Cabinet Individual de Psihologie si Logopedie Mihai Petronela-Elena

Cabinet Individual de Psihologie si Logopedie Mihai Petronela-Elena Psihologie clinică - evaluări și consiliere, copii și adulți;
Logopedie copii și adulți - evaluări și intervenții

27/01/2026

Lanțul nu e o problemă de opinie.
E o problemă de corp.

Un câine este un organism care își reglează viața prin mișcare.
Mușchii produc căldură. Articulațiile au nevoie de mobilitate. Circulația are nevoie de ritm.

Imobilizarea prelungită produce:
– atrofie musculară
– durere cronică
– rigiditate articulară
– leziuni cervicale
– risc crescut de colaps termic

Iarna, lipsa mișcării accelerează hipotermia.
Vara, duce la supraîncălzire și epuizare.

Medicina veterinară nu vorbește despre „intenții”.
Vorbește despre consecințe.
Lanțul este o intervenție care face rău unui corp viu.
Atât de simplu.

Din punct de vedere medical, uman, singura soluție este interzicerea ținerii câinilor în lanț. Atât de simplu.

Pentru interzicerea lanturilor puteti semna si aici, pentru a da greutate tuturor demersurilor din Parlament, inclusiv pentru legea deja depusa. Pentru a mentine in atentia autoritatilor, vă rugăm semnati petitia din primul comentariu

28/12/2025

În 1938, cercetătorii au lansat un studiu care a arătat că implicarea copiilor în treburile casei poate influența succesul lor ca adulți. Realizat de Universitatea Harvard, studiul a urmărit timp de peste 80 de ani viața a 724 de persoane, din adolescență până la finalul vieții, pentru a înțelege ce îi ajută pe oameni să aibă o viață împlinită.

De-a lungul deceniilor, cercetătorii au analizat educația, cariera, relațiile și modul în care participanții au făcut față provocărilor. Rezultatele au arătat că succesul profesional nu era legat de inteligență, de averea familiei sau de note, ci de un lucru mult mai simplu: implicarea copiilor în sarcini casnice.

Activități precum strânsul mesei sau spălatul vaselor îi ajută pe copii să înțeleagă responsabilitatea și faptul că fac parte dintr-un întreg. Ei învață să observe ce trebuie făcut, să aibă inițiativă și să respecte munca celorlalți.

Cercetătorii au concluzionat că aceste obiceiuri simple formează adulți mai echilibrați, mai răbdători și mai pregătiți pentru viața profesională. Uneori, cele mai importante lecții nu se învață la școală, ci acasă, prin gesturi mărunte, repetate zi de zi.

18/12/2025

Poate fi autismul tratat altfel?

Un nou studiu preclinic sugerează că un mix de suplimente în doze reduse ar putea corecta unele disfuncții neuronale asociate TSA.

Cercetătorii au identificat o combinație de zinc, serină și aminoacizi cu lanț ramificat (BCAA) care a îmbunătățit comportamentul social și comunicarea neuronală la șoareci cu trăsături asemănătoare autismului.

📄 Studiul este încă în fază preclinică, dar oferă o perspectivă nouă asupra modului în care pot fi corectate circuitele neuronale afectate.

📄 Citește articolul complet, cu rezultatele cercetărilor recente:

https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/poate-fi-autismul-tratat-altfel-un-nou-studiu-arata-ca-un-mix-de-suplimente-in-doze-reduse-corecteaza-disfunctii-neuronale-asociate-tulburarii-23651984

18/12/2025

Copiii care cântă la pian își modifică fizic structura creierului (Corpul Calos).

Studiile neurologice au arătat că pianiștii care încep de mici au o legătură mult mai groasă și mai eficientă între emisfera stângă (logică) și cea dreaptă (creativă) a creierului. Deoarece pianul necesită coordonarea ambelor mâini în moduri diferite simultan, creierul este forțat să construiască o „autostradă” neuronală rapidă. Acești copii dezvoltă deseori abilități superioare la matematică și o capacitate de concentrare (multitasking) mai mare.

