.

✨ Iată câteva dintre rădăcinile subtile care, dacă rămân doar analizate și neintegrate, pot să ducă la suferințe grele:

1. Lipsa de iubire de sine profundă – rădăcina cea mai frecventă. Bolile grave se hrănesc din autocritică, vinovăție, rușine sau durerea de a nu fi fost iubit(ă) în copilărie. Celulele „uită” de unitate, exact cm sufletul a simțit că nu a fost primit.
2. Durere neexprimată / emoții reprimate – resentimente, furie, tristețe care nu au fost lăsate să curgă. Ele rămân „îngropate” în țesuturi, iar corpul creează un „nod” care ține loc de expresie.
3. Răni de abandon sau respingere – boli ciudate sau rare - poate fi o încercare a corpului de a „chema atenția” la o parte ignorată a ființei. Este ca o voce care strigă: „Vreau să fiu văzut(ă), iubit(ă), recunoscut(ă)!”
4. Conflicte între dorința sufletului și viața trăită – când omul trăiește mult timp într-o viață care nu îi aparține (în relații, muncă, roluri sociale), corpul se revoltă: „Întoarce-te la adevărata ta cale.”
5. Blocaj pe chakra inimii și a creativității (Anahata și Svadhisthana) – energia iubirii și energia creației nu mai curg liber. În loc să curgă în afară, ele se „adună” și se exprimă prin boală.
6. Memorie ancestrală – uneori sunt povești nerezolvate în linia de familie (secrete, dureri neexprimate, sacrificii nerostite). Cel care se îmbolnăvește poartă, inconștient, o rană ce nu-i aparține doar lui.

Dincolo de toate acestea, spiritual vorbind, suntem chemați la o viață autentică, la iubire profundă, la întoarcerea către Sinele Divin.

Explicațiile și analizele nu ajută dacă rămân doar cuvinte.

Nu aștepta ca trupul să strige prin boală ceea ce sufletul îți șoptește de atâta vreme.

Ascultă. Schimbă. Iartă. Iubește. ACUM.

Pentru că fiecare zi amânată înseamnă o zi pierdută din viața ta.
Iar fiecare zi trăită în adevăr îți dă înapoi tot ce ești cu adevărat. ✨

Karyn Maria Taulescu

30/09/2025

Karma nu poate fi „ștearsă” de altcineva

În multe spații spirituale contemporane au apărut titluri care promit „anularea karmei” sau „vindecarea karmei pe toate liniile temporale”. Deși atrăgătoare prin simplitate, aceste promisiuni contravin legilor divine și principiilor autentice ale tradițiilor spirituale. Cine n-ar vrea o soluție rapidă, ca la un service: intri cu datoriile karmice și ieși lustruit, liber?

Karma este legea universală a cauzei și efectului, legată direct de liberul arbitru și de alegerile sufletului. Nimeni, în afară de sufletul în cauză (și de Grația divină), nu are puterea de a o anula. Ea se naște din gândurile, emoțiile și acțiunile fiecărei persoane și se integrează în conștiința sa individuală. Karma nu este o pedeapsă, ci o oglindă care reflectă consecințele alegerilor noastre.

Încercarea de a „șterge” karma altuia înseamnă o interferență directă în planul sufletului său și în lecțiile pe care acesta trebuie să le parcurgă. Este, poate, chiar o formă subtilă de orgoliu spiritual: cineva se pune, în mod iluzoriu, mai presus de legea divină.

Karma poate fi înțeleasă, transmutată sau depășită prin conștientizare, schimbarea comportamentului, rugăciune, practică spirituală și trăirea în acord cu sufletul. Dar nu poate fi „transferată”, „anulată” sau „ștearsă” de o altă persoană, ca și cm ar fi o pată de pe o haină.

În realitate, ceea ce se petrece într-o astfel de ședință este un proces de conștientizare și eliberare emoțională. Când aceste experiențe sunt prezentate ca „ștergere a karmei”, ele creează așteptări nerealiste și confuzie spirituală.

Drumul sufletului nu poate fi negociat. Poate fi doar asumat, pas cu pas. Nu există scurtături

Karyn

25/09/2025

Trăim vremuri, în care din ce în ce mai multe femei își descoperă forța interioară. Ele devin independente, responsabile, capabile să ducă în spate familii, comunități și să își realizeze propriile vise. Este frumos, dar și dureros uneori: această putere a fost trezită de cele mai multe ori din lipsă de sprijin, din sacrificiu și din nevoia de a supraviețui.

