22/10/2025
Uneori, mijlocul vieții ne găsește cu o carieră construită, o familie formată, o viață plină de responsabilități — și totuși, cu un gol greu de definit. Nu e neapărat o criză, cât un moment care cere de la noi multa sinceritate interioară.
Ce rămâne din visurile noastre de altădată? Cine suntem, dincolo de rolurile pe care le-am jucat cu atâta conștiinciozitate?
Carl Gustav Jung spunea că „nimic nu este mai greu de suportat decât viața netrăită”. În mijlocul vieții, ceva pare să ne cheme înapoi spre ceea ce am lăsat deoparte: pasiuni neexprimate, emoții uitate, dorințe reprimate.
Redefinirea drumului vieții nu înseamnă renunțare, ci o reîntoarcere la sine. E un proces de transformare, de integrare a tuturor partilor din noi și de recunoaștere a sensului profund al existenței noastre. Uneori, a trăi viața netrăită devine un act curajos de maturizare.
💡„C.G. Jung spunea că în prima jumătate a vieții omul încearcă să atingă obiective sociale — un loc de muncă, relație, familie, reputație —, lucru care se petrece însă în detrimentul unei „totalități a personalității". El a bănuit că această unilateralitate se află la originea depresiei, a cărei frecvență i se părea deosebit de mare în această perioadă. În spatele acestei depresii intuia existența unei „vieți care ar fi putut fi trăită". La cotitura vieții, a spus Jung, în sufletul omului se petrece o schimbare însemnată. Aceasta este miza cărții lui Silviu Dragomir: descrierea într-o manieră accesibilă a acestor schimbări apărute la mijlocul vieții.” - Verena Kast
👉https://s9.ro/224w