Corpul calos este puntea de substanță albă care face legătura între cele două emisfere cerebrale, fiind compus din peste 200 de milioane de fibre nervoase. La pianiști, această structură este vizibil mai densă, permițând un schimb de informații mult mai rapid. Această adaptare este rezultatul neuroplasticității, capacitatea creierului de a se reconfigura ca răspuns la stimularea repetată și complexă pe care o presupune descifrarea partiturilor și execuția tehnică la instrument.

Pianul impune o provocare cognitivă unică: controlul independent al celor zece degete, adesea în ritmuri și intensități diferite. În timp ce mâna dreaptă poate interpreta o melodie rapidă, mâna stângă susține acompaniamentul într-un ritm constant, proces care forțează cortexul motor să se dezvolte simetric. Această activitate elimină dominanța excesivă a unei singure emisfere, oferind muzicianului o coordonare motrică fină care depășește cu mult media populației.

În plus față de dezvoltarea motorie, studiul pianului îmbunătățește considerabil procesarea auditivă. Creierul unui pianist învață să izoleze sunete specifice și să recunoască tipare armonice complexe, ceea ce duce la o mai bună stăpânire a limbajului și a vocabularului. S-a observat că micul muzician poate procesa sunetele vorbirii mult mai clar în medii zgomotoase, o abilitate care derivă direct din antrenamentul urechii muzicale necesar pentru acordarea și interpretarea corectă a notelor.

Legătura dintre studiul pianului și abilitățile matematice rezidă în procesarea spațio-temporală. Muzica este, în esență, matematică aplicată; înțelegerea fracțiilor prin intermediul ritmului și recunoașterea structurilor geometrice pe claviatură stimulează aceleași zone cerebrale folosite în rezolvarea ecuațiilor complexe. Copiii care studiază acest instrument vizualizează mai ușor conceptele abstracte, transformând teoria muzicală într-un antrenament riguros pentru logică.

Memoria este un alt domeniu în care creierul pianistului excelează. Interpretarea unei piese de lungă durată fără partitură implică utilizarea a trei tipuri de memorie: vizuală (imaginea partiturii), auditivă (sunetul piesei) și musculară (mișcarea degetelor). Această activare simultană a rețelelor neuronale consolidează hipocampul, regiunea responsabilă pentru stocarea informațiilor pe termen lung, îmbunătățind capacitatea generală de învățare a copilului.

Capacitatea de multitasking, sau mai precis, atenția distributivă, este antrenată prin necesitatea de a monitoriza mai multe fluxuri de informații simultan. Un pianist trebuie să citească două chei muzicale diferite (cheia sol și cheia fa), să asculte propria interpretare pentru corectitudine, să apese pedalele cu picioarele și să mențină postura corporală. Această „gimnastică” mentală duce la o eficiență sporită a cortexului prefrontal, centrul decizional al creierului.

Muzica la pian influențează și dezvoltarea emoțională, oferind un canal de exprimare pentru sentimente care sunt greu de verbalizat la vârste fragede. Această conexiune cu partea creativă a creierului (emisfera dreaptă) ajută la reglarea stresului și la dezvoltarea empatiei. Pianiștii învață să „citească” emoția dintr-o compoziție, ceea ce se traduce printr-o inteligență emoțională mai ridicată și o mai bună înțelegere a semnalelor sociale în viața de zi cu zi.

Spre deosebire de alte activități, cântatul la un instrument muzical activează aproape toate zonele creierului în același timp, funcționând ca un antrenament complet. Neurologii compară adesea activitatea cerebrală a unui muzician în timpul interpretării cu un foc de artificii, unde zonele vizuale, auditive și motorii colaborează într-o armonie perfectă. Această hiper-conectivitate este motivul pentru care beneficiile studiului muzical persistă pe tot parcursul vieții adulte.

