Terapie pentru părinți de adolescenți

07/10/2025

🌱Conectarea nu se construiește din întrebări. Se construiește din prezență.
▶️Mulți părinți cred că apropierea de copil se obține prin dialog. Întrebări, explicații, sfaturi, încercări repetate de a afla ce simte, ce gândește, ce planuri are. Dar, pentru un adolescent, toate acestea pot suna ca o interogare, nu ca o apropiere.
▶️Adolescenții nu se deschid în fața cuvintelor, ci în fața siguranței emoționale. Iar siguranța nu apare din discurs, ci din prezență: din felul în care ești acolo fără să forțezi, fără să judeci, fără să grăbești.
Un adolescent nu are nevoie de un părinte care știe totul, ci de un părinte care poate sta lângă el atunci când nu știe nimic. Pentru că liniștea ta îi transmite ceea ce cuvintele nu pot: „Ești în siguranță. Poți fi exact așa cm ești acum.”
Tăcerea părintelui nu e absență. E spațiul în care copilul învață că nu trebuie să performeze emoțional ca să fie iubit. Că poate respira, gândi, experimenta, fără să fie imediat corectat sau analizat.
🌱În terapie, părinții descoperă că apropierea reală nu se câștigă prin controlul conversației, ci prin încrederea că relația se clădește în timp, în repaus și în autenticitate.
✨ Conectarea nu înseamnă să spui ceva potrivit.
Înseamnă să fii acolo când celălalt nu are cuvinte.
nica

30/09/2025

📌 Frica părintelui și nevoia adolescentului merg adesea în direcții opuse.
Ca părinți, vrem să știm că adolescentul nostru este în siguranță. Ne e teamă să nu facă greșeli, să nu sufere, să nu fie rănit. Dar adolescentul are o nevoie uriașă de autonomie: să încerce, să descopere, să testeze limite.
De aici apare tensiunea:
• părintele vrea control → pentru a se liniști;
• adolescentul vrea libertate → pentru a se construi ca adult.
❗ Problema nu este conflictul în sine – acesta este normal și face parte din dezvoltare.
Problema apare atunci când frica părintelui transformă relația într-un câmp de luptă.
🌱 Soluția este echilibrul:
– părintele are nevoie să învețe să tolereze propria anxietate;
– adolescentul are nevoie să simtă că părintele îi rămâne aproape, chiar și atunci când greșește.
Terapia de sprijin pentru părinți ajută la înțelegerea acestor dinamici, la reglarea fricilor și la construirea unei relații de încredere cu adolescentul.
💬 Tu cm gestionezi tensiunea dintre nevoia ta de siguranță și dorința adolescentului de libertate?

29/09/2025

Când un copil își face curaj să vorbească despre orientarea lui sexuală sau identitatea de gen, primul lucru de care are nevoie de la părinți este să știe că iubirea lor rămâne neschimbată, indiferent dacă este gay, straight, trans sau altfel. Are nevoie să simtă că este în siguranță, văzut, înțeles și iubit – nu judecat sau pus sub lupa prejudecăților.
Am vorbit în acest interviu pentru Școala9 despre un subiect sensibil, dar necesar: cm pot părinții să fie sprijin real atunci când copiii lor își deschid sufletul.
https://www.scoala9.ro/iti-multumesc-ca-mi-ai-spus-cum-vorbesti-cu-copilul-tau-lgbtq/2301?fbclid=IwY2xjawNHSP5leHRuA2FlbQIxMABicmlkETByZG1heVhCNmNYdjNKYnNhAR7Te_N3nEZaBTQqsA0p3mjRNhChGYAuAOv_a-OxgL8YEcazuAp428IF9ajy7Q_aem_ncuQ5rNPkX4QEGXxQo93uA

Elisa Bouleanu este psihoterapeut și adesea are în cabinet adolescenți LGBTQ+ (lesbiene, gay, bisexuale, transgender sau q***r). Rar, și pe părinții lor. Am vorbit cu Elisa despre cm pot părinții să le vorbească copiilor despre LGBT, adecvat vârstei, și despre cm ar putea părinții s....

