TerraPsy Center

07/03/2021

Una dintre teoriile privitoare la modul de formare a personalității umane (MiIllon) are la bază următoarele principii bio-evoluționiste, bazate pe polarități. De regulă, noi, oamenii, nu ne aflăm 100% într-o extremă sau alta, viața noastră se desfășoară pe un continuum, tocmai de aceea nu putem afirma că există o structură de personalitate pură, ci nuanțată în funcție de o multitudine de variabile. Cu toate acestea, constatăm că ne putem regăsi, în cele mai multe contexte ale existenței noastre, înclinând către dreapta sau către stânga principiilor pe care le voi menționa.

Primul principiu vizează scopul existențial și are în vedere polaritatea plăcere / durere. Unele persoane sunt orientate mai degrabă către căutarea plăcerii, către căutarea de experințe noi, către intensificarea și creșterea calității vieții. Alte persoane preferă evitarea durerii, respectiv evitarea acelor experiențe care ar putea scădea calitatea vieții, sau chiar ar putea amenința existența în sine. Dacă ne dorim orientarea pe axa masculinitate – feminitate, putem emite supoziția conform căreia acele persoane care sunt orientate către căutarea plăcerii accesează latura masculină din ele, iar cele orientate către evitarea durerii accesează latura feminină din ele.

Cel de-al doilea principiu se referă la modalitatea în care ne adaptăm la mediu și merge către polaritatea activ/pasiv. Unele persoane sunt active, căutând să modifice permanent mediul din jurul lor, altele au mai degrabă un comportament pasiv, de acomodare la mediu. Pornind de la principiile bio-evoluționiste putem emite și aici supoziția că acele persoane care sunt active în relația cu mediul acceseaza latura masculină din ele, iar cele orientate către acomodare accesează latura feminină.

Al treilea principiu vizează reproducerea, nu în sens biologic, orientându-se pe polaritatea sine/alții. Astfel, pentru unele persoane primează acțiunile care maximizeaza autoreproducerea – cm ar fi cele orientate mai mult către sine, poate egoiste, insensibile, chiar asociale, iar pentru altele prețul existenței este pus pe strategii de susținere și protecție a altora, cm ar fi grijă, intimitate, etc. Dacă mergem pe emiterea de supoziții pe axa masculinitate – feminitate cele orientate către sine accesează latura masculină, iar cele care sunt orientate pe grija față de alții accesează latura feminină.

Niciunul dintre cele principii nu ne face mai buni sau mai răi, mai puternici sau mai slabi. Nu vorbim despre axe morale aici. Ele sunt utile în auto-obsevație, autoreflecție, pentru a ne cunoaște și înțelege, cu multă iubire și blândețe. Atât!

19/11/2020

10/10/2020

07/09/2020

04/09/2020

Astăzi este ziua mondială a sănătății sexuale ❤️

04/09/2020

"That scene always gets me..."

08/08/2020

29/07/2020

Sondajele din ultimii ani arată că mulți puști ar prefera să se facă vedete pe YouTube de meserie. Ce se întâmplă însă din punct de vedere psihologic cu copiii care devin celebri de mici? Psihologul de copii Diana Tarcea spune că unul dintre riscuri, atunci când ești mic și postezi pe internet, e să crezi că te definesc „acele o sută de like-uri” pe care le primești la un selfie. „Când nu mai găsești o definiție de sine prin prisma propriei vieți, ci prin prisma reacției celorlalți, când validarea ajunge să vină întotdeauna din afară și nu din interior. E un risc mare când ești obișnuit așa încă de mic.”

Mai mult, explică psihologul, copiii care devin celebri de la vârste fragede își ating foarte multe vise până la adolescență. „E o provocare din ce în ce mai mare să ridici ștacheta și să dorești altceva și altceva. Unde mai urcăm cu dorințele noastre?” Riscul e, pe de o parte, cel al plafonării, iar pe de altă parte cel al adoptării unor comportamente de risc, cm ar fi dependențele, în căutarea unei fericiri care nu mai e niciodată suficientă.

Despre ce înseamnă să fii kidfluencer și să câștigi faimă & bani încă din copilărie, folosind platforme uriașe, ca YouTube, Instagram sau TikTok, într-un articol de Ioana Pelehatăi:

https://www.scena9.ro/article/kidfluenceri-copii-influenceri-vloggeri-romania

13/07/2020

"Human beings are deeply unwilling to change their minds. And when the facts clash with their preexisting convictions, some people would sooner jeopardize their health and everyone else’s than accept new information or admit to being wrong."

The minute we make any decision—I think COVID-19 is serious; no, I’m sure it is a hoax—we begin to justify the wisdom of our choice and find reasons to dismiss the alternative.

01/07/2020

Dimineți cu ferestre deschise...

13/06/2020

Fără anxietate nu am putea supravieţui prea mult. Toţi avem o anxietate de bază, ideal inconştientă, automată, care calculează permanent riscurile prin care trecem şi nu ne lasă să ne purtăm nesăbuit, să avem comportamente dăunătore nouă înşine sau altora. De asemenea, anxietatea ne ajută să depăşim toate crizele şi încercările din viaţa noastră. Hormonii stresului, care însoţesc anxietatea, ne pot ţine pe linia de plutire chiar şi în condiţii de avarie majoră. Dacă omul nu ar fi fost un animal atât de anxios, omenirea ar fi dispărut demult, înghiţită de mediul ostil. Omul a trebuit să se războiască de nenumărate ori, împotriva naturii, a prădătorilor, a foamei, a universului indiferent şi a propriilor lui semeni. Nu te poţi război fără anxietate.

[...]

Există un continuum între cele două. Anxietatea în exces îţi poate sărăci viaţa, te poate împiedica să faci lucruri importante. Te poate şi obosi foarte mult. La un moment dat, nu mai putem duce atât de multă emoţie şi anxietatea se epuizează, dar rămâne izolarea şi oboseala. Întrebările nu-şi mai cer răspunsul, ajungem să acceptăm, în mod nefast, lipsa de sens, ceea ce înseamnă resemnare şi deznădejde. Episodul depresiv poate fi o complicaţie a anxietăţii în exces, neglijate, dar nu neapărat. Invers, depresia poate ea însăşi genera anxietate: chiar şi în cea mai adâncă şi patologică disperare, instinctul de supravieţuire poate să se revolte, să ne zguduie cu intuiţia că ceva foarte rău se întâmplă cu noi.

Adesea, în cabinetele terapeuţilor, apare întrebarea: „Cum te face asta să te simţi?“, însă până ajungem la specialişti şi până reuşim să ne identificăm cu adevărat sentimentele, angoasele şi temerile este nevoie de câteva cunoştinţe şi, de ce nu, de puţin curaj. Până la...