În același timp, vedem mulți bărbați care par să-și piardă direcția, să fugă de responsabilitate sau să nu știe cm să fie prezenți în mod autentic. Nu pentru că sunt „mai puțin” bărbați, ci pentru că vechile modele de masculinitate (autoritate, control, forță brută) nu mai funcționează, iar noile modele (prezență, asumare, protecție) încă nu au fost învățate.

Multe mame, din durere sau prea multe greutăți, le-au transmis fiilor mai multă fragilitate decât responsabilitate. Dorind să îi protejeze, i-au ferit de greutăți, dar i-au lipsit de ocazia de a învăța cm să devină asumați. În lipsa unui model masculin sănătos, băieții au învățat feminitatea rănită, și nu o bărbăție matură.

Nu e vorba de vinovăție, ci de conștiință. Dacă femeia nu-și vindecă propria relație cu masculinul, fiul său îi va prelua rana.

Pe de altă parte, o femeie care nu a primit iubire și siguranță, care a fost criticată sau abuzată, poate să repete acest tipar fără să-și dea seama. Agresivitatea devine un „scut” prin care ea încearcă să controleze haosul interior sau să-și protejeze vulnerabilitatea.

Ce transmit ele copiilor?
– Fiilor: teamă de femei, neîncredere în propria valoare, dificultatea de a-și asuma responsabilități (ori devin excesiv de supuși, ori reacționează prin rebeliune).
– Fiicelor: un model de feminitate tensionată, lipsită de blândețe, ceea ce duce fie la repetarea agresivității, fie la o fugă permanentă de a fi „ca mama”.

Dar, dincolo de toate, chiar și o mamă agresivă arată copiilor ei ce rană nu trebuie perpetuată. Copilul, mai ales ca adult, are ocazia să transforme durerea în conștiință și să spună: „Lanțul se oprește la mine!”

Pentru că nu există mamă „rea”. Există doar mamă rănită, care nu a învățat să iubească altfel. Și chiar din acest loc, ea poate oferi fiului sau fiicei șansa de a descoperi o cale nouă, mai luminoasă.

Tocmai aici este cheia vindecării colective: femeia să-și vindece rănile față de tată, față de bărbat, față de masculinul din ea iar bărbatul să-și regăsească demnitatea, să se ridice, să-și asume și să-și crească energia sacră. Astfel, ciclul se poate opri.

Suntem cu toții într-un proces de reechilibrare. Femeia își amintește că puterea ei reală nu stă doar în a rezista, ci și în a inspira, a iubi și a crea. Bărbatul este chemat să își regăsească forța sacră, nu prin dominare, ci prin prezență, prin adevăr și prin protecție plină de iubire.

Viitorul nu este despre femei puternice și bărbați slabi. Viitorul este despre femei și bărbați împreună, egali și complementari în daruri, uniți în același dans al vieții.

Karyn 🌈

22/09/2025

Vindecarea nu începe doar în trup, ci în armonia interioară și în echilibrul sufletului.

Când stăpânim acest echilibru, putem opri orice boală, cu condiția să nu fie cauzată de karmă. Dacă este vorba de karmă, nimeni nu poate interveni: boala trebuie să-și urmeze cursul, fiind parte a destinului, o cauză înscrisă cândva în lumea cauzală.

Credința este cheia. Aceeași credință pe care Iisus o binecuvânta când spunea: «Ridică-te, credința ta te-a vindecat!». Fără această convingere fermă, omul se va împiedica în propria slăbiciune și se va lasa doborât de boală.

Iar dacă vrem să vindecăm pe cineva, trebuie mai întâi să fim noi înșine sănătoși și plini de energie vitală, pentru a nu oferi ajutor în detrimentul propriei noastre sănătăți.

Boala apare adesea atunci când obiceiurile, pasiunile sau trăsăturile negative sunt prea adânc înrădăcinate în corpul astral și consumă din energia vitală. De aceea, introspecția zilnică, purificarea și efortul de echilibrare sunt calea către sănătatea autentică și către lumină.

Nimeni nu poate parcurge acest drum în locul nostru. Aparatele moderne pot sprijini recuperarea, dar esența vindecării rămâne munca interioară.

