Karyn Maria Taulescu, Bucharest (2025)

16/08/2025

Despre Loialitate și Devotament ✨

Loialitatea este acea statornicie a inimii prin care rămânem ancorați în adevăr și nu ne lăsăm clătinați de împrejurări trecătoare. Ea înseamnă recunoașterea a ceea ce este autentic, luminos și demn de încredere.

Devotamentul este energia activă a loialității. Este dorința și puterea de a ne dărui, de a susține prin fapte și prin viața noastră ceea ce inimii i se pare vrednic de urmat. Dacă loialitatea este rădăcina, devotamentul este floarea. Dacă loialitatea este credința, devotamentul este punerea în lucrare a acestei credințe.

De aceea merg mereu împreună. Loialitatea fără devotament ar rămâne o idee inertă, un principiu frumos, dar nerealizabil. Iar devotamentul fără loialitate ar deveni o rătăcire, o risipire de energie în direcții greșite. Împreună însă, ele nasc o forță divină: o fidelitate vie, care dă sens vieții, care întărește sufletul și îl leagă de Lumina eternă.

Loialitatea și devotamentul sunt, fără îndoială, atribute divine înalte. Ele sunt prezente în fiecare ființă umană. Dar majoritatea oamenilor își leagă loialitatea de o persoană, de o opinie sau de lucruri pământești. Uneori am observat chiar că rămân loiali sentimentului de nefericire, a fost scrisă și o carte pe tema asta. Devine atât de familiară încât rămân loiali acelui sentiment sau chiar sufernței în sine, nu cred că viața poate fi altfel. Și inevitabil, în final, omul uită scopul pentru care a venit pe Pământ. Pentru că tot ce este omenesc și trecător are un început și un sfârșit.

De aceea nu suntem chemați să fim loiali formei, ci Luminii care se exprimă prin ea. Putem fi loiali iubirii, înțelepciunii sau compasiunii pe care o manifestă o persoană, dar nu persoanei în sine, care se schimbă. Atunci loialitatea noastră se așază pe ceea ce este etern și nu poate fi zdruncinată niciodată. Când rămânem loiali iubirii, ea începe să se manifeste în jurul nostru nu doar printr-o ființă, ci prin tot ce ne înconjoară.... este acel sentiment profund când știi că Dumnezeu te iubește.

Și da, putem să ne fim fideli nouă înșine, nu formei trupului sau gândurilor care se schimbă, ci recunoscând prezența iubirii din noi atunci când ea se manifestă. Aceasta este singura realitate vie: trăirea Luminii în toate aspectele ei : adevăr, înțelepciune, pace, bunătate, compasiune, iertare (câteva exemple) .... Rămânând fideli acestor trăiri, ele devin statornice și sunt singurul bagaj pe care îl purtăm cu noi în eternitate.

Cei care au fost loiali Luminii de-a lungul multor vieți dobândesc o claritate aparte. Nu doar că recunosc chemările Luminii, dar văd și umbrele cu mult mai multă ușurință.

Loialitatea repetată îi învață să nu se lase înșelați de aparențe. Ei știu că frumusețea fără adevăr e doar iluzie, că puterea fără iubire e doar abuz, și că orice chip omenesc se poate schimba, dar Lumina mereu rămâne aceeași și nu se stinge niciodată.

Astfel, umbrele nu îi rătăcesc, ci devin oglinzi prin care loialitatea lor se întărește. Pentru că au ales de nenumărate ori Lumina, ei pot să spună acum: recunosc adevărul chiar și atunci când este ascuns, și rămân credincios lui, dincolo de toate formele.

Adevărata loialitate se oferă doar Divinității, izvorul tuturor idealurilor și al tuturor darurilor. Când ne păstrăm devotamentul față de acest Ideal suprem, toate obstacolele, capcanele și încercările devin doar treceri sau examene de grad, cm le mai spun eu. Ele nu ne sunt date să ne piardă, ci să ne întărească voința, pentru ca într-o bună zi să devenim la fel de puternici și de vii precum Lumina căreia i-am rămas loiali.

De câte ori nu ai trecut peste încercări în numele iubirii pentru copilul tău sau aproapele tău, de exemplu? Ai avut puterea de a trece peste tot ce a fost posibil uman?

