https://fb.me/e/5ECzgbjpH, https://strongvoices.ro/

Atelierul de lucru cu anxietatea, Bucharest (2026)

10/01/2026

Pentru că, de multe ori, nu vin dintr-un loc al clarității… ci dintr-un loc al presiunii. Rezoluțiile apar exact în momentul în care ești cel mai obosit, cel mai încărcat emoțional și cel mai puțin conectat la tine însuți.

Și totuși, te trezeșți completând o listă întreagă de bife mentale sub titlul „ce-am de făcut la anul”: să fiu mai motivat, să fiu mai organizat, să fiu mai pozitiv, să mă schimb odată…

Problema e că rezoluțiile cresc anxietatea atunci când devin o măsură a valorii tale. Când le transformi într-un test: „dacă nu reușesc, înseamnă că nu sunt suficient”. Dar schimbarea reală nu începe cu presiune. Începe cu ritm. Cu spațiu. Cu sinceritate față de tine. Și, poate, cu un pic de ajutor.

Anul acesta, schimbarea poate că nu începe pe 1 ianuarie, ci în februarie, la cursul nostru de la Atelierul de lucru cu anxietatea, unde te putem învăța tehnici verificate în ani de experiență psihoterapeutică, care să te ajute să identifici și să ții sub control emoțiile.

Rezervă-ți un loc și hai să începem schimbarea.

06/01/2026

Și vine ceasul rezoluțiilor de sfârșit de an și iți spui gata, de la 1 ianuarie încep cura de slăbire, mă las de fumat, de băut, de lâncezit, merg la sală, mă apuc de învățat… ce mai, de la 1 ianuarie îmi acccesez resursele de voință pe care nu le-am putut accesa în celelalte 365 de zile și încep revoluția interioară care o să mă transforme în omul care aș dori să devin și care nu am fost niciodată.

Dar rezoluțiile de sfârșit de an nu funcționează ca cele 3 dorințe pe care peștișorul din poveste ți le îndeplinește pe loc. Rezoluțiile nu se materializează singure, cât ai zice pește… fie el și de aur. E nevoie de timp, e nevoie de efort, rezultatele se arată greu și rezistența ta la frustrare e mică. Și, uite așa, nemulțumirea de sine crește, anxietatea crește și poate că ar fi o idee bună să iți rezervi un loc în februarie, la Atelierul de lucru cu anxietatea, unde te putem ajuta să depășești momentele grele, fără magie, ci cu experiență în psihoterapie, cu metode verificate, cu exerciții practice, într-un mediu sigur.

Un an bun și de abia așteptăm să ne cunoaștem.

03/01/2026

Și-n timp ce mintea ta gonește pe cărările întunecate ale anxietății, mama ta te întreabă dacă iți place bradul, dacă mai vrei sarmale și, cât se poate de senină, dacă îți găsești și tu un băiat bun că până acum ai ales doar golani, măi, mamă, măi, că de mică n-ai vrut să mă asculți, of, of.

Și uite așa, mai trece un Crăciun pe care ai vrea să-l uiți cât mai repede pentru că tu simți nevoia constantă de reasigurare, iar mama nu ți-o poate oferi și mintea ta fuge înainte și construiește scenarii și anticipează abandonul și bine, mamă, am plecat, pa, Sǎrbatori fericite!

29/12/2025

În decembrie, unii oameni primesc cadouri. Alții primesc… întrebări. Multe. Insensibile. Intruzive. Scormonitoare. Glaspapir pe toate corzile tale sensibile.

Pentru că mama are dreptul să întrebe orice, fratele mai mare nu se jenează de nimic și, familia, în general, știe exact pe ce butoane să apese ca să te facă să te simți atât de inconfortabil încât ajungi să spui tot… și apoi toată lumea amuțește și încearcă stingherită să te consoleze… și asta nu face decât să înrăutățească lucrurile… și avantajul e că până la anul uită și o iau de la capăt.

Așa că nu e deloc ciudat că te pregătești mental înainte să intri pe ușă. Nu e ciudat și nici neobișnuit că te doare stomacul înainte de masă. Nu e ciudat că anticipezi întrebările și tensiunea.

Dacă te neliniștesc întrebările despre viața ta, nu ești „prea sensibil/ă”. E doar corpul tău care a învățat, în timp, că unele mese nu sunt despre mâncare și veselie, ci despre supraviețuire emoțională.