În concluzie, pianul nu este doar un instrument muzical, ci un veritabil sculptor al minții umane. Modificările fizice aduse corpului calos și optimizarea rețelelor neuronale fac din studiul pianului una dintre cele mai complete metode de dezvoltare personală. Investiția de timp și efort în muzică oferă copilului un creier mai agil, mai rezistent și mai capabil să facă față provocărilor intelectuale ale viitorului.

16/12/2025

Copiii care cresc cu o pisică învață „lecția consimțământului” mult mai repede decât ceilalți.

Psihologii au observat o diferență comportamentală interesantă. Spre deosebire de câine, care tolerează multă hârjoneală, pisica impune limite clare: dacă o tragi de coadă sau o strângi prea tare, pleacă sau zgârie. Astfel, copiii care au pisici învață instinctiv de mici să „citească” limbajul corpului, să respecte spațiul personal al celuilalt și să înțeleagă că afecțiunea nu poate fi forțată, ci trebuie câștigată.

Această dinamică unică provine din natura semi-solitară a felinelor. Spre deosebire de animalele de haită, care sunt biologic programate să caute acceptarea grupului și să se supună unei ierarhii, pisica își păstrează o autonomie feroce. Ea nu simte nevoia intrinsecă de a face pe plac stăpânului cu orice preț. Pentru un copil, aceasta este prima întâlnire cu o ființă care spune „nu” ferm, fără a folosi cuvinte,făcându-l să își ajusteze comportamentul în funcție de dorința celuilalt.

Lecția decodării semnalelor subtile este una dintre cele mai valoroase competențe sociale pe care micuții le dobândesc. Înainte de a reacționa fizic, o pisică emite o serie de avertismente non-verbale: urechile date pe spate, mișcarea nervoasă a vârfului cozii, pupilele dilatate sau o încordare a mușchilor. Copilul devine un mic detectiv emoțional, învățând să observe aceste micro-expresii și să se oprească înainte de a escalada situația, dezvoltându-și astfel o inteligență emoțională superioară.

Conceptul de proprietate asupra propriului corp devine foarte clar în această relație. Copilul înțelege rapid că pisica nu este o jucărie de pluș pe care o poate manevra după bunul plac. Faptul că animalul se poate ridica și poate pleca într-un loc inaccesibil (pe dulap sau sub pat) atunci când nu mai are chef de mângâieri îi demonstrează copilului că interacțiunea este un privilegiu, nu un drept, și că partenerul de joacă are propria voință care trebuie respectată.

Răbdarea este o altă virtute cultivată de prezența micii feline. Abordarea unei pisici necesită calm și mișcări lente; dacă alergi spre ea țipând de bucurie, rezultatul va fi fuga imediată a animalului. Copiii învață să își tempereze entuziasmul, să stea liniștiți și să întindă o mână, așteptând ca pisica să facă primul pas. Această inversare a rolurilor, unde copilul așteaptă acceptul animalului, este un exercițiu excelent de autocontrol.

Feedback-ul oferit de pisică este imediat și lipsit de ambiguitate, ceea ce ajută enorm la procesul de învățare. Dacă un copil este prea brusc, reacția defensivă a pisicii (o lovitură rapidă cu lăbuța sau un sâsâit) marchează instantaneu limita. Nu există loc de interpretare. Această corecție naturală, venită direct de la sursă, este adesea mai eficientă decât o mie de avertismente verbale venite din partea părinților.

Pe de altă parte, recompensa emoțională este uriașă tocmai pentru că este greu de obținut. Atunci când o pisică alege singură să vină și să se așeze în poala copilului, torcând, acesta simte o validare puternică. El știe că a creat un mediu sigur și plăcut pentru animal. Această încredere acordată de un animal mofturos crește stima de sine a copilului și îi confirmă faptul că blândețea și respectul sunt cele mai bune metode de a atrage afecțiunea.