Cu toate acestea, devotamentul este risipit servind unor cauze vremelnice sau unor oameni care promit putere, succes, bani, daruri și aplauze. Și câți nu au fost dezamăgiți când acestea nu au venit? Au uitat însă că loialitatea autentică și devotamentul nu aduc întâi daruri, ci mai întâi transformă sufletul și spiritul. Prin ele, Divinitatea ne oferă șanse, ne deschide drumuri.

Astfel, învățăm să rămânem fideli Luminii în toate aspectele ei. Și atunci loialitatea și devotamentul nostru devin daruri care nu se mai risipesc, pentru că nu se așază pe ceea ce trece, ci doar pe ceea ce este veșnic. ✨

Cu mult drag,
Karyn Maria Taulescu ❤

13/08/2025

Uneori, ceea ce simțim ca un gol… este un dor trăit de generații întregi. Dorul unei mame sau al unui tată care nu au mai venit… ori care nu au putut sau nu au știut să iubească. Un dor care, uneori, se simte ca o lipsă a vieții însăși.

De aceea, unii oameni se simt singuri nu din lipsa celor din jur, ci din absența unei conexiuni vii cu Sursa Vieții. Și, atunci când ne întoarcem către Ea, nu mai avem cm să ne mai simțim singuri vreodată.

Putem căuta ani întregi o persoană alături de care să ne împărtășim gândurile și emoțiile și, totuși, chiar și atunci când o găsim, există în inima noastră un spațiu pe care nimeni nu îl poate umple… decât Dumnezeu.

Putem alege să luăm de la cei dinainte doar viața pe care ne-au dat-o, iar restul să îl lăsăm acolo, la ei. Putem alege să primim iubirea direct de la Sursă, pentru noi și pentru toți cei care, înaintea noastră, au trăit acest dor, această lipsă, acest gol.

Adevărata împlinire apare atunci când ne lăsăm cuprinși de Prezența Sa: în iubirea care ne încălzește inima, în înțelepciunea care ne luminează gândirea, în adevărul care ne întărește voința.

Din acest loc, cercul se poate închide. Dorul se poate liniști pe măsura iubirii care există deja în sufletul nostru, suficient cât să cuprindă totul, suficient cât să se bucure de viață și de tot ce este.

Nu mai apare nevoia de a fi „compleți” prin altcineva, pentru că în noi curge izvorul Vieții. Iar iubirea pe care o împărtășim nu mai vine din lipsă, ci din plinătatea ființei noastre.

“Doamne, deschid în inima mea poarta luminii Tale și Te rog să așezi acolo iubirea pe care nimeni nu mi-a putut-o dărui, lumina pe care nimeni nu a știut să o aprindă și pacea pe care nimeni nu a putut să o păstreze.

Umple, Doamne, toate spațiile goale din inima mea cu prezența Ta. Să curgă prin mine izvorul Vieții, hrănind nu doar sufletul meu, ci și sufletele tuturor celor care au trăit acest dor.
Astăzi aleg să închid cercul și să trăiesc din plinătatea Ta.
Amin.”

cu iubire,
Karyn🤍🌟

07/08/2025

Imparțialitatea este cheie uitată a înțelepciunii sufletului

Există o calitate pe care puțini o menționează, dar care face diferența dintre omul care suferă mereu și cel care a început să vadă lumea cu ochii spiritului. Această calitate este imparțialitatea, o virtute subtilă, dar esențială pe calea spirituală.

În aceste vremuri în care toată lumea simte nevoia „să aibă dreptate”, imparțialitatea este confundată cu indiferența sau cu lipsa de implicare. Dar ea nu înseamnă că ești rece sau detașat.

Imparțialitatea adevărată este acea claritate a sufletului care privește fără să judece, simte fără să se identifice și înțelege fără să se agațe.

Când reușim, fie și pentru o clipă, să ne desprindem de propriile emoții reactive și prejudecăți personale, devenim martori conștienți. Ne ridicăm deasupra valurilor evenimentelor și începem să vedem lucrurile așa cm sunt, nu așa cm ne-ar plăcea să fie.

Atunci când suntem imparțiali, nu mai suntem prizonieri ai povestii noastre. Toți avem până la un moment dat o ”poveste” care rulează în fundal.

În imparțialitate ne situăm, preț de o ”respirație”, în afara „cazului” și tocmai de aceea, putem avea capacitatea de a discerne cu adevărat. Putem evalua, înțelege, accepta sau corecta, fără să proiectăm rana, frica, nevoia de control sau dorința de a avea ultimul cuvânt.

