Florentina Petre

16/08/2024

Donează!
Sângele tău poate salva vieți!

Una dintre marile mele frici, este evident .. legată de ACE!
Am amânat mult timp momentul din cauza asta!

De când o am pe Anastasia multe lucruri s-au mai schimbat..

Gândul că un copil ar avea nevoie de sânge sau ca viața cuiva poate să depindă de asta mă face sa-mi treacă fiori pe șira spinării.

Donez de 3 ani și nimic nu s-a schimbat, îmi este la fel de frică de fiecare dată! Asta nu mă mai împiedică acum, cu siguranță beneficiul e cu mult mai mare.

Este sănătos și pentru organismul nostru
Este răsplătit .. (nu e neapărat cea mai bună treaba… dar asta arată câtă NEVOIE ESTE)
Deci.. beneficii pot fi de ambele părți!

IMPLICĂ-TE ȘI DONEAZĂ, sângele tău poate salva vieți! Cat de minunat este asta!

01/08/2024

FUNCȚIONALITATEA - este un cuvânt care îmi place foarte mult și pe care îl folosesc des în ședințele de coordonare.

Care este funcționalitatea a ceea ce lucrezi cu copilul?
De ce alegi să faci un anumit program?
De ce alegi să predai o abilitate?
Cu ce îl va ajuta pe copil?

Acestea sunt câteva din întrebările pe care le pun colegelor cu care lucrez și sunt întrebări care mi-au ghidat anii de lucru.

În momentul în care știi la ce ajută ceea ce tu lucrezi cu copilul în cameră de terapie, te face mai conștient și alegerea programelor devine cu sens.

Se întâmplă, mai ales la început de drum, să fie greu pentru un specialist să își găsească aceste răspunsuri, dar este ESENȚIAL să o facă și de datoria celor care coordonează programele să îi provoace să gândească în perspectivă.

Acesta este mesajul care trebuie să ajungă și la părinți, tot ceea ce facem în camera de terapie trebuie să fie funcțional.

De multe ori, un plan de intervenție plin de programare de învățare (mai ales pe latura cognitivă) poate să pară POMPOS dar nu neapărat funcțional pentru copil.

Se face confuzie, ÎNCĂ, între abilități cognitive dezvoltate poate peste vârsta copilului .. versus funcționalitate.
Și părinții de multe ori, consideră abilitățile cognitive prioritare.

Ține de noi, specialiștii să explicăm de ce lucrurile nu stau așa..

De exemplu: la vârste mici (2-3 ani), copii nu au nevoie să știe litere, cifre, culori, sortări pe diverse categorii.. etc .mai degrabă au nevoie să dezvolte partea motrică, să fie ancorați în mediu, dezvoltarea socială (atenție către părinți, specialiști, copii), sa se joace adecvat cu jucăriile, să folosească un limbaj funcțional (verbal sau non-verbal) … și acestea sunt doar câteva exemple.

Îi încurajez pe părinți să își pună întrebări, de ce trebuie/ cu ce îl ajută pe copil acea abilitate?!

Și de-asemenea să îi întrebe pe specialiști - Cu ce ajută acest program? Cum pot să dezvolt și eu acasă această abilitate învățată?

23/07/2024

De ce să te pui pe primul loc?
De ce să faci terapie?
De ce să îți dai voie să fii fericit, bine cu tine, să ai timp pentru ceea ce te bucură?!

Cel puțin în domeniul nostru, al lucrului cu copiii cu tulburări de dezvoltare - cred ca este ESENȚIAL, să fii bine cu tine!

Este ESENȚIAL și ține de respect față de meserie .. să faci terapie și să te dezvolți.

Am învățat mai târziu aceste lecții, însă sunt recunoscătoare pentru anii de terapie, pentru ca pot să mă ocup și de pasiuni, să mă bucur mai mult de copilul meu și să mă simt fericită fără sa MAI caut “perfecțiunea”, mă face să fiu mai empatică și să nu mă “arunc” prea repede în a judeca pe alții.