Comparativ cu relația cu un câine, care adesea oferă iubire necondiționată și iartă rapid stângăciile, relația cu o pisică este una de negociere continuă. Copilul învață că o relație nu este statică; faptul că pisica a vrut să fie mângâiată acum 10 minute nu înseamnă că vrea și acum. Această fluiditate a stărilor îi pregătește pe copii pentru complexitatea relațiilor umane viitoare, unde consimțământul se poate retrage oricând.

Părinții joacă rolul de traducători în acest proces, verbalizând ceea ce simte animalul. Expresii precum „Vezi că dă din coadă? Îți spune că vrea să fie lăsată singură” ajută copilul să facă legătura între cauză și efect. Această educație ghidată transformă conviețuirea cu animalul într-un laborator de empatie, unde copilul învață să se pună în locul unei alte ființe care percepe lumea diferit.

Studiile pe termen lung sugerează că acești copii devin adulți care respectă mai ușor limitele celor din jur. Ei tind să fie mai puțin invazivi în spațiul personal al prietenilor și colegilor și acceptă refuzurile cu mai multă grație. Lecția simplă a pisicii – că dragostea reală înseamnă să respecți libertatea celuilalt de a pleca – devine o piatră de temelie pentru caracterul lor moral.❤️🥰

03/12/2025

„Notele nu contează”… chiar așa? Un adevăr spus pe jumătate poate distruge o generație‼️

⚠️În ultimii ani, tot mai mulți părinți și copii repetă aceeași frază:
„Notele nu contează.”

Sună frumos, sună motivant, sună eliberator…
dar este, de fapt, o jumătate de adevăr care a făcut mai mult rău decât bine.

Da, o notă nu definește un copil ca OM.
O notă nu spune nimic despre bunătatea lui.
Despre sufletul sau pasiunile lui încă nedescoperite.
Despre empatie, moralitate, caracter.

DAR…
mulțimea notelor proaste spune ceva despre viitorul lui.

Pentru că, oricât de mult am vrea noi să ne mințim:
📌 disciplina contează
📌 răbdarea contează
📌 responsabilitatea și perseverența contează
📌 efortul zilnic contează

Și ce sunt notele, dacă nu reflexia acestor lucruri?

⭐ O notă proastă NU te definește. Dar un șir întreg de note proaste DA.

O notă proastă se poate corecta.
Se poate recupera.
E normală. E omenească.

Dar doar note proaste, an după an, fără implicare, fără dorință, fără respect pentru învățare…
nu duc la un viitor bun.

Orice părinte știe asta în adâncul lui, oricât s-ar preface că nu.

⭐ „Ai carte, ai parte” NU este o vorbă depășită. Este un adevăr care a ținut generații întregi pe linia de plutire.

Oamenii care au învățat au dus România înainte.
Oamenii care au știut carte au construit stabilitate.
Oamenii care au investit în educație au avut libertate.

Dar acum?
Acum trăim într-o epocă în care mulți copii sunt „obosiți” de la 12 ani, iar părinții le justifică totul cu…
„Lasă, dragul meu, notele nu contează…”

Nu, adevărul este altul:
Notele nu sunt totul. Dar învățătura contează enorm❗️

⭐ Școala a devenit haos. De ce? Pentru că am transmis greșit mesajul.

Când spui unui copil „notele nu contează”, el aude de fapt:

👉 „Nu trebuie să te străduiești.”
👉 „Nu contează dacă nu înveți.”
👉 „Poți să-ți bați joc de ore, de profesori, de cărți, de viitorul tău.”

Și uite așa…
școala a ajuns un haos național, în care profesorul e luat în râs, manualul rupt, iar disciplina „opțională”.

Nu pentru că elevii sunt „răi”.
Ci pentru că mulți părinți le-au dat un mesaj greșit, din dorința de a-i proteja emoțional, sau chiar ei au înțeles greșit.

⭐ Totul pleacă de acasă. Absolut totul.

