07/09/2025
𝐂𝐞 𝐟𝐚𝐜 𝐝𝐚𝐜ă 𝐧𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐞𝐬𝐜 𝐜𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐚𝐮?
Atunci când își doresc ceva, oamenii vor să primească ceea ce cer, ceea ce cred ei că îi va face fericiți, nu ceea ce le oferă viața.
Prinși în micile drame ale vieții, iubiri neîmpărtășite, prietenii care se răcesc, lupte personale sau joburi idealizate, în situația în care sunt pe punctul de a pierde ceea ce au avut - lucrurile familiare, care le ofereau poate o stabilitate - încep să ceară Universului sau lui Dumnezeu să facă ceva, să nu le piardă. Iar dacă deja le-au pierdut, se întreabă cu ce au greșit, de ce nu i-a ascultat Universul.
De ce nu primesc iubire? De ce mi se întâmplă acest lucru? Nu am făcut decât să ofer, și nu primesc nimic, de ce? De ce nu-mi răspunde Dumnezeu? De ce nu mă ajută? De ce m-a părăsit?
Există oameni care cer răspunsuri de la Univers. Și Universul răspunde, uneori poate doar prin tăcere. Într-o formă sau alta, ”răspunsul” sosește, dar nu e cel dorit. Și dacă nu e cel dorit, dacă nu se ”rezolvă” așa cm au cerut, resping răspunsul sau se fac că nu îl văd.
Oamenii resping răspunsurile care nu le sunt pe plac. Chiar dacă ce li se oferă este o soluție sănătoasă la o problemă, sau șansa de a se schimba. Nu, ei vor soluția lor, chiar dacă aceasta le-ar face rău.
Ce se întâmplă atunci când oamenii refuză să vadă realitatea? Când se agață de vis, refuzând să vadă răspunsul primit? Ce voce se face auzită? 𝘌 𝘷𝘰𝘤𝘦𝘢 𝘊𝘰𝘱𝘪𝘭𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘳.
Oamenii răniți se manifestă din 𝗶𝗽𝗼𝘀𝘁𝗮𝘇𝗮 𝗖𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶. Ce face Copilul dacă nu primește ce dorește? Depinde copil.
🧸Unii se trântesc pe jos, fac tantrum, plâng, țipă, se vaită.
🧸Alții suferă în tăcere și altădată nu vor mai cere, închizindu-se în ei.
🧸Unii se revoltă și se răzbună, lovind obiecte sau oameni.
🧸Alții insistă exagerat cu cererile, având convingerea că dacă insiști suficient de mult, celălalt va ceda.
🧸Unii se amăgesc că vor primi, dacă dovedesc că sunt buni și cuminți.
🧸Alții își vor deplânge soarta și se vor victimiza.
Dar mai există și copii care înțeleg că uneori nu pot primi ce-și doresc. Și nu fac nicio tragedie, deși sunt supărați pe moment, supărarea trece, odată cu acceptarea și depășirea momentului. Sunt copiii care dezvoltă reziliență și rezistență la frustrare. Pentru că nu primesc mereu ceea ce cer.
Poate iubești pe cineva care nu-ți împărtășește iubirea. Te agăți de el, îi oferi totul în speranța că el te va alege și te va iubi. Oferi iubire, ceri iubire, Dorința ta cea mai mare, poate și în fața Universului pusă, este să fiți împreună. Și totuși, nici el, nici Universul nu răspund cm vrei tu. Dorința ta nu e ascultată. Tăcerea e un răspuns. Și atunci te blochezi, te agați, te cramponezi, nu accepți. Cum să nu primești ce dorești?!
Cine se revoltă sau disperă acum? Ești tu, din 𝗶𝗽𝗼𝘀𝘁𝗮𝘇𝗮 𝗖𝗢𝗣𝗜𝗟𝗨𝗟𝗨𝗜.
Adevarul e că nu putem să avem argumente știintifice pentru ”de ce nu se întâmplă cm doresc?” și nici nu putem să controlăm sau să forțăm lucrurile. Și asta spre binele nostru. Dacă forțăm lucrurile, ele se întorc împotriva noastră.
Convingerile și credințele noastre personale nu sunt bune busole în aceste situații, ele ne duc în ipostaza copilului neputincios. Și atunci nu putem lua decizii bune. Copilul nu are capacitatea de analiză și control, de raționalizare, pentru a putea lua decizii. Pentru el iau decizii adulții. Copilul comunică, se exprimă și gândește emoțional. Adultul compară, evaluează, analizează, gândește, înregistrează, comunică informații, face deducții.
Atunci când nu accepți că poți să nu primești ceea ce ceri, rămâi blocaț în ipostaza de Copil. Ce este de făcut?
Să creștem, să ne dezvoltăm Eu-l până în 𝗶𝗽𝗼𝘀𝘁𝗮𝘇𝗮 𝗔𝗱𝘂𝗹𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶. Adultul se ancorează în realitate și găsește soluții. Se ajută de rațional și logică, pentru a-și putea echilibra emoționalul afectat, iar acesta nu se poate echilibra decât cu acest ajutor al rațiunii care se ancorează în realitate, nu în iluzie.
Aceasta este ipostaza din care putem lua decizii bune sau putem accepta ceea ce nu putem controla, 𝐢𝐩𝐨𝐬𝐭𝐚𝐳𝐚 𝐄𝐮-𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐀𝐝𝐮𝐥𝐭. Adultul nu se amăgește singur, Copilul da.
