Psih. Oana Popescu-Argetoia

01/03/2026

Deși vremea nu este de partea noastră, mi-aș dori totuși să vă urez un…
🌺1 Martie Fericit și o primăvară plină de liniște, entuziasm şi bucurii!

01/03/2026

23/02/2026

Experiențele de viață sunt interpretate prin propriile noastre filtre interne.
Modul în care ne explicăm evenimentele și întâmplările prin care trecem este un factor cheie în modul în care răspundem la ele. Supraviețuirea și bunăstarea noastră necesită un echilibru între optimism și pesimism.

Ce înseamnă optimism și pesimism?
Optimismul se referă avea o perspectivă favorabilă asupra evenimentelor sau condițiilor și a te aștepta la cel mai favorabil rezultat (“Am încredere că lucrurile se pot rezolva.”).

Pesimismul înseamnă opusul: să te aștepți ca o situație să se dezvolte într-un mod nefavorabil sau să te aștepți mereu la ce este mai rău ( “Orice aș face, nu voi lua interviul pentru noul job. Nu sunt îndeajuns de bun!”).

A fi optimist înseamnă a vedea paharul pe jumătate plin, iar a fi pesimist înseamnă a vedea paharul pe jumătate gol. Voi ce părere aveți? Cum este paharul din imagine?

23/02/2026

The present moment is the only time that any of us have
to be alive. 💕

16/02/2026

Inteligența emoțională la locul de muncă influențează direct calitatea deciziilor, climatul relațional și capacitatea de a gestiona presiunea. Nu este doar despre „a ne controla emoțiile”, ci despre a le înțelege și a le integra în mod funcțional în comportamentele noastre.

În contexte profesionale tensionate, diferența nu o face absența emoțiilor, ci modul în care le recunoaștem și le reglăm. Atunci când suntem conștienți de propriile reacții — iritare, defensivitate, frustrare — putem alege un răspuns adaptativ, nu unul impulsiv.

Dezvoltarea inteligenței emoționale presupune un proces continuu de auto-reflecție:
Ce anume m-a activat în această situație?
Ce interpretare am făcut?
Este ea un fapt sau o presupunere?

16/02/2026

06/02/2026

De ce se întâmplă acest lucru?

🔍 1. Creierul nostru este profund social
Creierul uman nu este construit doar pentru supraviețuire individuală, ci pentru sincronizare cu ceilalți. Relațiile apropiate activează circuite de atașament și apartenență, iar aceste circuite influențează reglarea emoțională — care, la rândul ei, influențează somnul.
Când ne simțim în siguranță într-o relație, sistemul nervos se liniștește mai ușor. Iar un sistem nervos mai reglat adoarme mai predictibil.

🔍 2. Și emoțiile se pot transmite, nu doar vorbele
Prietenii apropiați nu împart doar conversații, ci și:
• niveluri de stres
• stări emoționale
• ritmuri zilnice

Această „contagiune emoțională” face ca orele de activare și de relaxare să devină similare. Dacă persoanele din jurul nostru se liniștesc, se retrag și dorm, creierul nostru primește implicit semnalul că este „momentul potrivit” și pentru noi.

🔍 3. Rutinele comune creează ritmuri comune
Ieșirile, mesajele târzii, momentele de conectare de seară sau dimineață — toate acestea structurează ziua. În timp, ritmul social ajunge să modeleze ritmul biologic.

🔍 4. Somnul și relațiile se influențează reciproc
Cercetătorii sugerează ceva esențial:
👉 nu doar prietenia influențează somnul,
👉 ci și somnul influențează capacitatea de a menține relații apropiate.

Privarea de somn reduce empatia, răbdarea și disponibilitatea emoțională — exact “ingredientele”de bază ale unei prietenii sănătoase.

06/02/2026

30/01/2026

👉🏻 Ca părinți, este important să fim implicați și să ghidăm utilizarea acestor platforme de către copiii noștri. Iată câteva sugestii:

• Determină vârsta la care copilul tău va avea acces la rețelele sociale.
Experții încă explorează dacă există o „vârstă potrivită” pentru ca un copil să acceseze rețelele sociale. Adolescenții se maturizează la diferit, ceea ce face dificilă stabilirea unei recomandări universale de vârstă. Începe cu telefoane simple și oferă acces treptat pe măsură ce copilul dovedește responsabilitate.

• Ține dispozitivele în afara dormitorului.
Cercetările arată o relație între utilizarea rețelelor sociale și calitatea slabă a somnului, durata redusă a somnului și dificultățile de somn. Tentația de a folosi telefonul este mai mare atunci când acesta se află în cameră cu noi.