26/09/2025

Adolescenții pot fi imprevizibili, retrași, explozivi sau pur și simplu tăcuți. Și, în fața acestor reacții, mulți părinți intră în criză: se simt neputincioși, respinși sau chiar atacați. Dar ce se întâmplă cu adevărat în astfel de momente?
🔍 Neurobiologic vorbind, adolescentul are un sistem nervos extrem de reactiv. Creierul său este încă în dezvoltare, mai ales zona cortexului prefrontal – responsabilă cu autoreglarea, gândirea rațională și empatia.
Asta înseamnă că:
– reacționează emoțional,
– e impulsiv,
– nu poate gestiona singur stresul intens,
– iar în prezența unei reacții dure sau agitate din partea adultului, sistemul lui nervos se închide. Intră în apărare. În blocaj. În „nu vreau să vorbesc”.
🧩 Dar există un mecanism extraordinar care poate schimba totul: coreglarea emoțională. Când părintele își reglează propriile emoții, vocea, postura, respirația, sistemul nervos al adolescentului îi simte calmul și se poate regla și el. Nu e metaforă. E știință. Este răspunsul natural al creierului uman la un alt creier calm și conectat.
📌 Cu alte cuvinte, un părinte liniștit nu „înmoaie” adolescentul. Îi oferă o ancoră. Îi dă permisiunea să rămână în contact, să nu se simtă amenințat. Să poată fi vulnerabil.
Și tocmai de aceea, în terapie nu lucrăm (doar) pe „ce să-i spun copilului meu”, ci pe cm să rămân prezent, stabil și conectat atunci când el e haotic sau închis.
🪶 Pentru că, da, adolescentul tău se deschide cu adevărat… doar când se simte în siguranță.
📩 Dacă simți că îți este greu să-ți reglezi propriile reacții, că intri prea repede în furie, frică sau neputință, terapia te poate ajuta să construiești acel spațiu intern de liniște de care copilul tău are atâta nevoie.

25/09/2025

Poate crezi că trecutul e „închis” odată ce ai devenit adult. Că nu mai contează ce ți-au spus, cm te-au privit sau cât de prezent a fost cineva pentru tine. Dar tot ce ai trăit atunci se reactivează azi, mai ales în relația cu copilul tău.
Mai ales când devine adolescent.
🔹 Poate copilul tău se enervează brusc și simți că ți se taie respirația. Nu e doar despre el. Poate e despre un părinte care te făcea să taci cu o privire.
🔹 Poate adolescentul tău nu-ți răspunde când îl întrebi ceva – și tu simți un val de neputință sau furie. Nu e doar despre el. Poate e despre cât ai fost tu ignorat când aveai nevoie.
🔹 Poate are o criză de furie, și în loc să-l conții, țipi mai tare. Apoi te simți vinovat(ă). Nu e doar despre control. Poate e despre durerea ta nevindecată care iese prin reacții.
Ce trăim cu copiii noștri apasă exact butoanele pe care trecutul le-a setat în noi. Și de cele mai multe ori, asta nu se întâmplă conștient. Ci automat, pe pilotul emoțional moștenit.
💬 Terapia pentru părinți nu e despre „vina” lor. E despre a înțelege ce ți se activează în tine, de ce reacționezi uneori prea dur sau te simți neputincios când adolescentul tău are o nevoie sau un comportament dificil.
🧩 Când înțelegi ce s-a întâmplat cu tine, începi să schimbi ce se întâmplă între voi.
👣 Poate tu ești primul din familia ta care are curajul să se uite cu adevărat la trecut, nu ca să-l blameze, ci ca să nu-l mai transmită mai departe.
📩 Dacă simți că ai nevoie de sprijin pentru a rupe lanțul emoțional dintre ce ai trăit tu și ce trăiește copilul tău, scrie-mi. Terapia e un spațiu în care poți înțelege, regla și transforma. Și da, vindecarea ta e cea mai profundă formă de iubire pe care i-o poți da copilului tău.

24/09/2025

Mulți părinți ajung la terapie cu un gând apăsător: „Copilul meu are o problemă. Nu știu cm să-l ajut. Poate e ceva ce am greșit.”
Și, dintr-o dorință profundă de a face bine, caută soluții, răspunsuri, intervenții rapide.
Însă, uneori, adevărata schimbare nu începe cu copilul, ci cu părintele care își dă voie să simtă.
🧩 Terapia pentru părinți nu înseamnă că ai greșit. Înseamnă că vrei să înțelegi ce se activează în tine atunci când copilul tău are un comportament dificil, suferă, se retrage sau respinge.
De ce uneori te simți copleșit?
De ce apare furia, neputința, vinovăția sau rușinea în momentele tensionate?
De ce, în loc să rămâi calm, simți că vrei să fugi? Sau că îți vine să plângi?
📍Răspunsurile la aceste întrebări nu se găsesc în cărți de parenting, ci în istoria ta.
În ce ai trăit ca fiu sau fiică.
În cm ai fost văzut, conținut, liniștit. Sau… nu.
👁‍🗨 Atunci când părintele începe să înțeleagă propria hartă emoțională, începe să-l vadă și pe copil altfel. Fără etichete. Fără nevoia de a-l repara. Fără frică de eșec.
Terapia nu îți dă rețete. Dar îți oferă un spațiu în care să respiri, să simți, să înveți să te reglezi — astfel încât să poți fi sprijin real pentru copilul tău.
🪶 Pentru că atunci când tu te simți mai bine… și copilul tău se simte mai în siguranță.
📩 Dacă simți că ai ajuns într-un punct în care nu mai poți duce totul singur(ă), scrie-mi.
Lucrez cu părinți care au înțeles că pentru a fi un sprijin autentic, trebuie mai întâi să se sprijine pe ei înșiși

