19/06/2025
Niciodată boala nu apare din senin. Întotdeauna ea este precedată de nenumărate semnale pe care viața ni le trimite, semnale subtile, sincronicități, așa zise coincidențe, care să ne facă să înțelegem că nu suntem armonioși, că mergem pe un drum greșit, dar de obicei noi le neglijăm, rămânând orbi față de aceste avertizări. Dacă această stare persistă, intervine boala care este tot un semnal, dar de data aceasta mult mai clar, mai explicit, pe care nu mai putem să-l ignorăm cu atâta ușurință.
A “asculta” boala, ca și cm ar fi un limbaj, un semnal al organismului către noi, pentru a înțelege cauzele ei, este o modalitate de autocunoaștere, de comunicare cu noi înșine, în aspectele noastre cele mai profunde și este un prim pas către vindecare. Boala este un semnal; semnalul că ceva anume determină proasta funcționare a organismului nostru. Boala pare un dușman dornic să ne facă rău, dar dacă ajungem să înțelegem ce a cauzat-o, se poate transforma într-un element transformator pentru viața noastră. Ea ne oferă marea șansă de a afla mai multe despre cine și despre cm suntem. Dacă înțelegem mesajul spiritual al bolii, atunci ea va pleca singură, pentru că ea nu a venit ca să ne facă rău, ci ca un prieten care vrea să ne spună că trebuie să ne transformăm, că am stagnat în evoluția noastră spirituală, că nu dorim să ne ascultăm vocea interioară și că există posibilitatea de a ne rata scopul existenței acesteia.
Ce este boala?
Boala este un semn de dezechilibru, semnalizează dezordinea care apare în universul nostru lăuntric. Această dezordine generatoare de suferințe se naște din tendințele și obiceiurile noastre rele, din dorințele noastre nenumărate legate de această lume, care ne îndepărtează de influența binefăcătoare a sufletului. De regulă, boala apare atunci când dorințele noastre trupești ajung să domine natura noastră spirituală!
Orice durere, suferință, boala reprezintă o experiență pe care o merităm, datorită greșelilor pe care le-am făcut și le mai facem. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu ne pedepsește, că tot ceea ce trăim este o consecință a propriilor noastre acțiuni anterioare.
Boala, deși pare greu de crezut, poate fi un mare ajutor. Ea este, din punct de vedere spiritual, pentru persoana respectivă ultima soluție de armonizare.
Înțelepții spun că Dumnezeu nu permite să se producă nici un așa-zis rău, fără ca să scoată din el un bine de două ori mai mare.
Depinde de atitudinea noastră mentală dacă ne descurajăm, devenim și mai nefericiți și considerăm boala o nenorocire, sau dacă privim lucrurile dintr-o perspectivă înțeleaptă, înțelegând că este o atenționare, că boala ne arată unde greșim.
Boala poate fi un instrument care să ne conducă către o trezire spirituală. Adeseori bolile și suferințele ne purifică ființa, ne trezesc sensibilitatea, ne fac receptivi față de anumite aspecte ale realității, pe care înainte nici măcar nu le băgam în seamă, datorită orgoliului și a obtuzitații noastre.
Medicina alopată, necrezând în existența lumii spirituale, urmărește să trateze efectele bolilor și nu cauzele reale, profunde ale acestora, urmărind în mare parte doar alinarea durerilor care, de cele mai multe ori, nu este durabilă. Ea nu elimină cauza primară a bolilor. Adevarata cauză a bolilor se află la nivelul minții și sufletului și nu la nivelul trupului. Mulți știm din propria experiență cât de dezarmonioasă poate fi o atitudine mentală greșită, sau invers cât de benefică și regenerantă poate fi asupra organismului o atitudine pozitivă.
Cauzele bolilor
Cauzele bolilor le putem clasifica în: cauze mentale, psihice și fizice. Cauzele invizibile ale bolilor, cele psihice și cele mentale, sunt numite generic cauze spirituale (plecând de la distincția fizic-nonfizic, vizibil-invizibil, material-spiritual).
