25/07/2025
Încep cu un adevăr greu de digerat: dacă ești în terapie de o lună și nimic nu s-a schimbat, poate nu pentru că terapeutul „nu ți se potrivește”, ci pentru că tu nu faci nimic diferit.
A te duce la psihoterapie fără să-ți schimbi niciun obicei de gândire, niciun reflex emoțional, niciun comportament, e ca și cm ai urca în același autobuz în fiecare zi și te-ai aștepta să ajungi în alt cartier. Spoiler: o să cobori exact unde ai mai fost. Poate chiar mai obosit.
Da, există terapii scurte. Dar terapie scurtă nu înseamnă terapie superficială. Înseamnă că se lucrează cu precizie, pe obiective clare, nu că vii o dată, spui două lucruri și pleci iluminat. Nu e speed dating cu traumele.
Terapia nu oprește viața. Între două ședințe, ți se mai întâmplă un conflict, o criză de timp, o amintire din copilărie, o ceartă cu partenerul, un e-mail pasiv-agresiv de la șef. Problemele se multiplică, se suprapun, se sedimentează.
Iar dacă vii la terapie cu o „problemă principală”, dar nu ești dispus să vezi cm ea e doar vârful aisbergului, te vei frustra când nu se „rezolvă repede”.
Știi de ce? Pentru că e o miriadă de comportamente, decizii, evitări și frici care au dus acolo. Nu o singură întâmplare. Nu o singură relație toxică. Și, din păcate, nu e nici o singură soluție.
Ce greșesc mulți clienți:
-Așteaptă ca o oră de vorbit să repare 20 de ani de evitări și amânări.
-Vin la ședință ca să-și confirme că „nimeni nu îi înțelege”, nici măcar terapeutul.
-Nu fac niciun exercițiu, dar declară că „au încercat tot”.
-Cer rețete de viață, dar le ignoră dacă nu sună plăcut.
-Vor schimbări mari fără disconfort. Vor rezultate fără proces.
Newsflash: terapia nu e fast food emoțional.
Nu îți livrează „înțelepciune caldă la pachet” în 50 de minute. Nu îți îndepărtează suferința ca pe o aluniță. Nu e magie. E muncă. E confruntare. E reflecție. E încercare și eroare.
Și da, uneori e greu. Dacă ai reușit să nu fumezi cinci țigări azi, e un pas. Dar tot fumător ești. Nu e suficient pentru o viață nouă.
Dacă după o întâlnire cu un psihoterapeut te aștepți să ai o viață minunată și relații fantastice, ești pe un tărâm al fanteziei. Pentru așa ceva nu există soluții, poate doar poțiuni magice sau filme de Hollywood.
Ce spunea Insoo Kim Berg, fondatoarea terapiilor scurte orientate pe soluții: “Un obiectiv fără un plan e doar o dorință.”
Să vii la terapie și să spui „vreau să fiu fericit” nu e un plan. E o lozincă. Un obiectiv în terapie trebuie să fie clar, comportamental și măsurabil.
Nu „vreau să mă simt mai bine”, ci „vreau să pot dormi 6 ore fără întreruperi”, „vreau să pot spune nu”, „vreau să nu mai tremur când vorbesc în public”.
Ce ar trebui să faci tu, nu doar terapeutul:
-Să îți asumi procesul. Nu rezultatul.
-Să repeți în viață, nu doar să înțelegi în cabinet.
-Să faci teme. Să notezi. Să revii asupra lucrurilor incomode.
-Să îți monitorizezi reacțiile. Nu doar să le justifici.
-Să tolerezi frustrarea schimbării. Pentru că, da, va fi inconfortabil.
Terapia nu te „repară”. Te sprijină să te reconstruiești.
Dar dacă nu pui tu cărămizile, terapeutul nu e nici zidar, nici prestator de servicii sufletești. E un partener de drum, nu un șofer de taxi care te duce de la „nefericit” la „vindecat” în 3 stații.
Dacă nu ți-a rezolvat terapia problema într-o lună, întreabă-te sincer: ce ai schimbat tu, cu adevărat, în acest timp?
Dacă răspunsul e „nimic”, poate n-ai nevoie de alt terapeut.
Ci de altă atitudine.