Un copil nu va iubi școala dacă acasă este încurajat să o minimalizeze.
Nu va respecta profesorii dacă acasă sunt luați în râs.
Nu va învăța dacă i se repetă zilnic că „nu contează”.

Și atunci de ce ne mirăm?

De ce ne mirăm că profesorii sunt epuizați?
De ce ne mirăm că elevii nu mai au răbdare, interes, motivație?
De ce ne mirăm că rezultatele sunt din ce în ce mai slabe?

📌 Părinții au înțeles greșit mesajul „te iubesc exact așa cm ești” și chiar conceptul de sănătate emoțională.
Să protejezi emoțiile unui copil NU înseamnă să-i distrugi viitorul spunându-i că notele nu contează.

Iubirea nu are nicio legătură cu notele.
Te iubesc și dacă iei note bune, și dacă iei note slabe.
Dar dacă iei doar note slabe… trebuie să te gândești serios la viitorul tău. Iar eu, PĂRINTELE tău, am RESPONSABILITATEA de a te pune pe un drum bun!

Educația contează. Efortul contează. Responsabilitatea contează.
Copiii noștri au nevoie de limite sănătoase, NU de fraze care le justifică LENEA.

⭐ Să fim sinceri cu copiii noștri. Ei merită adevărul, nu iluzii.

Adevărul este simplu și echilibrat:

✔️ Notele nu sunt totul. O notă slabă se poate recupera.
✔️ Caracterul contează mai mult.
✔️ Dar învățatul, disciplina și responsabilitatea sunt fundamentale pentru viitor.

Asta ar trebui să audă.

⭐ Generația de mâine depinde de ce mesaj transmitem azi.

Nu de sloganuri motivaționale.
Nu de fraze virale. Să nu punem în cârca copiilor noștri, durerile noastre sau motivația înțeleasă greșit.
Ci adevărul, echilibrul și implicarea.

Nu le spune copiilor tăi că notele nu contează.
Spune-le așa:

„Tu contezi mai mult decât orice notă.
Dar învățătura îți construiește viitorul”❗️

Asta este realitatea.
Asta e iubirea adevărată.

📌Mai multe despre educație, disciplină și importanța responsabilității la școală am scris în cartea „Oricine poartă în suflet O Mamă”

https://cartre.ro/produs/oricine-poarta-in-suflet-o-mama/

(©️Drepturile de autor sunt rezervate!)

20/11/2025
16/11/2025
14/11/2025
14/11/2025

Proiect de lege: Consiliere psihologică GRATUITĂ pentru părinții copiilor cu autism sau sindrom Down.

Un nou proiect legislativ prevede că părinții și tutorii legali ai copiilor cu tulburări din spectrul autist (TSA) sau cu sindrom Down vor putea beneficia de consiliere psihologică decontată integral de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Serviciile vor putea fi oferite în:
• ambulatorii,
• cabinete de psihologie clinică,
• centre comunitare autorizate CNAS.

📊 Potrivit Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), în 2023, 14,3% dintre copiii de vârstă școlară primară din România erau diagnosticați cu tulburări din spectrul autist.

📄 Citește articolul complet, cu concluziile detaliate:
https://stirileprotv.ro/stiri/social/parintii-copiilor-cu-autism-sau-sindrom-down-ar-putea-primi-consiliere-psihologica-decontata-de-stat-proiect-de-lege.html

13/11/2025

Address

Strada Pictor Ion Negulici 27, Sector 1
Bucharest
011943

Opening Hours

Monday 10:30 - 18:30
Tuesday 10:30 - 18:30
Wednesday 10:30 - 18:30
Thursday 10:30 - 18:30
Friday 10:30 - 18:30
Saturday 11:30 - 14:30

Telephone

+40744359978

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet Individual de Psihologie si Logopedie Mihai Petronela-Elena posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Cabinet Individual de Psihologie si Logopedie Mihai Petronela-Elena:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

Category