Imparțialitatea nu este pasivitate! Ea este cea mai activă formă de luciditate, prin care sufletul pătrunde esența unei situații fără a o colora în tonurile subiectivității. Este puntea care leagă adevărul din afară de adevărul dinăuntrul nostru.

În esență, a fi imparțial înseamnă a trăi într-o viziune universală, în care nu mai există polaritate: nici bun sau rău absolut, nici vinovat sau nevinovat în termenii egoului. Totul devine cauză și efect, vibrație și oglindă, lecție și oportunitate de a evolua.

Nu întâmplător, marii maeștri ai omenirii au fost caracterizați de această calitate. Nu pentru că nu aveau inimă, ci pentru că inima lor era atât de vastă, încât nu mai judeca, ci cuprindea.

Adevărata dreptate, care nu condamnă, ci eliberează se naște din imparțialitate.

Dar nu e ușor de dobândit.... e multă muncă cu sine până aici. Uneori, apare doar după suferințe mari, boli îndelungate sau crize de conștiință.

Pentru că înainte de a deveni fi o virtute are loc o maturizare adâncă a sufletului, o trecere de la luptă cu viața la înțelegerea legilor ei.

Omul imparțial nu este perfect, dar este sincer, autentic. Recunoaște și cea mai fină eroare a propriei ființe și lucrează îndelung și în tăcere să o transforme. Nu se scuză în fața adevărului, nu îmbracă greșelile în justificări și nu se grăbește să arate cu degetul, dar se întreabă mereu ”ce am de rezolvat în mine? de ce sunt în acest conflict? de simt asta?”

El știe că tot ce apare în fața sa este o lecție a propriei evoluții și că judecata grăbită este o formă de orbire.....

Nu atrage aplauze, nu cere să fie validată... Imparțialitatea va atrage adevărul și deschide porțile cunoașterii. Și cine trăiește în această lumină începe să simtă ceva nou: că nu mai are nevoie să câștige, ci doar să înțeleagă.

Dacă ai ajuns până aici, poate că și în tine s-a aprins întrebarea: Pot privi viața mea, relațiile mele, trecutul meu, cu mai multă imparțialitate?

Pentru că acolo, în sufletul tău, între reacție și înțelepciune, începe... adevărata eliberare.

Dacă ai primit inspirație prin acest articol, lasă-mi un mesaj.

❤ Karyn

06/08/2025

Dacă dincolo de timp ai fi întrebat: Ei bine… cm a fost în Rai? Ai simțit darul vieții?

Ai simțit bătaia vântului pe obraz, zâmbetul cuiva drag, durerea care ți-a deschis inima, clipa aceea de tăcere deplină în care ai simțit cm e acasă? Ai atins cu sufletul ceea ce nu poate fi spus în cuvinte? Mi-ai simțit prezența?

Ce i-ai răspunde lui Dumnezeu?

Poate că Raiul nu este o răsplată, ci o stare. Acolo unde inima ta respiră recunoștință.

Poarta spre Rai nu este departe, nu este după moarte, nu este ascunsă în alte lumi, ci doar la o respirație distanță.

Poate că răspunsul… nu ne așteaptă la final, ci ne vizitează discret în fiecare zi. În fiecare clipă în care alegem să fim în acea respirație…

Atât de frumos spunea Rilke: “Trăiește întrebările acum. Poate că, treptat, fără să-ți dai seama, vei trăi, într-o zi îndepărtată, Marele Răspuns.”

Karyn
🤍✨

05/08/2025

“Tot ce apare în lume e răspunsul la o nevoie. Dacă nu avem pace, lumină, frumusețe e pentru că prea puțini le cer din inimă “

Poate că azi e ziua în care dorința ta sinceră schimbă ceva.

Oare ne putem transforma conștient, din bunăvoință, fără să fim forțați de durere?

Când sufletul omenesc va dori cu adevărat pace, lumină și abundență, nu doar pentru sine, ci pentru întreaga umanitate, atunci toate acestea vor deveni posibile.

Până atunci, felul nostru de a fi atrage lecțiile, atât personale, cât și colective…

Când destui oameni aleg să fie Oameni.. , să iubească, să înțeleagă, să ierte, karma colectivă se rescrie.

Nu putem schimba lumea într-o zi…. dar putem alege, chiar azi, cine suntem în această lume.