23/09/2025

De la Supererou la Inamicul numărul unu – călătoria inevitabilă a fiecărui părinte de adolescent
În copilărie, părintele este centrul universului copilului:
✨ Este cel mai puternic, cel mai deștept, cel mai bun.
✨ Fiecare realizare mică e sărbătorită împreună.
✨ Fiecare întrebare își găsește răspuns la părintele-erou.
Dar odată cu adolescența, ceva fundamental se schimbă.Brusc, părintelui i se retrage „titlul de Supererou” și, aparent, devine „Inamicul public numărul unu”. 🎭
Ce se întâmplă, de fapt, la nivel psihologic?
🧠 Adolescența este perioada separării emoționale și cognitive de părinți.
Este momentul în care adolescentul începe să își construiască propria identitate, diferită și distinctă de cea a familiei. Și, paradoxal, pentru a-și afirma sinele propriu, are adesea nevoie să se opună părinților — nu pentru că nu îi mai iubește, ci pentru că trebuie să învețe să se vadă ca un individ separat. Este o etapă absolut normală. Este dureroasă pentru părinți. Este confuză pentru adolescenți.
Cum se manifestă această „tranziție”?
🔹 Răspunsuri tăioase și aparent lipsite de respect.
🔹 Nevoia de a contesta regulile și sfaturile.
🔹 Tendința de a se închide emoțional față de familie.
🔹 Priviri ironice, oftaturi, ochi dați peste cap (limbajul oficial al adolescenței 😅).
Dar sub toate aceste comportamente se ascunde o realitate emoțională profundă: Adolescentul are încă nevoie de tine. Are nevoie să știe că poate să își testeze libertatea fără teama că va fi abandonat emoțional. Are nevoie să simtă că, deși contestă regulile, dragostea rămâne constantă.
Cum poți rămâne un sprijin real?
✅ Fii disponibil emoțional, chiar dacă te respinge aparent.
✅ Păstrează limite clare, dar cu respect și răbdare.
✅ Acceptă că rezistența și conflictul nu sunt respingeri personale, ci etape ale dezvoltării lui.
✅ Învață să îți gestionezi propriile emoții de frustrare, tristețe sau furie — nu prin retragere, nu prin atac.
Când adolescentul tău te provoacă, nu o face pentru că nu te mai iubește. O face pentru că are nevoie să știe că poate deveni el însuși, fără să piardă iubirea ta. Un părinte de adolescent nu își pierde locul în inima copilului său.
👉Dacă simți că această perioadă a provocărilor emoționale te copleșește, terapia parentală poate fi sprijinul de care ai nevoie pentru a păstra conexiunea autentică cu adolescentul tău.
✉️Scrie-mi în mesaj privat pentru detalii despre ședințele de sprijin pentru părinți de adolescenți.

17/09/2025

🍁 Toamna e lecția naturii despre renunțare și transformare. Copacii nu se agață de frunze, chiar dacă au fost parte din ei. Le lasă să cadă, pentru că au încredere că primăvara va aduce altele noi.

Și noi avem nevoie, uneori, să învățăm desprinderea: de așteptări imposibile, de povești vechi, de relații care nu mai hrănesc, de tipare care ne țin blocați.
Nu e ușor — pentru sistemul nostru nervos, „a lăsa să plece” e adesea perceput ca o pierdere. Dar la fel ca în natură, spațiul gol care rămâne nu e un capăt, ci un început.

Întreabă-te în această toamnă:
🍁 Ce frunză din viața mea e gata să cadă?
🍁 Ce spațiu vreau să creez pentru ceva nou?

Uneori, terapia e locul unde înveți să îți dai voie să lași frunzele să cadă.

05/08/2025

Adolescența nu arată la fel în toate familiile.
La unii adolescenți vine cu crize de furie, replici tăioase, uși trântite. La alții — cu tăceri apăsătoare, retragere în cameră și „Nu știu” la orice întrebare.
Dar în spatele acestor comportamente aparent opuse stă același lucru:
👉 o lume interioară în plină transformare, greu de înțeles și mai greu de pus în cuvinte.
Adolescentul care țipă poate trăi frustrare, neputință sau dorința de a fi auzit.
Adolescentul care se închide poate simți rușine, vinovăție sau teamă că nu e suficient.
Niciunul nu are nevoie de și mai multă presiune. Niciunul nu are nevoie de un părinte perfect. Au nevoie de un părinte care poate rămâne calm în mijlocul furtunii. Nu calmul rece, distant, ci acela care spune fără cuvinte: „Sunt aici. Nu mă sperie ce simți. Poți avea loc lângă mine, exact așa cm ești acum.”
Este greu să fii acel adult, mai ales când ți se răspunde cu revoltă sau tăcere. Dar exact atunci adolescentul tău te testează fără să știe: „Ești acolo pentru mine, chiar și când nu mai sunt ușor de iubit?”
💬 Dacă simți că ai obosit în rolul tău de părinte și nu mai știi cm să construiești punți, nu înseamnă că ai greșit. Înseamnă că ai nevoie de sprijin. Lucrez cu părinți care se simt pierduți în relația cu adolescentul lor.
📩 Scrie-mi dacă simți că e timpul să nu mai porți totul singur.