• Încurajează comunicarea deschisă și permite-i copilului tău să facă greșeli.
Va fi mai ușor să discuți cu adolescentul tău despre rețelele sociale dacă ai conversații deschise cu el și despre alte probleme. Scopul este să existe o comunicare deschisă între voi și o relație de încredere, astfel încât să vină la tine dacă apar probleme, dificultăți, nelămuriri.

• Fii atent la abordarea ta când vorbești cu adolescentul tău.
Deși comunicarea deschisă este importantă, la fel de important este și modul în care purtați acele conversații. Dacă ești îngrijorat de utilizarea rețelelor sociale de către adolescentul tău și simți nevoia să intervii, ai putea spune ceva de genul: “Mi se pare că petreci pe telefon atât de mult timp încât nu te mai văd făcând temele așa cm obișnuiai. Îmi fac griji de cât de sănătos este acest lucru pentru tine în ceea ce privește realizarea sarcinilor tale. Ce părere ai despre asta?". Dacă crezi ca trebuie să fii mai ferm, poți spune: "Am observat că stai pe telefon până la 1 dimineața. Când mă duc la baie, lumina ta este aprinsă și ești pe telefon. Acest lucru nu este bun pentru tine. Așadar, putem veni cu un plan/program cu care să te simți confortabil?"

• Respectă regulile tu însuți.
Ca părinte, ești un model și asta înseamnă să respecți toate aceleași reguli pe care le stabilești pentru copiii tăi — dacă îi ceri adolescentului tău să își limiteze timpul petrecut pe ecran, ar fi recomandat să faci și tu același lucru. S-ar putea să ai dificultăți în a rezista tentației de a verifica feed-urile de pe rețelele sociale, mesajele și emailurile. Uneori, ajută să îi spui adolescentului tău că și ție îți este dificil să lași deoparte telefonul, pentru a-i arăta că adulți și copii împart, uneori, sentimente și experiențe similare.

26/01/2026

• În medicina tradițională chineză (TCM), emoțiile și sănătatea fizică sunt strâns legate. Această abordare a minții și corpului în ceea ce privește sănătatea și vindecarea funcționează într-un circuit dinamic în care emoțiile afectează sănătatea corpului și invers.

• De exemplu, conform teoriei TCM, iritabilitatea excesivă și furia pot afecta ficatul și pot duce la multiple afecțiuni, inclusiv dureri menstruale, dureri de cap, înroșirea feței și a ochilor, amețeli și gură uscată. Ulterior, dezechilibrul ficatului poate duce la o stare de spirit agitată.

• Din perspectivă psihologică, relația dintre emoții și corp poate fi înțeleasă ca un proces de autoreglare. Atunci când emoțiile sunt recunoscute, exprimate și gestionate adecvat, organismul își menține mai ușor echilibrul. În schimb, emoțiile intense, reprimate sau prelungite pot duce la tensiune fizică și disconfort.

• În acest context, diferite emoții pot activa anumite răspunsuri fiziologice ale organismului. De exemplu, furia și iritabilitatea sunt asociate cu stări de activare crescută, tensiune musculară și modificări ale funcționării sistemului nervos autonom, resimțite frecvent la nivel abdominal, al capului sau al respirației. Astfel, emoțiile influențează funcționarea corpului prin tiparele de activare și tensiune pe care le generează.

26/01/2026

15/01/2026

De multe ori ne spunem „sunt leneș”, „nu mai am chef”, „nu mă mai pot mobiliza”. Ne judecăm rapid și ne comparăm cu alții care „par că reușesc”. Dar, în multe cazuri, nu este vorba despre lipsă de voință, ci despre burnout.

Burnout-ul este o stare de epuizare emoțională, mentală și fizică apărută după o perioadă lungă de stres, presiune sau suprasolicitare. Nu vine dintr-o zi grea, ci dintr-un „prea mult” care durează prea mult timp. Cercetările din psihologie arată că burnout-ul afectează direct motivația, capacitatea de concentrare și eficiența. De aceea, chiar dacă îți dorești să faci lucruri, ajungi să simți că nu mai ai energie, că totul este prea greu sau că, oricât ai dormi, nu te simți refăcut.

Mulți oameni descriu burnout-ul prin gânduri precum: „Aș vrea să fac, dar nu mai pot”, „Totul mă copleșește”, „Nu mai sunt ca înainte”. Iar aici apare confuzia: această stare este adesea etichetată drept „lene”.

Diferența este importantă. În burnout există dorință, dar nu mai există resurse. În ceea ce numim, propriu-zis, lene, nu există interes sau implicare. Problema este că încurcăm conceptele, iar rezultatul este autocritica: „Ce e în neregulă cu mine?”, „De ce alții pot și eu nu?”. Vinovăția nu ajută — dimpotrivă, adâncește blocajul și epuizarea.