❤️

03/08/2025

Despre neurodivergență și sufletele care vin cu o altă viziune asupra lumii

Mi-a atras atenția postarea lui Jasmuheean din această dimineață despre neurodivergență, așa că am început să cercetez puțin.

Neurodivergența este un termen care descrie modul în care funcționează creierul unei persoane atunci când acesta se abate de la așa-numita „normă neurotipică”. Altfel spus, este o altă varietate a felului în care funcționează mintea umană, nu un defect, ci o diferență.

Termenul a fost popularizat în anii ’90 de către socioloaga Judy Singer, care era ea însăși autistă și dorea să creeze un spațiu în care oamenii cu funcționare neurologică diferită să fie înțeleși și respectați, nu tratați ca „defecți” sau „bolnavi”.

Neurodivergența poate include (dar nu se limitează la): Autism (inclusiv sindromul Asperger, care acum face parte din spectrul autist), ADHD (Tulburare de deficit de atenție cu sau fără hiperactivitate), dislexie, disgrafie, discalculie, Tourette, sindromul de procesare senzorială, dispragie (tulburări de coordonare motorie), uneori: tulburări de anxietate, PTSD complex, tulburare bipolară (deși aici e dezbatere).

Acestea nu sunt „boală” în sine, ci moduri diferite de a percepe, simți și interacționa cu lumea.

Cum funcționează o minte neurodivergentă?
• Poate avea hiper-sensibilitate sau hipo-sensibilitate la stimuli (sunete, lumină, texturi).
• Poate gândi în tipare neobișnuite: foarte creativ, vizual, logic, intuitiv sau detaliat.
• Poate avea dificultăți de reglare emoțională, de comunicare socială sau de atenție – dar și talente speciale.
• Deseori are o conștiință profundă, un simț etic intens și o capacitate spirituală aparte.

De ce este important acest concept?

Pentru că în loc să vedem aceste persoane ca având „deficiențe” sau „tulburări”, putem alege să le recunoaștem unicitatea, să le adaptăm mediul (educațional, profesional, social) și să nu le forțăm să se conformeze, ci să avem empatie și să-i acceptăm așa cm sunt.

Mulți oameni neurodivergenți au o conexiune spirituală aparte, simt lumea dincolo de cuvinte și reguli. De aceea, e important să nu „normalizăm” totul cu forța, ci să înțelegem darul ascuns al acestei diversități neurologice.

Poate că nu toți oamenii sunt meniți să se potrivească perfect în această lume grăbită și liniară. Unii nu se nasc pentru a se încadra, ci pentru a deschide noi căi ... poate că aud cântecul Universului altfel.

„Nu știu ce e în neregulă cu mine... Sunt atât de diferită. Aș vrea doar să fiu normală.” Acestea sunt cuvintele pe care o tânără le-a rostit, după ce a fost diagnosticată ca fiind neurodivergentă. Și nu era singura, spune Jasmuheen.

Multe suflete tinere (și nu doar) poartă în ele această întrebare dureroasă, atunci când nu-și înțeleg propria minte, propria percepție, propria sensibilitate.

În cuvintele ei, Jasmuheen spune: „Nu știam atunci că, la fel ca mulți alții, am coborât în această lume dintr-un câmp de conștiință a unității. Vedeam mereu o altă posibilitate de a fi pe Pământ.” Dar ce se întâmplă când această inimă este forțată să se conformeze, să tacă, să se adapteze unei lumi grăbite, fragmentate și superficiale? Se retrage.

Jasmuheen a găsit o cale, a ales să-și onoreze corpul și mintea diferit, a început să mediteze din adolescență, conectându-se la sursa care o „respira” pe dinăuntru, a descoperit că emanațiile ei energetice (gânduri, emoții, rugăciuni) modifică realitatea în care trăiește. Și a început să trăiască, zi de zi, în unitate conștientă cu sine, cu ceilalți, cu planeta.

„A amplifica vibrația compasiunii în noi înșine face lucruri minunate cu realitatea în care putem trăi.”

„A medita și a simți o spirală de iubire curgând din inimă spre întreaga lume este un exercițiu simplu, dar incredibil de puternic.”

„A repeta în tăcere: ‘Iubesc. Iubesc. Iubesc. Eu, Divinul din mine, iubesc’ este un act de refacere a legăturii dintre lumi.”

