04/01/2026
✨Un subiect de interes în rândul părinților pe care doresc să îl punctez astăzi vizează dezvoltarea limbajului la gemeni și separarea lor ca strategie terapeutică.
În analiza dezvoltării limbajului la gemeni apar uneori întrebări legate de evoluția simultană a ambilor copii, în special în situațiile în care comunicarea se dezvoltă lent sau inegal față de așteptările vârstei.
În astfel de contexte, este firesc ca părinții să caute explicații suplimentare și să se întrebe dacă există abordări terapeutice diferite față de cele uzuale, care ar putea susține progresul fiecărui copil în mod individual.
Una dintre aceste abordări, menționată în literatura de specialitate și în practica clinică, este separarea gemenilor ca strategie terapeutică.
Este important de precizat de la început că această intervenție nu reprezintă o recomandare generală și nu este potrivită în toate cazurilor.
Separarea nu este un obiectiv în sine și nu constituie o soluție standard. Poate fi luată în considerare exclusiv în anumite situații specifice, în urma unei evaluări individualizate a profilului comportamental și al comunicării fiecărui copil, ținând cont de dinamica relației dintre frați și de progresul observat în cadrul programelor terapeutice existente.
Pentru a înțelege de ce această strategie poate fi utilă în unele cazuri, este necesar să analizăm particularitățile interacțiunii dintre gemeni.
Gemenii dezvoltă, în mod natural, o relație foarte strânsă, iar această relație poate facilita apariția unor forme eficiente de comunicare nonverbală: gesturi, priviri, reacții anticipate, rutine comune.
În aceste condiții, schimbul de informație se produce fără a necesita limbaj verbal funcțional, ceea ce poate reduce motivația de a utiliza comunicarea verbală în mod activ.
Atunci când ambii gemeni prezintă o dezvoltare lentă a limbajului, aceste mecanisme pot contribui la menținerea dificultăților de exprimare. De asemenea, observăm frecvent un dezechilibru funcțional, în care unul dintre copii devine mai activ din punct de vedere comunicativ și ajunge să preia inițiativa, să răspundă sau să anticipeze nevoile fratelui. Deși aceste comportamente sunt adaptative la nivel relațional, ele pot limita oportunitățile de exersare a comunicării pentru copilul mai puțin expresiv.
În acest context, separarea gemenilor poate avea rolul de a restructura mediul de învățare.
Lucrul individual creează contexte în care fiecare copil este nevoit să inițieze, să răspundă și să utilizeze comunicarea într-un mod funcțional, fără sprijinul constant al fratelui. Astfel, crește frecvența oportunităților de comunicare, se stimulează inițiativa și se poate observa o implicare mai activă în interacțiunile sociale și în intervenția terapeutică.
Un alt aspect relevant este cel legat de dezvoltarea autonomiei și a identității individuale. În cazul gemenilor, mai ales atunci când există dificultăți de dezvoltare, conturarea identității poate fi întârziată de perceperea constantă a copiilor ca unitate.
Separarea, aplicată adecvat, oferă fiecărui copil posibilitatea de a se raporta la propriile abilități și limite, fără comparație directă și fără dependență funcțională de frate.
Consider că este esențial să subliniez că separarea nu presupune ruperea legăturii emoționale dintre gemeni și nu are ca scop distanțarea afectivă. Din perspectivă terapeutică, vorbim despre o intervenție planificată, monitorizată și adaptată nivelului emoțional al copiilor, aplicată gradual și cu obiective clar definite.
În multe situații, această abordare poate contribui la o relație mai echilibrată între frați, tocmai prin creșterea autonomiei individuale.
La fel de important este să delimităm clar limitele acestei strategii. Separarea nu este indicată în toate cazurile și nu reprezintă o soluție universală. Există gemeni care beneficiază de lucrează împreună și care progresează eficient fără a fi necesară această intervenție.
Decizia trebuie luată exclusiv în urma unei evaluări multidisciplinare, care să țină cont de nivelul de dezvoltare al fiecărui copil, de dinamica relației dintre frați și de evoluția în cadrul programelor terapeutice existente.
Astfel, separarea gemenilor nu este o măsură „corectă” sau „incorectă” în sine. Este o strategie terapeutică ce poate fi utilă în anumite situații bine definite, în special atunci când dezvoltarea limbajului este lentă sau stagnantă. Intervenția eficientă rămâne cea individualizată, bazată pe evaluare, obiective clare și adaptare continuă la nevoile reale ale fiecărui copil.
📍 Zâmbete Creative