Cauzele mentale țin de existența unui mod greșit de a gândi, de prezența unor idei fixe, a unor obsesii, care ne fac să gândim în mod negativ, pesimist. Degeaba vom trata cu medicamente o boală care își are originea în planul mental. Cel mai bun medicament este să înțelegem mecanismele îmbolnăvirii și vindecării. Când se va înțelege acest lucru, prin programare mentală pozitivă ne vom putea vindeca singuri.
Cauzele psihice vizează o greșită percepție, abordare și atitudine în plan sentimental. Țin de existența unor sentimente și emoții negative, cm ar fi tristețea, sentimentele de nefericire, de ură, de mâhnire, invidia, sentimentele reprimare, furia mocnită etc.
Cauzele fizice sunt cauze ușor detectabile și vizează un greșit tratament aplicat organismului în ceea ce privește respirația, alimentația, sau “programul”, cm ar fi lipsa de odihnă, munca fizică în exces, alcoolul sau condiții neprielnice organismului nostru, de exemplu, a-l ține excesiv în frig, etc.
Orice boala ar fi fără sens dacă ar putea fi vindecată fără să i se cunoască cauza. Dacă, de exemplu, unei persoane care a fost plină de resentimente și ură întreaga viață, i se va face un transplant de inimă, fără ca să-și schimbe atitudinea și fără ca să înțeleagă ce a dus la situația în care se află (care a determinat necesitatea transplantului), cu siguranță, chiar dacă se găsește un donator și intervenția chirurgicală e de succes, inima donată va fi rejectată de organism care este, cm spuneam, otravit de ură.
O adevărată vindecare poate avea loc numai în momentul în care am înțeles mesajul bolii și dorim să ne implicăm activ în rezolvarea conflictului lăuntric care l-a generat. De multe ori, oamenii când se îmbolnăvesc urmăresc să modifice ceva în atmosfera exterioară, ceea ce nu este rău. Dar esențial ar fi să modifice ceva în modul în care ei gândesc, urmarind să elimine gândurile rele care au declanșat boala și să gândească cu putere exact opusul.
Dacă, de exemplu, o persoană a nutrit o perioadă lungă gânduri negative, de lipsă de încredere în sine, de lipsa valorii proprii și a utilității, trebuie să gândească acum cu putere contrariul, adică să fie încrezătoare în ea, înțelegând că puterea îi vine permanent de la Dumnezeu, totul este să o folosească în mod înțelept, că fiecare dintre noi are rolul său în creația divină și că nimic din ceea ce a creat Dumnezeu, deci inclusiv noi, nu este inutil și fără valoare.
Este important să înțelegem că am fost creați de Dumnezeu și că suntem în permanență susținuți de către EI și că, în consecință, datorită Energiei atotputemice a Divinului, pe care o putem atrage fulgerător în universul nostru într-o mare cantitate, nimic și nimeni nu ne poate face rău. Boala urmărește să ne elibereze, prin intermediul durerii, de emoția negativă care a generat-o.
Durerea din planul fizic este întotdeauna rezultatul unei “dureri” psihico-mentale care nu a găsit alt mijloc de a se face cunoscută. Dacă ființa dorește să se pună la adăpost de această durere psihică, vrea să se “ascundă” de ea, atunci această durere se va cuibări în corpul fizic într-o anumită zonă. Durerea nu permite să ne anesteziem sau să ne rigidizăm față de nevoile noastre sufletești, dar și față de ale celorlalți.
Ființa umană este adesea masochistă. Se atașează de boală și suferința ei și vrea să i se ofere nu numai atenție și compasiune, dar chiar și o anumită considerație pentru câte boli “duce.”
Unii oameni se laudă la propriu cu numărul și gravitatea bolilor pe care le au, fiecare urmărind să fie primul în “top”, considerând că este un lucru “meritoriu.”
