28/08/2025
𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐫𝐚𝐭̦𝐢 𝐬𝐞 𝐢̂𝐧𝐯𝐚𝐭̦𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐫𝐢𝐭𝐦𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞
Când diferența de vârstă dintre frați este mai mare de 3-4 ani, dinamica din familie capătă o culoare aparte.
Îmi amintesc cum, pe la 4-5 ani, Sebi – băiatul meu cel mare – mi-a spus că își dorește un frate. Văzuse la prietenii lui ce înseamnă acest rol și își imagina cât de frumos ar fi să aibă pe cineva alături. Visul s-a împlinit câțiva ani mai târziu, atunci când a apărut Alex, cu 6 ani mai mic decât el.
La început a fost curiozitate și entuziasm, apoi au venit întrebările firești: „Nu poate să crească mai repede ca să mă joc cu el?” A urmat o perioadă în care am învățat împreună ce înseamnă să ne adaptăm, fiecare la ritmul celuilalt.
Astăzi, Sebi are aproape 11 ani, iar Alex 5. Cum se joacă? Uneori în liniște, alteori în conversații mai colorate . Am descoperit jocuri care îi aduc împreună (șah, trambulină, construcții), dar am văzut și cum, de multe ori, Alex are nevoie de atenție totală, iar Sebi se întreabă dacă nu cumva îl prefer pe fratele lui mai mic.
Ca părinte, nu există o rețetă perfectă. Dar ceea ce am învățat este că relația dintre frați are nevoie de câteva ingrediente esențiale:
🌱 Conectare înainte de corectare – mai întâi îi ascult și le validez emoțiile.
🌱 Prezență și disponibilitate – chiar și în doze mici, dar împărțite cu atenție.
🌱 Limite clare și echitabile – fiecare copil are nevoie să știe că există reguli care îi protejează.
🌱 Explorare împreună – caut mereu activități care să îi aducă alături, dar și momente dedicate fiecăruia separat.
Am descoperit că diferența mare de vârstă cere multă creativitate:
🌱 Să găsim timp special pentru fiecare (o plimbare doar cu Sebi, o poveste doar cu Alex). Am observat că, atunci când petrec timp doar cu Sebi (o plimbare, un joc de strategie), el se deschide mult mai ușor și nu mai simte că atenția mea este mereu împărțită. La fel, când petrec timp doar cu Alex (o poveste, un joc de rol, răspunsuri la întrebările legate de istoria lumii),el se simte valorizat și înțeles.
🌱 Uneori, 20 de minute de atenție nedivizată valorează cât o zi întreagă împreună.
🌱 Să valorizăm rolul de frate mai mare, arătându-i lui Sebi cât de mult contează sprijinul lui. Atunci când Sebi îl ajută pe Alex să învețe ceva nou (să bată mingea, să rezolve un puzzle), îi spun mereu: „Mulțumesc că ești un ghid pentru el.” Astfel, fratele mai mare nu mai simte doar povara responsabilității, ci și bucuria de a fi model și mentor.”
🌱 Să fim atenți la gelozie și comparații, validând emoțiile în loc să le minimalizăm. Când Alex cere toată atenția și Sebi simte că nu mai contează, îl ajut să pună în cuvinte ceea ce simte: „Îți e greu acum pentru că pare că îl înțeleg mai mult pe fratele tău, așa-i?”. Validarea emoției deschide ușa către cooperare, în loc de conflict.
🌱 Să inventăm jocuri care să-i aducă împreună (șahul, trambulina, poveștile create în trei). Nu e simplu să găsești jocuri potrivite când diferența de vârstă e mare. La noi au funcționat:
– trambulina (energie pentru amândoi),
– șahul (strategie pentru cel mare, curiozitate pentru cel mic),
– Lego (în funcție de nivel, fiecare construiește ceva potrivit vârstei lui). Uneori, cheia este să transformi diferența într-un avantaj: cel mare explică, cel mic experimentează.
A fi o mamă (sau un tată) „potrivită” nu înseamnă perfecțiune, ci disponibilitatea de a fi acolo pentru fiecare copil și pentru relația dintre ei.
💭 Tu ce activitate comună ai descoperit că funcționează între copiii tăi cu diferență mare de vârstă?”
Cum răspunzi când copilul cel mare îți spune: „Pe el îl iubești mai mult”?”
Ce ritualuri aveți pentru a echilibra atenția între frați?
Cu înțelegere și prezența ,
Alexandra - psiholog și psihoterapeut sistemic și experential