28/12/2025

Pe stradă: reclame. În mall-uri: reclame. În mii de ecrane mai mici sau mai mari: tot reclame. Oameni fericiți. Familii în jurul bradului. Moșul cu sania. Zurgălăi. Luminițe. Cadouri. Colinde. Și știi cu certitudine că nici una dintre ele nu ți se adresează. Nu îți vorbește. Și nu te atinge. Și fiecare dintre ele are efectul opus: îți adâncește anxietatea, pune pe tine presiunea de a simți o bucurie ce-ți este străină și te face să nu-ți dorești altceva decât să te ascunzi într-o gaură de șarpe mică-mică, atât de mică încât să nu o găsească niciun colindător niciodată.

Nu e vina ta. Și nu e un eșec pentru care trebuie să te simți diminuată sau vinovată. Nu ești în targetul de beteală, globuri și artificii. Pentru că anxietatea, spre deosebire de o campanie de publicitate, are alt target și alte obiective. Anxietatea îți vinde neliniște, deconectare și izolare. Anxietatea poate fi un gol în care nu mai simți nicio emoție sau poate fi o agitație interioară care nu se mai oprește.

E normal să te streseze reclamele omniprezente din perioada asta și e normal să reacționezi așa. Ai voie să trăiești în ritmul tău, cu adevărul tău, cu mintea ta care construiește fără încetare scenarii. Promite-ți un singur lucru: că o să încerci să intri la anul în target. Că o să ceri ajutor și o să încerci să controlezi haosul din minte și golul din stomac. Pentru că există ajutor și există soluții.

27/12/2025

Sincer… nu știm cine-a făcut scheduling-ul, nu știm dacă a făcut-o întâmplător, dar lăsând gluma deoparte, știm că oboseala e reală. Știm că Moșul vine odată cu evaluarea de sfârșit de an. Știm că bateriile sunt pe terminate.

Iar de la un punct încolo, e vorba despre sănătate mentală, despre limite și despre felul în care alegem să ne prioritizăm resursele. Q4 nu ar trebui să devină sinonim cu suprasolicitarea. Productivitatea nu ar trebui să înlocuiască echilibrul. Iar performanța nu ar trebui să vină cu prețul burnout-ului.

E sfârșit de an. Ai grijă de tine! Daca iți pierzi pofta de a te distra cu familia și prietenii, daca iți pierzi disponibilitatea de a râde la un banc, fie el și răsuflat, atunci ai pierdut mult mai mult decât o avansare în carieră.

26/12/2025

Mintea ta fuge mereu cu gândul la ce e mai rău. Construiește continuu scenariile cele mai pesimiste, pornind de la stimulii cei mai banali. Auzi un ciocănit în ușă. Și motorașul pornește. Și dacă deschid ușa și nu sunt colindătorii, ci niște criminali sadici care intră în casă și… și nu poți opri scenariul, ești ca un spectator la cinema, legat cu lanțuri de scaun, și trebuie să stai nemișcat până se termină filmul.

Nu e imaginație bolnavă care te-ar putea ajuta să devii scenarist de filme horror. E doar imaginație care nu se poate controla. Se numește anxietate. Iar în perioada de sărbători ea se declanșează cu mai multă forță decât de obicei pentru că ea vine în contrast cu “magia” care te înconjoară, cu toate scenariile cu luminițe și happy-end și cu presiunea de a fi fericit.

Un sfat: când auzi bătaia în ușă, du-te și deschide și poate colindele o să pună filmul horror pe stop. Ceea ce ar fi o victorie mică, dar prețioasă dintr-un război mai lung cu anxietatea, în care te-am putea ajuta și noi să câștigi.

25/12/2025

Să mă Culkin când vreau? Să fac ce vreau? Să nu mă bată nimeni la cap? Vis! Zici da la asta fără să cliPesci.