Adevărata vindecare cere voință, credință și smerenie.
Poți începe chiar acum !🌈

Karyn

16/09/2025

Nu toți suntem la fel și nu toți funcționăm la fel. Nevoile noastre diferă. Chiar dacă ”celălalt” vede lumea altfel, nu înseamnă că e „defect”, ci că se află pe propriul său drum.

Putem fi buni? Putem. Dar dacă nu reușim, măcar să nu rănim pe cei din jurul nostru.

Înțelegerea ne dezvoltă abilitățile și ne face capabili să funcționăm cu adevărat în această lume. Repetarea mecanică, în schimb, ne lasă vulnerabili la manipulare și la tot ceea ce trezește frica în noi.
De ce? Pentru că asta am învățat de copii.

Poate că ar fi momentul să deschidem ochii. Să nu mai trăim într-un viitor ipotetic, ci în ceea ce ne oferă viața aici și acum. La ceea ce putem schimba azi în noi și în jurul nostru, prin prezența noastră.

Frica de război? Da, toți o avem. Dar dacă trăim zilnic cu această frică ... și cu multe altele, ajungem să acceptăm orice, să construim un viitor incert, dramatic, plin de griji și chiar să ne îmbolnăvim.
Frica paralizează tot ce este viu în ființa umană.

Iar realitatea este aceasta: azi este pace, este soare, fiecare are cel puțin un motiv pentru care să fie recunoscător. Sunt clipe care nu se mai întorc!

Astăzi dacă vrei poți iubi, poți fi mai bun, poți ierta, poți face un gest mic de care să fii mândru, cu toți cei dragi ție.... poți să te plimbi pur și simplu prin parc și să manânci floricele pe o bancă, poți să zâmbești unui străin ... Poți să faci tot ce ai tot amânat să faci, din frică sau din lipsă de timp... care este în lipsă... tot din frică.

Prezentul este singurul loc unde viața se întâmplă cu adevărat.
Iar viitorul… îl putem lăsa în grija lui Dumnezeu, 💙

Karyn

11/09/2025

A fi corect este înainte de toate, un legământ față de tine. O promisiune pe care o faci sufletului tău: că nu-ți vei trăda adevărul interior.

Se simte întotdeuna în liniștea și pacea inimii, căci acolo nu poate exista minciună. Acolo știi întotdeauna dacă te-ai vândut renunțând la adevărul tău, sau dacă ai avut curajul să rămâi drept, chiar și când ar fi fost mai ușor să te abați.

Integritatea nu este o cale ușoară, dar este singura care nu îți frânge coloana interioară. Poți să plătești mai mult, să muncești mai mult, să renunți la scurtături, dar în schimb primești ceea ce nu poate fi cumpărat de nicăieri: libertatea.

Pentru că Voia Tatălui este și în Cer, și pe Pământ. Și când îți lași pașii în acord cu ea, atunci și pământul pe care calci devine stabil.

Integritatea este moștenirea pe care o lași celor care vin după tine.
Să simți în tine aerul curat al păcii interioare, căci numai când pacea există în noi, ea poate exista și în lume. ✨

✨Un mic reminder:

Concentrează-te pe ceea ce te apasă sau te neliniștește acum.
Observă tensiunea în corpul tău, unde se așază, cm pulsează. Încearcă să dai glas gândurilor care te rănesc. Este furie? Frică? Singurătate? Durere?

Nu încerca să le alungi și nu le judeca. Doar ascultă-le, ca și cm cel mai bun prieten ți-ar împărtăși ce îl doare.

Și respiră. Lasă aerul să-ți învăluie tot interiorul, ca și cm ai crea un spațiu mai mare pentru toate aceste emoții să fie văzute.

Apoi întreabă-te în liniște: Au legătură aceste stări cu adevărul meu pe care nu l-am onorat?

Și doar rămâi cu răspunsul pe care inima ți-l va aduce.

Pentru că poate cea mai mare întrebare nu este dacă ești corect cu ceilalți, ci dacă ești încă loial adevărului din tine.

Karyn ❤

Karyn Maria Taulescu

05/11/2025

30/10/2025

27/10/2025

19/10/2025

13/10/2025

09/10/2025

03/10/2025

30/09/2025

25/09/2025

22/09/2025

16/09/2025

11/09/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Mai multe detalii