Nimeni dintre noi nu e „special” și totuși, fiecare dintre noi este o extensie divină care explorează această lume duală printr-un trup omenesc. Și în fiecare zi, prin fiecare alegere, hotărâm ce versiune a Pământului vrem să trăim.

Nu înseamnă că suntem toți neurodivergenți dacă vedem lucrurile ”altfel”, dar e bine să știm și despre asta.

Câteva cărți recomandate pe acest subiect: ”NeuroTribes” – Steve Silberman, ”The Reason I Jump” – Naoki Higashida, ”Divergent Mind” – Jenara Nerenberg.

Poate că vă amintinți și seria de filme Divergent, Insurgent, Allegiant de prin (2014-2016) despre cei care nu se puteau încadra într-o singură trăsătură, o singură etichetă, o singură cale și nu puteau fi reduși la un sistem...

🌟Mărturia completă a lui Jasmuheen:
”Cu câțiva ani în urmă, o prietenă tânără de-a mea a fost diagnosticată ca fiind neurodivergentă, iar psihologul ei mi-a vorbit despre problema etichetării. Uneori poate fi de ajutor, alteori nu.

Dar fata continua să spună: „Nu știu ce e în neregulă cu mine... Sunt atât de diferită de ceilalți și îmi doresc doar să mă potrivesc, să fiu normală.” Ne-a durut sufletul pentru ea, iar psihologul mi-a recomandat să citesc o carte despre mintea neurodivergentă. Am făcut-o și, citind, m-am trezit spunând: „Doamne, așa sunt și eu.”

Este fascinant să fii „cablata” diferit, să te naști într-o lume în care nu înțelegi de ce vezi lucrurile atât de diferit față de ceilalți.
Când eram mică, mi se spunea adesea „Pollyanna”, pentru că vedeam lumea prin „ochelari roz”.

Nu știam atunci că, la fel ca mulți alții, am coborât în această lume dintr-un tărâm al conștiinței profunde a unității. Întotdeauna am văzut o altă posibilitate de a trăi pe Pământ, o lume în care putem trăi în respect și armonie, atât cu planeta cât și unii cu ceilalți.

A fost... interesant să descopăr că lumea nu funcționează chiar așa.
Cel puțin, nu în versiunea în care am intrat eu. În timp, a devenit o bucurie să mă joc cu emanațiile mele energetice și să observ ce efect au asupra câmpului unificat, asupra a ceea ce atrag din acest câmp al potențialului nelimitat.

Am început să fac asta de mică, intuitiv începând prin a-mi schimba alimentația. Încet-încet am adoptat o hrană predominant crudă, vegetariană, aproape vegană, în adolescență. Am descoperit că acest lucru îmi aducea mai multă claritate mentală și mă făcea să mă simt mai bine emoțional, pentru că mi-era mai bine să am animalele drept prieteni, nu mâncare.

Aș putea spune că această alegere de viață a amplificat vibrația compasiunii. A amplifica vibrația compasiunii în noi înșine, pentru noi înșine și pentru ceilalți, face lucruri minunate în câmpul realității pe care îl putem accesa și în care putem trăi.

Mai târziu, la 16 ani, meditația zilnică mi-a permis să experimentez ceea ce mă respira, ceea ce îmi dădea viață, ceea ce mă umplea de atât de multă iubire și cele mai profunde fluxuri de pace.

Și din nou, această practică mi-a schimbat frecvența transmisă, ceea ce numim nota personală și asta a generat un alt tip de răspuns din câmpul unificat, unde ceea ce este asemenea atrage ceea ce este asemenea.

Am început să cunosc mai mulți oameni care erau deschiși să trăiască mai profund în conștiința unității. Oameni despre care am simțit profund că sunt... tribul meu. A ține vie în mine o singură realitate, un singur cod: „Exist în niveluri din ce în ce mai profunde ale conștiinței unității în interiorul meu. Și văd dovezi ale acestor niveluri tot mai profunde de unitate în lume și în fiecare ființă pe care o întâlnesc.”
..aceasta a fost o adevărată transformare.
Este un cod simplu, dar cu un impact puternic asupra modului în care câmpul unificat aduce spre noi anumite realități.