Dacă oamenii ar înțelege că fiecare boală pe care o duc este rezultatul unei greșeli pe care o fac repetat și în care se încăpățânează să se cantoneze, nu ar mai considera că este ceva de laudă. Dar nici nu trebuie să ne culpabilizăm pentru că ne-am îmbolnăvit, pentru că nici asta nu ajută la nimic. Trebuie doar să înțelegem unde am greșit și să nu mai repetăm greșeala.
Așa că nu sunt atât de importante evenimentele prin care trecem, cât atitudinea noastră interioară față de ele, modul în care le înțelegem.
Pași spre vindecare:
Un prim pas spre vindecare este să recunoaștem că o problemă (un gând negativ, un sentiment negativ, cm ar fi incapacitatea de a ierta pe cineva) pe care o tot ducem cu noi este cea care a generat boala și că noi suntem autorii ei și că ceva sau cineva din exterior doar au declanslșat-o.
Un alt doilea pas este să fim capabili să mergem mai departe și să abandonăm gândul sau sentimentul negativ care a generat boala, să iertăm sau să ne iertăm, să ne detașăm și să urmărim să privim din alt unghi situația care ne-a prins ca într-o capcană.
Al treilea pas este să avem voință să ne transformăm modul de a gândi și a fi, să avem atitudine înțeleaptă și plină de dragoste și răbdare față de noi și față de oamenii cu care interacționăm.
lar ultimul pas, dar nu cel din urmă, este să avem totală încredere în noi, că vom reuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ne vindecăm. Există proverbul care spune că: “Dumnezeu ne dă, dar nu ne pune în traistă“, adică Dumnezeu ne ajută în măsura în care ne ajutăm și singuri, și că eforturile personale sunt esențiale.
Credința în vindecare este o rezonanță care declanșează procese de punere în legătură cu energii tainice, vindecătoare, care există în univers. Cât timp nu ne vom deschide cu adevărat ființa față de aceste energii benefice, vindecătoare, acestea nu vor pătrunde cu forța în ființa noastră. Credința absolută în vindecarea noastră generează rezonanță cu energiile subtile ale vindecării din Univers și reprezintă temelia oricărei vindecări. În medicina alopată, efectul placebo nu face decât să evidențieze puterea tainică a credinței.
Mai este și situația în care persoana spune că s-a săturat să fie bolnavă și că va face eforturi să se însănătoșească, îndreptând unde greșește, dar după câteva zile, văzând că pierde atenția celorlalți și “avantajele” generate de boală, se oprește din eforturi pentru o zi sau mai multe, după care iar reia un tratament naturist, de exemplu. Este ca atunci când avem o mașină și un moment acceleram și următorul moment punem cu putere piciorul pe frână. Nu o să facem decât să dereglăm motorul.
Mesajul trimis organismului nostru este paradoxal, nu știe dacă vrem cu certitudine să ne vindecăm, sau că vindecarea va apărea mult mai lent, sau aproape deloc. La fel este când alternăm perioadele în care avem încredere că ne vom însănătoși și luptăm pentru aceasta, cu perioadele în care suntem convinși că am pierdut bătălia cu boala.
Pentru vindecare este foarte importanta o atitudine pozitivă constantă, plină de încredere în succesul vindecării noastre.
Pentru a putea să ne vindecăm, trebuie să ne luăm viața în propriile mâini și să nu mai amânăm pe mâine momentul în care ne hotărâm să ne transformăm, pe ideea ca astăzi ne este dificil să începem, din două motive: unul – pentru că mâine va fi întotdeauna mâine, adică într-un viitor incert, și al doilea motiv pentru că mâine ne va fi și mai greu, pentru că între timp ne afundăm și mai tare, ceea ce ne poate face să fim și mai descurajați și mai neputincioși. Așa că, transformarea atitudinii noastre trebuie să înceapă Aici și Acum.
Vindecarea noastră este posibilă pentru că suntem în permanenţă inundați de energia infinită tainică a lui Dumnezeu, față de care, dacă ne deschidem spiritual și o primim în ființa noastră, atunci orice stare de dizarmonie, durere, suferință, dispare. Apar vindecările spontane, miraculoase, ca urmare a conectării ființei noastre la Oceanul tainic nesfârșit al Vieții. Ființa noastră are posibilități miraculoase de regenerare, de vindecare.