Scuze pentru jocurile de cuvinte îndoielnice, dar ăștia cu Home alone au ratat cel mai mare film din istorie. Gândiți-vă o clipa. Cât de tare e premiza de la care pornește filmul: să fii uitat de familie de Sărbători! Ce poate fi mai mișto? Adică, să rămâi singur și fericit în casă, fără mama care să te întrebe când te însori și tu că, uite, mamă, toți frații tăi sunt deja la casa lor; fără tata care să iți explice că el la vârsta ta deja întreținea o familie; fără sor-ta care iți zice să fii și tu mai vesel; fără mătuși și veri care iți fac cadou ce au primit de la tine anul trecut. Ca să nu mai zic, fără stresul de a cumpăra și tu, la rândul tău, cadouri pentru oameni cu care nu ai mai vorbit de 6 luni sau cadouri pentru mama și tata care nu își doresc niciodată nimic. Horror! Cât de mult mi-ar plăcea să fiu uitat de sărbători singur acasă, cât de bine ar fi să opresc beculețele alea halucinante din brad, să comand o pizza, să mă uit la Home Alone și să rămân uitat de toți, în sosul meu călduț, condimentat cu niște anxietate familiară și deprimare reconfortantă.

PS: de ce ziceam că au ratat ăștia cu Home Alone cel mai tare film din istorie? Păi, la sfârșit, se întoarce acasă toată familia.

24/12/2025

Hai, poate că în restul anului mai e cm mai e, ți se mai îngăduie să fii singur/ă, să fii părăsit/ă, să fii între două relații, dar de Sărbători e absolut necesar să ai pe cineva. Altfel, petrecerile cu prietenii sunt atacuri în rafale de priviri pline de compasiune și de zâmbete false, iar mesele cu familia bombardamente de reproșuri și insinuări, adică, ce avea, mamă, ăla/aia de dinainte, era prezentabil/ǎ, avea serviciu, avea grijă de tine, dar tu ești mereu cu nasul pe sus, nu-i niciunul destul de bun… și nu poți să te apuci să le spui tuturor că îi cam plăcea să bea și că… mă rog.

Și după aia, chiar dacă scapi de întâlnirile astea, nu scapi de filmele în care de sărbători se întâmplă lucruri magice, nu scapi de muzica romantică din restaurante, nu scapi de reclame cu oameni fericiți nici la televizor, nici pe Youtube, nici pe Tik Tok sau Insta, și nu scapi de beculețele colorate din oraș și de toată vânzoleala disperată din mall-uri.

Sărbătorile nu sunt doar masa de Crăciun de la care pleci întotdeauna primul/prima, ci tot orașul, toată televiziunea, tot net-ul, toți te înnebunesc cu obligația asta absurdă de a fi cât se poate de fericit/ă împreună cu familia, prietenii, iubitul/iubita, când tu nu vrei decât să fii lăsat/ă în pace, având drept unic companion și amfitrion vechea ta anxietate pe care te poți baza și care știi că nu te dezamăgește.

23/12/2025

În decembrie, se aprind luminițele pe bulevard. Târziu. Beculețele tale de anxietate le-au luat-o cu mult înainte. Sunt toate aprinse și licăre cu o intermitență hipnotizantă și neliniștitoare. De fapt, pare că toată instalația ta e un ghem încurcat de fire și gânduri care îți strâng stomacul și pe care n-o să le poți descâlci niciodată.

Dar iarna asta vine și cu vești bune. Există soluții și există tehnici pe care le poți folosi. O să te învățăm cm să recunoști semnalele de alarmă pe care ți le transmite corpul tău și cm să reglezi intensitatea acestor beculete de anxietate care amplifică neliniștea pe care o simți. Caută-ne și sărbători cât mai liniștite.

20/12/2025

Dorul nu ia pauză de sărbători

18/12/2025

Să spui „Sunt bine” în decembrie e ca un reflex. E mai rapid. E mult mai simplu. E mai acceptabil decât să explici: „Am emoții amestecate, sunt foarte obosit, mă simt presat din toate părțile, nu dorm bine, nu reușesc să mulțumesc pe nimeni şi deja anticipez ce va fi în ianuarie.”

Dar sub acest „Sunt bine” trăiesc: tensiunea, vinovăția, confuzia. Pe care nu le pot alunga toate luminițele de pe Magheru. În interior e un roman. Afară e o propoziție. Dacă ai spus „Sunt bine” azi de 12 ori, nu înseamnă că îi minți pe alții sau că te minți singur. Înseamnă că aşa ai învățat să supraviețuiești.

E ok să fii sincer măcar cu tine: „Nu sunt bine, dar lucrez la asta.” Iar aici, poate că putem da și noi o mână de ajutor.

Atelierul de lucru cu anxietatea

10/01/2026

06/01/2026

03/01/2026

29/12/2025

28/12/2025

27/12/2025

26/12/2025

25/12/2025

24/12/2025

23/12/2025

20/12/2025

18/12/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category