Un alt lucru care mi-a schimbat complet viața este să stau, în fiecare zi, în liniște deplină, în meditație, și să văd un flux nesfârșit de iubire pură spiralând din chakra inimii, răspândindu-se în valuri prin această lume către toate formele de viață conștientă. Să simt și să percep acest flux infinit de iubire... și pur și simplu să spun:
„Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc, Divinul Eu din mine. Te iubesc, te iubesc...” Și să las acest flux să treacă prin propriul meu corp, apoi să se reverse în casa mea, în comunitate, în lume și apoi în întregul Univers.

Este un lucru atât de simplu de făcut și totuși are cele mai incredibile roade. Este un exercițiu de hrănire reciprocă: pentru că ceea ce trimitem, se întoarce la noi.

Niciunul dintre noi nu este „special” cu excepția faptului că fiecare dintre noi este o ființă divină care se extinde în acest plan al dualității, trăind o experiență umană. Și în fiecare zi, prin fiecare alegere, decidem în ce versiune a Pământului alegem să trăim...

Să aveți o zi minunată – zâmbete - Jasmuheen
(și da... aceste reflecții mi-au venit într-o dimineață, stând în pat cu o pisică în poală care îmi dă atât de multă iubire 😻)”

O duminică frumosă tuturor ❤
Karyn

01/08/2025

Când „Nu voi mai...”
Despre blocajele energetice autoinduse și vindecarea lor prin conștientizare

Există momente în care durerea este atât de intensă, încât, pentru a o opri, închidem pur și simplu ”ușa” nu în fața durerii ci în fața fluxului vieții.

În plan energetic, aceste „uși închise” sunt blocaje în fluxul vital al chakrelor (vortexuri de energie, în biocâmpul corpului care radiază și absorb energie)

Nu întotdeauna trauma vine din exterior. Uneori, chiar noi, în urma unui șoc sau a unei pierderi, rostim fraze precum:
„Nu voi mai iubi niciodată.”
„Nu voi mai avea niciodată încredere.”
„Nu mai am familie.”

Aceste afirmații devin sigilii în câmpul nostru energetic. Închideri clare, prin liber arbitru, opriri ale energiei vieții.

Când o chakră se blochează, energia nu dispare, dar începe să se risipească, să devină distorsionată, căutând rute alternative către alte centre. Astfel apar dezechilibrele, și încet-încet, omul simte că nu mai trăiește cu adevărat.

📿 Iată câteva semne subtile ale unor blocaje în chakre:

- Muladhara (rădăcina): „Nu voi mai avea niciodată siguranță.” „Nu voi fi niciodată fericit(ă).” „Nu voi avea niciodată o casă, mașină, soție, soț, copil, loc de muncă”

- Svadhisthana (emoțiile și plăcerea): „Nu-mi voi mai permite niciodată să simt.” „Nu voi mai iubi un bărbat/o femeie.”

- Manipura (voința): „Nu voi mai lua inițiativa.” „Nu voi mai lupta pentru nimic.” „Nu voi mai face niciodată primul pas”

- Anahata (inima): „Nu mai merită să iubesc.” „Nu mă mai las atins(ă).” „Nu voi mai iubi niciodată”, „Nu voi mai ajuta pe nimeni”, „Nu-mi voi mai deschide inima”

- Vishuddha (gâtul, exprimarea): „Părerea mea nu contează.” „Mai bine tac.” „Nu voi mai spune niciodată adevărul”, „Nu voi mai spune nimic”, „Părerea mea nu interesează pe nimeni”

- Ajna (al treilea ochi): „Intuiția mea m-a dus în eroare. Nu o mai ascult.” „Nu voi mai evalua situațiile pentru mine însumi”

- Sahasrara (coroana): Blocajele apar aici adesea în urma unui atac energetic sever sau a unei dezamăgiri spirituale profunde. Uneori, sufletul se închide față de lumină.

Este esențial să înțelegem: un tratament energetic poate aduce alinare temporară, dar fără o conștientizare profundă a cauzei, adevărata vindecare nu se întâmplă.

De aceea, în lucrul nostru, îmbinăm practica Reiki cu studiul atent al tiparelor energetice și emoționale.

Nu este niciodată târziu să simți în tine libertatea de a spune :
„Sunt gata să trăiesc din nou.”
„Sunt gata să simt, să iubesc, să fiu.”

Pentru că viața curge doar dacă ne deschidem către ea.

Karyn Maria Taulescu 🌈

31/07/2025

De la puterea de a face la puterea de a fi.