24/07/2025

Când copilul tău apasă exact butoanele pe care părinții tăi le-au creat.
Există momente în relația cu adolescentul tău în care simți o furie disproporționată. Sau poate o tristețe copleșitoare.
Poate te simți ignorat, atacat, dat la o parte. Și reacționezi impulsiv, defensiv, cu vinovăție imediat după. Dar, uneori, nu reacționezi la prezent. Ci la trecut.
Când propriul copil ridică vocea, te înfruntă sau te respinge,
s-ar putea să atingă exact răni pe care tu nu ai avut când să le vindeci. Locuri în care ai fost neauzit, certat, rușinat, pedepsit pentru că ai simțit sau ai îndrăznit să răspunzi.
➡️ Copilul tău apasă un buton, dar butonul nu l-a pus el acolo.
El doar îl atinge. Fără să știe. Iar tu reacționezi nu doar ca părinte,
ci și ca fost copil – care nu a avut voie să fie furios, vulnerabil sau confuz.
Care a fost modelat să se supună, să tacă, să se „adune”. Relația cu propriii copii aduce la suprafață, fără milă, tot ce a fost îngropat. Nu ca să ne pedepsească. Ci ca să ne vindece.
A deveni părinți ne oferă o șansă uriașă: să rupem un cerc. Să nu mai dăm mai departe aceeași rușine, tăcere, frică.
Nu e ușor.
Dar e posibil.
Și merită. Pentru ei.
Dar și pentru tine.
📌 Uneori, cel mai sănătos lucru pe care îl poți face pentru copilul tău este să începi să te ocupi de copilul din tine.

23/07/2025

Autoritate sau aliat? Ce fel de părinte ești în fața crizelor adolescentului tău?”
Când adolescentul tău face o criză, ridică vocea, refuză să vorbească sau te provoacă în mod repetat, e ușor să intri în două tipare reactive:
🔴 să devii rigid, autoritar: să impui, să corectezi, să „pui la punct”
🔵 sau, dimpotrivă, să devii hiper-permisiv: să cedezi, să eviți conflictul, să te retragi
Dar adolescenții nu au nevoie nici de un șef, nici de un coleg de bancă. Au nevoie de o prezență emoțională matură.
De un adult care poate să rămână acolo – chiar și când e greu.
Care poate pune o limită fără să distrugă relația.
Care poate tolera furia lor fără să riposteze cu furie mai mare.
Care știe că în spatele unei crize există întotdeauna o durere nespusă, o nesiguranță, o căutare disperată de autonomie, dar și de siguranță.
🧭 E posibil să fii și ferm, și cald.
Să spui „nu” fără să pedepsești. Să-ți susții limitele fără să-ți abandonezi copilul emoțional. Pentru că adevărata autoritate nu are nevoie să învingă. Ci să conțină.

18/07/2025

Când nu-ți înțelegi durerea, există riscul să o pedepsești în copilul tău. Nimeni nu o face intenționat. Dar se întâmplă.
Atunci când adolescentul tău te contrazice, poate îți atinge rana de neauzire.
Când devine distant, poate apasă rana de abandon.
Când e nervos, poate îți reactivează o veche teamă că nu ești un părinte bun.
Și, din reflex, ridici tonul. Sau te retragi. Sau devii prea critic(ă).
Nu pentru că nu îți iubești copilul. Ci pentru că o parte din tine reacționează la ceva mai vechi.
Ceva ce nu a fost nici văzut, nici înțeles. Nici iertat.
Copiii și adolescenții noștri apasă fără să știe butoanele emoționale ale trecutului nostru.
Și, dacă nu știm că sunt acolo, ajungem să le răspundem cu rănile noastre, nu cu înțelepciunea noastră.
Terapia nu e despre a deveni un părinte perfect.
E despre a deveni un adult conștient.
Care poate opri cercul.
Care învață să își recunoască durerea…
Ca să nu o mai transmită mai departe.
✨ Dacă ai simțit asta în relația cu copilul tău, nu ești singur.
Poate fi începutul unui drum diferit. Mai blând. Mai viu. Mai autentic.