Întâlnesc părinți “certați” de specialiști, pentru ca nu fac “destul” - și da, poate ca nu fac “destul” dar noi, e important să fim cu resurse să putem empatiza și să îi putem ghida fără să-i facem sa se simtă și mai rău decât se simt deja.
Să oferim direcții - nu să judecăm!
Să oferim înțelegere - nu să judecăm!

Nu se pot face aceste lucruri fără ca specialistul să fie bine cu el și să nu își aducă în camera de terapie propriile frustrări.

Să fim buni și bine!

17/07/2024

15/04/2024

Cum faci sa reușești?
Cum poți fii ok cu așa meserie?
Cum de nu ești in depresie?

Prietenii/ cunoștințele mele care nu au legătură cu domeniul in care lucrez, îmi pun des întrebări de genul acesta.

Da, in meseria asta, in care stai zi de zi cu durerea oamenilor, este foarte greu sa nu iei cu tine durerea celorlalți, undeva și cumva trebuie să înveți să decantezi, să fii într-o dezvoltare personala continua. (Psihologul și el trebuie să meargă la psiholog!)

Din mine, meseria asta a făcut un om mai MULȚUMIT, FERICIT și RECUNOSCĂTOR
- In zilele grele îmi dau seama că e un DAR că eu și ai mei suntem sănătoși..și este mai ușor de dus așa...nu rezolvă problemele dar cu siguranță ajuta să nu le complicam mai mult decât este cazul.
- Nu-mi doresc nimic presus de SĂNĂTATE

Eu nu știam de acest caz (deși am înțeles că a fost extrem de mediatizat) până ce nu am văzut podcastul lui Mihai Morar, e o tragedie ce trăiesc oamenii aceia și pare că nimic în viață asta nu te poate pregăti pentru așa ceva.

https://www.youtube.com/live/rcM7n9pEAzg?si=ddGXXdXM8us3P84K

E inca un semnal de alarmă că NIMIC NU E VEȘNIC, așa că e bine prețuim și să ne bucurăm ACUM!


Nu știm cât și cm va arăta viitorul, să sperăm că niciodată nu vom trăi așa ceva...
Dar, e in puterea noastră să ne bucurăm de ce avem, să fim PREZENȚI în viață noastă și recunoscători pentru azi.

https://www.instagram.com/reel/C5tkASVIPiM/?igsh=MXhkdmRyamcyNTg0cw==

12/04/2024

💙💙💙💙
Avem nevoie să strângem câ mai mulți kilometri!

09/04/2024

Comunicarea functionala vs emiteri verbale!

Comunicarea reprezintă un aspect fundamental al vieții.
În dezvoltarea tipică, abilitățile de comunicare se dezvoltă în mod natural, iar copiii încep să interacționeze verbal și nonverbal încă de la o vârstă fragedă.

Cu toate acestea, în cazul copiilor cu tulburări de dezvoltare, această evoluție poate fi întârziată sau chiar absentă, generând îngrijorări și neliniști în rândul părinților, de multe ori fiind motivul pentru care părintele ajunge cu copilul la un specialist.

Este important să recunoaștem că funcționalitatea limbajului este strâns legată de înțelegerea verbală.

Atunci când un copil repetă cuvinte sau fraze fără să le asocieze cu contextul sau cu acțiunile din momentul respectiv, limbajul său este nefuncțional.

Limbajul funcțional poate fi exprimat în două forme distincte: verbal și nonverbal.

În timp ce limbajul verbal implică folosirea cuvintelor pentru a comunica, limbajul nonverbal se referă la utilizarea gesturilor, expresiilor faciale și a altor mijloace non-verbale pentru a transmite mesaje, încercări de a se face înțeles.

Ambele forme sunt la fel de importante și ajută la capacitatea copilului de a se exprima și de a interacționa eficient cu ceilalți.
Este foarte importantă această diferențiere între limbajul funcțional și emiterea verbală, o confuzie care poate să apară atunci când copilul emite verbal cuvinte, însă de multe ori fără sens; aceea nu este o comunicare funcțională, nu putem spune că copilul are un limbaj dezvoltat.