Voința este forța și puterea fundamentală prin care spiritul nostru poate crea atât binele dar poate... și distruge totul. Calitatea voinței este intenția de a realiza sau de a împlini ceva, ceea ce, desigur, nu este posibil fără puterea necesară. Din acest motiv, în astfel de cazuri, ea rămâne doar o intenție.

Prin voință ne putem controla propriile noastre pasiuni și obiceiuri, precum și pe cele ale celor din jurul nostru. Dar nu este indicat să intervenim niciodată în treburile celorlalți, în aspecte care sunt cauzate de destinul lor.

Suntem capabili să mutăm munții prin voința pozitivă a spiritului, în unire cu credința. Putem lucra cu foarte multe aspecte ale voinței, cm ar fi concentrarea vizuală (vederea), acustica (auzul), senzitivitatea (simțirea), mirosul și gustul; de asemenea, prin imaginație putem vizualiza tot ceea ce creăm pe toate planurile.

Prin voință ne dobândim independența, și tocmai de aceea nu ar trebui niciodată să fim subordonați altor oameni atunci când nu este necesar. Bineînțeles, trebuie să fim subordonați superiorilor noștri în cadrul profesiei sau al muncii. În acest caz, este necesar să arătăm ascultare, deoarece destinul ne-a așezat acolo. În momentele critice, voința ne servește drept factor de decizie, pentru a ne arăta ce trebuie făcut în asemenea situații. În astfel de cazuri, ne putem baza pe voința noastră, care este conectată cu intuiția și inspirația.

Voința noastră se exprimă și în lupta pentru supraviețuire, în profesie, pentru a atinge un nivel de trai mai bun, dar trebuie întotdeauna să ținem cont de interesele semenilor noștri, astfel încât să nu le facem rău, și să ne raportăm mereu la modul în care destinul ne-a aranjat viața.

Nu folosim și nu abuzăm niciodată de voința noastră în cazuri în care legile universale sunt încălcate. Folosim puterea voinței exclusiv în scopuri nobile, și anume în următoarele cazuri:

1. Pentru propria convingere;
2. Pentru fapte nobile, adică pentru a oferi ajutor bine întemeiat celor aflați în nevoie;
3. Pentru propria apărare, atunci când suntem atacați și în pericol de moarte, pentru a controla propriile noastre atribute negative, pasiuni, obiceiuri rele, gânduri negative, impresii, imagini etc.

Putem să ne cultivăm voința pentru a deveni cu adevărat atotputernică pentru noi, și la acest nivel particular de dezvoltare o vom duce cu noi în lumea invizibilă. Devenim conștienți de faptul că imităm Akasha prin voință și ne identificăm astfel cu voința.

La începutul căii, voința personală ne ține în mișcare, ne face să vrem, să căutăm răspunsuri....

Este copilul care aleargă să cunoască lumea. Dar pe măsură ce sufletul se apropie de Inimă, voința devine greu de dus... este ca un zgomot care acoperă Vocea. Acolo începe taina: renunțarea la voia personală, care nu înseamnă să renunți la tine, ci să te întorci înuntrul tău. Este clipa când îți lași dorințele la poarta Cerului, pentru că ai înțeles că voia divină este mai măreață decât visul tău.

Este o golire de ceea ce credeai că trebuie să fie.

„Doamne, nu cm vreau eu, ci cm voiești Tu.”
„Nu mă mai sprijin pe înțelegerea mea, ci mă încred în Tine.”

Aceasta este moartea eului și nașterea unei liniști mai mari decât orice reușită personală. Și atunci... se face liniște... iar în acea liniște se dezvăluie ceva ce n-ai fi putut crea cu mintea ta. Este un dor și dincolo de dor o iubire pe care nu o poți cuprinde în inima ta caci te-ar copleși...

Această undă ... este ca un pod curcubeu între lumea ta pe care o știai într-un fel și cealaltă parte ... După această întâlnire cu Iubirea, viața nu mai poate fi la fel. Percepția nu mai poate fi la fel, înțelegi că mai presus decât orice ți-ai putut imagina, se află deja în inima ta și nimic nu mai poate schimba asta. Doar asculți, și ceea ce e de făcut… vine. Ceea ce e de lăsat… cade. Ceea ce ești… se așază.

Este ca și cm ai spune :
„Îți încredințez voia mea, Doamne,
pentru că sunt gata să fiu purtat.
Gata să te las să scrii prin mine
o poveste mai mare decât aș fi putut visa.”

