25/08/2025
De ce avem rezistențe?
Privesc adesea la oameni și le văd rezistența: la schimbare, la terapie, la abordări holistice, la iubirea de sine. Și, cu aceiași ochi cu care îi privesc pe ei, mă văd și pe mine… părți din mine care încă se împotrivesc transformării.
Iar când îmbrac haina „salvatorului”, dau de neputința de a-i schimba pe alții, când de fapt nici pe mine nu reușesc întotdeauna să mă salvez din ghearele propriului trecut și din umbra mea interioară.
Știu însă și răspunsul la întrebarea de mai sus: transformarea doare.
Așa cm spun se spune în psihologie, travaliul schimbării nu e deloc ușor.
Nu terapia este cea care doare, ci acele părți din noi rănite, blocate în traume, care s-au adaptat cm au putut la o realitate mult prea dureroasă.
Când aceste părți ies la suprafață, le simți, le vezi, le dai voce… și nu mai pot fi împinse înapoi. Ești obligat să le lași să iasă, să își spună adevărul. Și, brusc, viața ta de dinainte nu mai poate fi la fel.
Ceea ce înainte era latent în tine devine vizibil: căsnicia nefericită, relația toxică cu șeful, supunerea în fața prietenilor sau a familiei. Ți se ia valul de pe ochi și capeți claritate. Și da, acolo doare. Pentru că nu mai poți să stai în negare, să accepți agresiunea celorlalți și, mai ales, agresiunea ta față de propria persoană.
Ești împins să acționezi: să îți schimbi jobul, să modifici dinamica mariajului, să rupi relații de ani de zile. Și asta, my friends, doare ca naiba.
Așadar, nu terapia doare cel mai tare, ci impactul pe care aceasta îl are asupra vieții noastre.
Revenind la întrebarea inițială: de ce avem rezistențe?
Pentru că, dacă am avea curajul să privim în interior cu adevărat, am vedea toate adevărurile. Și atunci, cine am mai fi? Cum ar arăta viața fără măști?
E mai simplu să ne agățăm de justificări care ne țin amorțiți:
„Nu vreau să răscolesc trecutul, ce a fost, a fost.”
„Eu sunt bine, ceilalți au nevoie de terapie, nu eu.”
„Un pahar de vin pe zi e recomandat de medic.”
„Trebuie să muncesc cât mai mult, să aduc bani acasă.”
Motive găsim destule. La asta suntem maeștri: să găsim explicații pentru a ne ascunde.