31/07/2025
𝐎𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠, 𝐜𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐢̂𝐢 𝐬𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐢̂𝐢 𝐬𝐜𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐳𝐨𝐧𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆.
De fapt, judecata e mai puțin despre celălalt și mai mult despre fricile, limitele și rănile noastre. Asta le spun adesea și clienților mei, atunci când îmi vorbesc despre cât de dureroasă poate fi judecata primită.
Ne trezim criticând ceea ce nu putem cuprinde cu mintea sau cu propriile noastre experiențe. Respingem oameni, reacții, feluri de a fi, nu pentru că sunt greșite în mod obiectiv, ci pentru că ne derutează. Pentru că ne scot din zona noastră de siguranță sau apasă butoane pe care nici noi nu le înțelegem încă.
Poate că uneori nu ne sperie ce e diferit, dar nici nu avem deschiderea să-l acceptăm, pentru că ne aduce aminte cât de puțin știm, de fapt, despre lume, despre ceilalți sau chiar despre noi.
Uneori, ceea ce ne enervează sau ne deranjează profund la celălalt are legătură cu ceva ce nu ne-am permis niciodată să fim. Sau cu ceva ce am fost cândva și încă ne e rușine. Sau cu o teamă subtilă: „Și dacă, într-o zi, ajung și eu așa?”, „Și dacă, într-o zi, trăiesc și eu asta?”
𝐀𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐮𝐥 𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐞 𝐠𝐫𝐞𝐮 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐩𝐭𝐚̆𝐦 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐭𝐮𝐧𝐜𝐢 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐜𝐮 𝐧𝐨𝐢 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭𝐞𝐦 𝐢̂𝐧 𝐩𝐚𝐜𝐞.
Și atunci ajungem să îi rănim pe cei din jur fără să vrem, doar pentru că ne dorim (inconștient) ca ei să fie altfel. Să nu ne mai activeze, să nu ne mai provoace, să nu ne mai amintească de părțile noastre greu de dus. Le cerem, uneori direct, alteori subtil, să fie altcineva decât pot fi, doar pentru ca noi să nu mai fim confruntați cu propria noastră durere sau limitare.
Dar fiecare om are dreptul să fie așa cm este: cu ritmul lui, greșelile lui, limitele lui și cu putința lui de a lucra la sine … sau nu.
Fiecare vine cu o poveste, cu un fel propriu de a simți, cu nevoi și vulnerabilități care se manifestă poate foarte diferit față de ale noastre și totuși sunt la fel de valide.
Până la urmă, 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐦𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞𝐦 𝐭𝐨𝐭𝐮𝐥, 𝐜𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚̆𝐦 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞 𝐧𝐮 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐢̂𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞𝐠𝐞.
Nu înseamnă să îi cerem celuilalt să fie după chipul și asemănarea așteptărilor noastre, sau a imaginii pe care ne-am construit-o în mintea noastră.
Este în regulă să nu fim la fel și de acord cu tot. Dar putem încerca să fim mai puțin rigizi cu ceilalți și cu noi. Mai puțin înverșunați, mai puțin critici, să nu mai judecăm. Să fim mai cuprinzători și mai blânzi. Cu ceilalți și cu noi înșine.