Karyn 🌈

28/07/2025

Există un moment în viața fiecăruia dintre noi în care începem să simțim că ceva ne ține pe loc, deși creștem în interior. Pentru că undeva, mai profund, simțim că ”nu avem voie”. Ca și cm o forță invizibilă ne trage înapoi și ne șoptește: ”nu uita cine a suferit înaintea ta. Nu merge prea departe. Nu ieși din linie.”

Aceasta este loialitatea inconștientă, o formă de atașament tăcut față de durerile părinților, lipsurile strămoșilor sau visele lor neîmplinite. Adesea, aceste legături nu se manifestă prin gesturi vizibile, ci prin frici moștenite, vinovăție subtilă sau rușine transmisă din generație în generație. Apare convingerea inconștientă că a reuși, a fi fericit, liber sau împlinit ar însemna o formă de trădare față de cei care nu au putut. Iar a merge mai departe devine, pentru mulți, un gest greu de dus, pentru că ar părea că rupe o solidaritate dureroasă confundată adesea cu iubirea.

Așa apare sindromul impostorului : că nu ne aparține cu adevărat drumul pe care l-am ales, pentru că nimeni din neam nu a mai făcut-o și atunci cine suntem noi să mergem mai departe?

Sindromul impostorului apare adesea la cei care, într-un mod sacru și profund, au fost chemați să aducă vindecarea în familia lor. Dar pentru că această chemare nu are un model anterior, nu are o oglindă, pare prea „mare”, prea „altfel”. Și sufletul, din iubire, se teme să nu piardă apartenența. ”Dacă eu reușesc, voi mai fi a lor? Dacă mă vindec, mă vor mai iubi?”

Dar exact pentru asta am venit. Să fim ”veriga” care îndrăznește. Poate că suntem prima generație care se desprinde, care învață să iubească și să devină pe deplin ea însăși.

Karma de familie nu este o pedeapsă, ci o chemare. Un cod tainic care ne leagă pe unii de ceilalți, până când unul dintre noi are curajul să spună: ”Vă port în lumină, dar nu vă mai port durerea.
Vă binecuvântez, dar aleg să merg pe calea sufletului meu, așa cm nu s-a mai mers până acum în acest neam.”

Întrebări de introspecție pentru identificarea loialităților invizibile:

1. Ce aspecte din viața mea simt că „nu am voie” să le trăiesc pe deplin?
2. Ce vis sau chemare îmi provoacă vinovăție sau rușine, ca și cm nu mi s-ar cuveni?
3. Ce convingeri despre succes, libertate sau bucurie am moștenit de la familia mea?
4. Cine din familia mea nu și-a putut permite ceea ce eu îmi doresc acum?
5. Ce aș pierde dacă aș reuși cu adevărat?
6. Îmi amintesc de momente din copilărie în care am simțit că „nu e sigur” să fiu diferit(ă), să fiu eu însumi?
7. Ce înseamnă, pentru mine, să fiu loial(ă)? Și cui mă simt loial(ă) chiar și cu prețul propriei fericiri?
8. Dacă aș putea să le vorbesc acum strămoșilor mei, ce le-aș spune despre calea mea?

Eu îi onorez pe toți cei care au venit înaintea mea! Pe toți cei care nu au știut să se iubească, pe toți cei care nu au avut voie să viseze, pe toți cei care au ales tăcerea sau au fost făcuți să tacă, pe toți cei care s-au resemnat, pe toți cei care au luptat pentru libertatea acestei tări, iar unii nu s-au mai întors... pe toți cei care au mai ramas, de la care am primit atât de multe daruri în suflet....

Pe toți îi port în inima mea, și cu toate acestea, eu merg mai departe, fără să îi trădez, ci aducând lumină, eliberare și vindecare.
Și mă iert pentru toate zilele în care am ales loialitatea față de trecut, în locul iubirii pentru viață. Și încep de aici, un nou legământ cu mine însămi și cu viața, pentru mine, pentru cei care nu au putut și pentru cei care vor veni după mine.

Karyn Maria Taulescu ❤

Karyn Maria Taulescu

16/08/2025

13/08/2025

07/08/2025

06/08/2025

05/08/2025

03/08/2025

01/08/2025

31/07/2025

28/07/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Mai multe detalii