
13/07/2025
Întoarce-te la tine...
🔹️Înainte să cauți răspunsuri în celălalt, întoarce-te la tine. Întreabă-te cu sinceritate: ceea ce simt acum e cu adevărat despre el/ea sau este despre mine?
Nu comportamentul celorlalți ne rănește, ci răspunsul nostru interior la acel comportament.
🔹️Anxietatea pe care o simți atunci când aștepți un mesaj, când te deschizi și nu ești cuprins, nu vine din prezent. Vine dintr-o durere veche. Poate din acea copilărie în care ai plâns în camera ta, așteptând ca mama să vină să te aline... și nu a venit. Sau, mai dureros, a venit doar ca să te certe.
Când interacționăm cu ceilalți, nu vorbim doar ca adulți. Vorbesc prin noi copiii din trecut. Copii nevindecați, fragili, dornici de iubire, validare și siguranță.
Și fiecare copil rănit întinde mâna după un pansament: „Mă vezi? Mă alegi? Mă ții în brațe?”
🔹️Este dureros să îți spun asta, dar adevărul este că nimeni nu poate pune cu adevărat un pansament pe rănile tale. Acel pansament îl poți pune doar tu.
Atâta timp cât pui în mâinile altcuiva responsabilitatea pentru durerea sau vindecarea ta, vei trăi aceleași lecții, aceleași tipare grele, din nou și din nou.
Până când… alegi altceva.
Până când spui:
„Mă aleg pe mine.”
„Plec de acolo unde nu mă mai simt în siguranță.”
„Îmi dau voie să fiu demn/ă.”
„Nu mai aștept să mă salveze cineva. Eu sunt salvarea mea.”
🔹️Vindecarea începe când încetezi să mai dai putere celorlalți asupra stării tale interioare.
Când devii acel adult care știe să-și țină propriul copil interior în brațe. Să îl mângâie, să îl aleagă.
Când înveți să te iubești cu blândețea și fermitatea pe care ai fi vrut, cândva, ca ceilalți să te iubească.
Doar alegându-te, tu, pe tine...te vor alege și ei!