05/12/2024
Un gând despre prezent
A greși este firesc, cu toții facem greșeli, dar evoluția presupune să învățăm din ele și să încercăm să nu le repetăm. Cum putem face asta? Fiind mai bine informați, luând în calcul variabile pe care le-am omis în trecut și analizând rațional argumentele. Selectând cu atenție sursele de informare și conștientizând tendința creierului de a căuta elemente care îi confirmă propriile convingeri. Tocmai de aceea este important ca aceste convingeri să fie bine fundamentate folosind logica, gândirea critică și evidența.
Ceea ce este mai puțin firesc, dar potențial periculos, este tendința de a nega ceea ce este evident, pe baza acelor convingeri maladaptative generate de analize emoționale sau de dezinformare. În astfel de situații se poate ajunge la manipulare colectivă prin utilizarea vulnerabilităților psihice ale mulțimii, așa cm arată Gustav Le Bon în "Psihologia Mulțimilor".
Extremiștii, altfel marginalizați în societăți dezvoltate, folosesc nemulțumirea socială pentru a exacerba prin manipulare emoțiile negative; se erijează în luptători împotriva sistemului corupt, partizani ai poporului și ca unica soluție pentru rezolvarea tuturor problemelor. Ajunși la putere, atât extremiștii de dreapta cât și cei de stânga folosesc slăbiciunile democrației pentru a o transforma în oligarhie sau dictatură. Democrațiile consolidate au mecanisme prin care se pot proteja de astfel de "lovituri de stat", dar când puterea executivă, puterea legislativă și puterea judecătorească prezintă carențe în profesionalism, statul respectiv devine o țintă facilă pentru actori statali rău-intenționați. Aceștia vor specula aceste slăbiciuni pentru a destructura instituțiile funcționale, pentru a submina economia națională și pentru a diviza populația cu scopul de a promova propriile interese geopolitice. Există astfel posibilitatea ca, prin operațiuni psihologice care maximizează deruta, nemulțumirea, anxietatea, disensiunile sociale, educația precară și rezistența scăzută la manipulare, să se obțină controlul asupra unui stat fără a trage măcar un glonț, realizând astfel obiectivele războiului psihologic.
Oamenii de știință nu au tot timpul dreptate, cine are? (în afară de cei ce susțin că le știu pe toate și care se află, probabil, în politică sau la Obregia). Dar știința, așa imperfectă, este cea mai bună metodă de a evolua și de a face un pas către realitatea obiectivă, către adevărul bazat pe evidență, crescând astfel probabilitatea de a lua decizii mai bune. În contrast, stau vânzătorii de iluzii, șarlatani care sunt dispuși să îți spună orice pentru a-ți câștiga încrederea cu scopul de a profita de pe urma ta. Aceștia vor căuta elementele care îți sunt dragi: apartenența la o idee, nostalgii de măreție și mai ales fricile tale (frica de război, moarte). Aceste strategii de manipulare sunt cunoscute, studiate și folosite de foarte mult timp. De aceea este surprinzător faptul că încă mai funcționează. Dar nu funcționează oriunde și oricând, au nevoie de un fond propice bazat pe carențe educaționale, orgoliu revanșard, ură, invidie și nemulțumire.
Cu toții avem limitări, de aceea când ceva ne depășește competențele apelăm la experți, la specialiști, la oameni ale căror competențe sunt probate și încercăm să ne asigurăm că acele competențe sunt reale și nu o butaforie.
Carențele sistemului educațional, corupția endemică și capusarea instituțiilor statului de către foștii securiști și urmașii lor au dus la alterarea încrederii în știință, în expertiză, în binele comun, la afectarea valorilor morale și etice ale unei societăți, la diminuarea altruismului și creșterea egoismului.
Ideea că un individ creat de sistem, pentru sistem, îți dorește binele este o iluzie prin care se încearcă destructurarea democrației, paradoxal, folosind puterea mulțimii.
Avem ocazia de a folosi rațiunea pentru a discerne între o democrație imperfectă și o potențială dictatură oligarhică în care niciun om rațional nu cred că și-ar dori să trăiască.
Psiholog Matei Cernat