Un studiu recent, intitulat "The Importance of Functional Communication Skills for Children with Autism Spectrum Disorders", publicat în revista "Journal of Autism and Developmental Disorders", subliniază rolul crucial al abilităților de comunicare funcțională în viața copiilor cu tulburări de spectru autist.

Acesta arată că dezvoltarea abilităților de comunicare funcțională este un predictor puternic al adaptării sociale pe termen lung. Copiii care dobândesc aceste abilități sunt mai predispuși să dezvolte relații sociale sănătoase și să își îmbunătățească autonomia și independența în viața de zi cu zi.

Având în vedere aceste aspecte, este esențial ca atât părinții, cât și specialiștii implicați în recuperarea copiilor cu tulburări de dezvoltare să acorde o atenție deosebită dezvoltării abilităților de comunicare funcțională.

Iată câteva exemple de cm se poate stimula comunicarea funcțională:

Pentru stimularea comunicării verbale:
- Jocuri de rol
- Cântece și poezii
- Întrebări și răspunsuri
- Cereri verbale
- Denumirea obiectelor din jur

Pentru stimularea comunicării nonverbale:
- Imitație gestuală
- Materiale vizuale (poze, pictograme)
Prin oferirea de oportunități frecvente și variate de a practica atât comunicarea verbală, cât și cea nonverbală, puteți ajuta copilul să își dezvolte abilitățile de comunicare funcțională și să își îmbunătățească capacitatea de a interacționa eficient cu ceilalți.

Voi scrie separat, în detaliu, despre fiecare modalitate de stimulare a limbajului și vă invit să adăugați orice resursă utilă pe această temă.

02/04/2024

2 Aprilie e in fiecare zi, pentru unii dintre noi!

Cât de greu este să fii parintele unui copil special?

Când Anastasia are o problema de sănătate, in vârfurile de anxietate, senzația este asemănătoare cu lipsa de aer…pot să-mi imaginez cât de greu este, sa fii constant in stare de alertă.

Am spus recent unei mămici, la o ședința de coordonare, lucruri cu care nu a fost de-acord (erau corecte și bine justificate) .. si imediat s-a revoltat, s-a supărat.. nu a găsit in mine ce avea nevoie sa audă … pentru că nu putea accepta încă realitatea.

Mi-am dat seama câte mecanisme de apărare are activate, cât de greu ii este…i-am simțit furia si neacceptarea.

Apreciez eforturile și dedicarea fiecărui părinte care își susține copilul în această călătorie plină de provocări și știu ca uneori pare drum fără “ieșire.

E nevoie, ca specialiști:
- să fim umani,
- să nu judecăm,
- Sa nu ii considerăm neimplicați pe cei care nu reușesc sa țină pasul cu recomandările noastre.

27/03/2024

Când ar trebui să îmi duc copilul la un specialist? Dacă are autism?

Prima recomandare – ATUNCI CÂND ÎȚI PUI ACEASTĂ ÎNTREBARE!

Dacă tu, ca părinte, simți că este ceva în neregulă cu copilul tău, acesta este primul semn!

Apoi este important să îl observi pe copil și să cunoști care sunt semnele ce arată că ceva ar putea fi în neregulă.

Semne timpurii ale autismului la copiii mici:

1. Dificultăți în comunicare:

• Lipsa dezvoltării gesturilor de comunicare, cm ar fi arătarea sau indicarea cu degetul.

• Întârzierea sau lipsa limbajului verbal.

• Repetarea sau echolalia (repetarea cuvintelor sau frazelor auzite fără a le înțelege complet).

2. Dificultăți în interacțiunea socială:

• Evitarea contactului vizual sau a interacțiunii sociale.

• Lipsa interesului pentru jocurile sociale sau pentru interacțiunea cu alți copii.

• Dificultăți în înțelegerea și interpretarea emoțiilor altor persoane.

3. Comportamente repetitive sau restrictive:

• Preferința pentru rutină și rezistența la schimbare.

