Psiholog Mihaela Comisel - psihoterapie online

19/11/2025

"Prin ochii tatălui meu."

31/10/2025

S-a retras de 18 ani din viața publică, dar acum SURPRIZĂ! Imaginile cu Mona Muscă de la un eveniment monden i-au uluit pe toți. Elegantă, îmbrăcată în negru, machiată discret, absolut toată lumea a rămas fără grai când a văzut-o. Alături de ce mare ACTRIȚĂ de la noi s-a fotografiat. Toți cei prezenți au rămas profund impresionați când au observat asta 😮 👇👇👇

31/10/2025

Ferma de albine de pe acoperișul Operei din Paris, una dintre cele mai frumoase și mai puțin cunoscute inițiative urbane din lume.

Parisul este cunoscut pentru Turnul Eiffel, pentru muzeele sale și pentru străzile care par să vibreze de istorie și artă. Dar la câțiva metri deasupra bulevardelor zgomotoase, printre acoperișurile gri și cupolele aurii, trăiesc zeci de mii de albine: Albinele Operei din Paris.

Totul a început în 1983, când un apicultor pasionat, Jean Pauchon, a avut o idee care părea nebunească: să instaleze stupi pe acoperișul Operei Garnier, una dintre cele mai emblematice clădiri din capitală.
Motivația lui era simplă, după cm a afirmat: „Dacă florile pariziene pot hrăni poezia, pot hrăni și albinele.”

Autoritățile au fost sceptice la început. Cine și-ar fi imaginat că, la doar câteva străzi de Luvru, albinele ar putea prospera?
Dar Jean Pauchon a demonstrat contrariul. Aerul orașului, deși poluat, conținea mai puține pesticide decât zonele agricole, iar parcurile, grădinile și balcoanele cu flori oferă o varietate uriașă de nectar.

Astfel, la peste 30 de metri deasupra străzii, între ornamentele și statuile de pe acoperiș, a apărut prima stupină urbană a Parisului.
În fiecare primăvară, albinele pleacă în zbor deasupra acoperișurilor, vizitând parcul Tuileries, grădinile de la Palais Royal, sau chiar florile de pe balcoanele parizienilor.

Cunoscătorii spun că acestea produc o miere de oraș cu un gust unic, floral, fin, cu note de tei și castan.
Eticheta poartă un nume simplu: „Miel de l’Opéra de Paris.”
Se produce în cantități limitate, aproximativ 300 de kilograme pe an, și se vinde rapid nu pentru gustul ei, ci pentru simbolul pe care îl poartă: dulceața care se naște din haosul urban.

De-a lungul anilor, inițiativa s-a extins. Alte instituții au urmat exemplul Operei: Musée d’Orsay, Grand Palais, Notre-Dame și chiar Turnul Eiffel au devenit gazde pentru stupine.
La ora actuală, în Paris trăiesc peste 700.000 de albine urbane, îngrijite de apicultori voluntari.

Jean Pauchon spunea că:

„Albinele nu țin cont de granițe, de clase sociale sau de politică. Ele vor doar flori și liniște. Parisul le oferă amândouă.”

Pentru turiști, ideea e fascinantă. Pentru localnici, e o lecție: chiar și într-un oraș agitat, natura poate găsi loc să respire.
Iar pentru apicultorii tineri, e o dovadă că tradiția poate urca la etajul cinci, dacă o duci cu grijă.
O miere care nu se culege din flori sălbatice, ci din parfumul orașului — un Paris care, în ciuda ritmului nebun, își mai lasă uneori timp… pentru albine.

31/10/2025

Badea Cârțan, pe numele său real Gheorghe Cârțan, s-a născut la 24 ianuarie 1849 în satul Cârțișoara, județul Sibiu. A rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari promotori ai culturii și identității românești, un simbol al devotamentului față de neam și limbă, deși era doar un simplu țăran.

Lupta pentru limba română
Într-o perioadă în care românii din Transilvania se aflau sub dominația austro-ungară, iar limba română era marginalizată, Badea Cârțan a devenit un adevărat luptător cultural. În ciuda lipsei de educație formală, el a înțeles importanța cărților și a culturii în păstrarea identității naționale. Cu eforturi uriașe, a transportat peste 200.000 de cărți din România în Transilvania, trecând Munții Carpați pe jos sau cu ajutorul animalelor de povară.