Iertarea este unul dintre pașii importanți către vindecare. La fel cm noi așteptăm de la ceilalți iertare și înțelegere atunci când greșim voluntar sau involuntar, la fel și noi trebuie să-i iertăm pe ceilalți când ne greșesc nouă.
Dacă am greșit, trebuie să devenim conștienți de aceasta și să înțelegem că vom suporta consecințele. Dacă am mai fi puși în fața aceleiași conjuncturi sau uneia asemănătoare, am decide altfel, dar, pentru că timpul nu poate fi dat înapoi, singurul lucru pe care-l putem face acum este să ne iertăm.
Iertarea propriei noastre ființe ne va ajuta să rupem firele care ne leagă de respectiva decizie greșită, pentru a reuși să redevenim liberi. Evident că, dacă este posibil vom indrepta greșeala sau vom urmări să compensăm relele ce au decurs din ea, pentru a anula consecințele ei karmice.
A doua – de a nu putea sau a nu dori să ne iertăm – deși pare a aparține unui om corect, intransigent cu propriile greșeli, nu face altceva decât să ne mențină prizonierii propriilor greșeli.
Sensul real al iertării este acela de a ne elibera, de a deveni liberi. Același lucru este valabil în ceea ce privește relațiile noastre cu cei din jur.
Concluzie
Putem spune că este foarte important să ne iertăm și să iertăm pe cei care considerăm că ne-au greșit. Vom vedea că, din momentul în care o vom face, ne vom simți cu inima ușoară și doar din acea clipă o să ne simțim total încrezători în posibilitatea de a ne vindeca.
Ființa umană trebuie să înțeleagă că, dacă lipsește aspirația către bine, iubire, adevăr, dreptate, optimism, încredere, este imposibil să ne bucurăm de o stare de sănătate perfectă, pentru că gândurile și acțiunile noastre greșite, rele, vicioase conduc la apariția și intensificarea unor dezechilibre energetice și inclusiv somatice, făcând să apară anumite otrăvuri generatoare de boli.
Multe dintre persoanele bolnave se intreaba de ce boala i-a ales tocmai pe ei?
Pentru o înțelegere corectă trebuie enunțat un principiu spiritual care spune că nimic nu e întâmplător. Nu este întâmplător faptul că noi și nu altcineva, suntem cei care ne-am îmbolnăvit.
Prin intermediul bolii adeseori ne justificăm nouă înșine faptul că suntem victima unei situații exterioare neplăcute și urmărim să atragem atenția celor din jurul nostru, uneori considerându-i chiar vinovați de ceea ce ni se produce.
Albert Einstein spunea:
“Întâmplarea este o altă mască a Divinului, atunci când nu dorește să fie recunoscut.”
Vom înțelege că neîntâmplător boala ne-a apărut nouă și nu unei alte persoane și că asta ne arată că noi suntem cei care greșim în mod clar ceva.
Este important să înțelegem că noi avem întreaga responsabilitate în viață în legătură cu ceea ce ni se produce, atât bine cât și rău.
Că noi am însămânțat odată, în această viață sau într-o viață anterioară, roadele pe care le culegem acum. Acest adevăr îl regăsim în spusele lui Iisus: “dacă semeni vânt, culegi furtună.”
Trebuie să devenim conștienți că, în realitate noi înșine și nimeni altcineva, suntem singura cauză a pierderii stării de sănătate, bucurie, armonie, că noi în permanenţă alegem să rezonăm cu tristețea, sau cu bucuria, cu frica sau cu starea de curaj, cu neîncrederea sau cu starea de încredere, cu neputința sau cu sentimentul că atâta timp cât facem voia lui Dumnezeu, El ne oferă o stare colosală de forță lăuntrică, cu lipsa de voință sau cu o voință puternică de a ne transforma, cu stare de pesimism sau cu stare de optimism, cu starea de suferință și boală sau cu starea de sănătate, de bine lăuntric. - A.Mayer