• Interese sau activități restrictive și repetitive, cm ar fi rotirea obiectelor sau alinierea acestora.

4. Lipsa abilitaților adaptative acasa

• Dificultatea copiilor cu autism de a dezvolta și de a folosi abilități necesare pentru a face față cerințelor vieții de zi cu zi în mediul lor acasă. (mancatul, imbracatul, spalatul etc..)

Când ar trebui să consulți un specialist:

1. Dacă observi mai multe semne timpurii ale autismului:

2. Dacă există îngrijorări legate de dezvoltarea copilului:

• Dacă îți faci griji cu privire la dezvoltarea și progresul copilului tău și simți că ceva nu este în regulă, este important să consulți un specialist în autism pentru evaluare și diagnostic.

3. Dacă semnele persistă sau devin mai pronunțate:

• Dacă semnele timpurii ale autismului persistă sau devin mai pronunțate odată cu înaintarea în vârstă a copilului, este crucial să obții evaluarea și sprijinul necesar.

În concluzie, este crucial să fii atent la semnele timpurii ale autismului și să acționezi rapid dacă observi aceste semne la copilul tău mic.

Prin intervenție timpurie și sprijin adecvat, poți ajuta copilul tău să își atingă potențialul maxim de dezvoltare.



florentinapetre.ro

26/03/2024

Pot să intru?
DA, părintele TREBUIE să asiste la ședințele de terapie!

De multe ori, ca răspuns la această întrebare ("Cum se descurcă copilul în camera de terapie? Asistați la ședințe?")... primesc răspunsuri de genul:
• Încă nu e pregătit.
• Am înțeles că e nevoie de acomodare.
• Nu e la fel de cuminte ca atunci când este singur.
• Nu știam că am această posibilitate.

Și de multe ori, așa este!

DA – este mai greu să lucrezi cu copilul, dacă are comportamente neadecvate ce în prezența părintelui se intensifică.
DA – nu va fi la fel de cuminte copilul.
DA – ai această posibilitate!!

Este importantă alianța cu părintele în procesul de terapie, PARINTE – COPIL – TERAPEUT, aceasta este varianta cea mai bună de lucru (există și excepții, voi detalia despre ele într-o postare separată), apoi întreaga echipă care este important să fie multidisciplinară, să existe și un coordonator.
Dar te asigur că beneficiile pe termen lung sunt cu adevărat mari, chiar dacă la început ședințele pot fi mai greu de gestionat.

1. Înțelegi profund progresul și dificultățile copilului tău: Nimic nu se compară cu observarea directă și a provocărilor cu care se confruntă copilul în timpul terapiei.
Aceasta poate oferi o înțelegere mai profundă și concretă a nevoilor și abilităților lui.

2. Înveți tehnici și strategii: care te vor ajuta acasă să duci mai departe obiectivele din planul de intervenție. Este foarte mare diferența pentru un părinte între A EXEMPLIFICA un joc versus a-l DESCRIE.
De multe ori părinții îmi spun că ei nu știu cm să se joace, nu știu cm să creeze oportunități de a stimula limbajul sau cm să îi dezvolte autonomia, generalizarea lucrurilor pe care le învață... de aceea explic mereu că cea mai bună modalitate este observarea directă și replicarea (pe cât posibil) acasă.
Cu cât vezi mai mult, te obișnuiești cu modalitatea de lucru, stimulare a copilului - cu atât este mai ușor de pus în practică.

3. Reduci anxietatea și incertitudinea: Fiind prezent și implicat, poți obține informații și clarificări directe despre starea și nevoile copilului tău, ceea ce poate contribui la reducerea anxietății și incertitudinii voastre legate de corectitudinea procesului, de evoluție, ritm.
Este foarte greu pentru un părinte, mai ales atunci când progresul nu este cel dorit, să accepte realitatea și limitările copilului.
Devii mai conștient atunci când vezi zi de zi ce face mai responsabil acasă.

Tu, asiști la ședințele de terapie ale copilului tău?

https://florentinapetre.ro/