Aceste cărți erau distribuite în școli, biserici și familii, pentru a sprijini învățarea limbii române și pentru a consolida spiritul românesc într-un context ostil. Sacrificiul său era imens, deoarece aceste acțiuni erau ilegale și extrem de periculoase.

Pelerinajul la Roma
Una dintre cele mai cunoscute povești despre Badea Cârțan este călătoria sa la Roma, în anul 1896. Motivul acestei călătorii era dorința de a vedea cu ochii săi Columna lui Traian, simbol al originilor latine ale poporului român. Badea Cârțan a mers pe jos până în Italia, parcurgând mii de kilometri. Ajuns la Roma, a dormit la baza Columnei, iar dimineața a fost găsit de trecători, care l-au descris ca „un dac coborât de pe Columnă”.

Moștenirea sa
Badea Cârțan a murit la 7 august 1911 în Sinaia, dar moștenirea sa rămâne vie. A fost un simbol al rezistenței culturale și al mândriei naționale, demonstrând că, prin voință și credință, chiar și un om simplu poate schimba lumea din jurul său.

Astăzi, casa lui din Cârțișoara este un muzeu dedicat vieții și activității sale, iar povestea sa continuă să inspire generații întregi. Badea Cârțan a fost mai mult decât un țăran – a fost un luptător pentru identitate și un exemplu al spiritului românesc neclintit.

31/10/2025

22/10/2025

Timp de ani de zile, acești cai nobili au trăit lipsiți de lumina soarelui și de aerul proaspăt, fiind închiși în întunericul minelor subterane. Erau cunoscuți sub numele de „conogoni” și împărțeau viața dură și periculoasă a minerilor, lucrând alături de aceștia în condiții extreme.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, acești cai au fost exportați din insulele Shetland în Anglia datorită dimensiunilor lor compacte și forței impresionante, calități care îi făceau ideali pentru a trage vagoanele grele pline cu cărbune în mine. Născuți, crescuți și condamnați la o viață în întuneric, aceștia suportau o muncă extenuantă și istovitoare. Nu era neobișnuit ca un singur cal să tragă până la opt vagoane pline cu cărbune.

În ciuda circumstanțelor dificile, acești cai și-au păstrat demnitatea și au demonstrat o inteligență remarcabilă. Știau când o încărcătură era prea grea și refuzau să se miște până când aceasta era ușurată. De asemenea, aveau un simț incredibil al timpului, știind exact când se termina ziua lor de muncă și găsindu-și drumul înapoi la grajduri, chiar și în cel mai adânc întuneric.

Această formă rușinoasă de exploatare a continuat până în 1972, când tehnologia le-a înlocuit în sfârșit munca, marcând sfârșitul unei ere. Pe 3 decembrie acelui an, Ruby, ultima dintre caii mineri, a ieșit la suprafață într-un eveniment simbolic. Însoțită de o orchestră și împodobită cu o coroană de flori, Ruby a părăsit întunericul, punând capăt epocii conogonilor și a tovarășilor lor de muncă.

Pentru a onora sacrificiul lor și a comemora munca grea depusă în subteran, a fost ridicată o sculptură numită „Conogon” în cadrul Muzeului-Rezervație „Red Hill”, ca un omagiu durabil adus loialității și curajului acestor cai care au oferit atât de mult în mine.

12/10/2025

12/10/2025

Relația e ca o grădină! Dacă ai grijă de ea, arată superb, iar oamenii care trec prin fața ei se opresc și o admiră! Dacă nu ai grijă de ea, se transformă într-un maidan plin de gunoaie și bălării! Este fix atât de simplu! Nu ai nevoie de cursuri de dezvoltare personală sau de facu...

12/10/2025

Uneori, corpul spune „stop“ înainte ca mintea să-și dea seama că e prea mult. 💫
Burnoutul nu e eșec, ci un mesaj: „Ascultă-mă“. 🌿
🔗 https://buff.ly/5puj0g3

12/10/2025

Adolescența nu cere perfecțiune, ci prezență. Chiar și 15 minute de conectare pe zi pot fi ancora de siguranță pentru copilul tău 💙
🔗 https://buff.ly/HxRfWUL

02/09/2025

„Promiți că nu te superi dacă-ți zic ceva?“ — în acele momente fragile, copilul nu caută soluții, ci siguranța că poate fi iubit și văzut. 💙
🔗 https://buff.ly/h7b3oF4