PsihologiaCopilului

25/10/2025

Lucrez de peste 15 ani cu copii, adolescenți și părinții lor. Indiferent de problema cu care se prezintă, 90% dintre părinți întotdeauna își doresc ca ședințele de consiliere cu copiii să conducă la creșterea încrederiii copiilor în ei înșiși. Subiectul încrederii în sine este unul care pare că preocupă mai degrabă lumea adulților și prin reflecție, părinții își doresc acest lucru și pentru copiii lor. Să ne uităm ce ne spun studiile recente despre încrederea în sine a copiilor. Ne vom uita spre copiii mici (de 3 - 4 ani), de vreme ce, pe măsură ce aceștia cresc, lucrurile devin mai nuanțate. Studiile recente ne arată că temperamentul copilului, cu care acesta se naște, reprezintă baza sau predispoziția de la care pornim. Temperamentul și baza biologică sunt factori importanți. Studiile longitudinale și transversale realizate pe copii mici și preșcolari arată că trăsăturile temperamentale (de exemplu, timiditatea/inhibiția versus deschiderea/curajul) prezic în mare măsură modul în care copiii reacționează la persoane și situații noi. Temperamentul nu reprezintă un destin fix, dar influențează cât de ușor un copil va aborda lucruri noi fără sprijin extern. Copiii mai inhibați tind să fie mai precauți, iar cei cu temperament mai deschis explorează mai ușor.
Totuși, temperamentul nu determină totul — experiențele și mediul pot modifica aceste tendințe. La predispoziția temperamentală înnăscută, încep să se adauge alți factori: tipul de relație cu părintele, expunerea copilului la experiențe noi, încurajarea autonomiei copilului, modelarea comportamentului copilului prin exemplul propriei persoane.
Să le luăm pe rând:
1. Copiii care se simt sprijiniți și înțeleși de părinți sau educatori sunt mai dispuși să încerce lucruri noi și să interacționeze cu alți copii.
2. Pentru exersarea și întârirea mușchiului încrederii în sine, copilul are nevoie de contexte și situații în care să exerseze acest mușchi. Prin urmare, acesta trebuie expus la situații adaptate vârstei lui.
3. Practicile parentale care încurajează autonomia, oferă sprijin pas cu pas și laudă efortul, nu doar rezultatul, cresc perseverența și încrederea copiilor.
4. Încrederea și curajul pot fi influențate pozitiv atunci când copiii văd exemple de comportamente încrezătoare la adulții semnificativi din jurul lor. Prin urmare, exemplul personal ca părinte este important în această situație.
Curajul și încrederea în sine la copiii mici și pre-școlari (3–4-5 ani) se bazează pe o combinație între predispoziții biologice și experiențe sociale timpurii.

24/10/2025

Trăim într-o perioadă în care părinții sunt asaltați cu sfaturi de parenting, curente de opinie despre cm trebuie să își crească copiii, specialiști pentru orice disconfort trăiește copilul și tipuri de intervenții diverse și adaptate pe problematici care parcă nu se mai termină. Este oare nevoie de toate acestea pentru a pune bazele dezvoltării unui adult echilibrat emoțional și adaptat social? Propun să ne uităm spre ceea ce ne spun ultimele studii din domeniul dezvoltării copilului. Studii din anii 2022, 2023 și 2024, ne indică o serie de „factori protectivi” care pot ajuta copiii, pe de o parte, să facă față mai bine situațiilor cu care se confruntă în prezent, precum și, pe de cealaltă parte, să evolueze în viitor spre adulți echilibrați și adaptați social. Studiile ne arată că nu există un factor sau altul anume care asigură această „protejare” a copiilor din punct de vedere emoțional și social pe termen mediu și lung, ci lucrurile sunt mult mai nuanțate. Factorii protectivi acționează împreună, iar unii dintre ei par a avea o influență mai mare decât ceilalți. În ordinea gradului de influențare a stării de bine a copilului pe termen mediu și lung, sunt următorii factori: 1. Relația caldă, apropiată și de încredere a copilului cu părinții sau persoanele de îngrijire; 2. Propriile abilități ale copilului de a-și controla emoțiile și comportamentul; 3. Implicarea copilului în mediul școlar; 4. Relații sociale pozitive ale copilului cu alți copii de vârsta lui; 5. Coeziunea familiei, relațiile pozitive dintre părinți și program de viață previzibil și stabil; 6. Un mediu de viață în care copilul să aibă acces la resurse (spre exemplu, să poată merge la muzeu, la diverse activități specifice vârstei); 7. O imagine de sine pozitivă (deci perceperea propriei persoane ca fiind valoroasă în sine și încredere în propriile capacități); 8. Intervenții psihologice (diverse tipuri de consiliere sau psihoterapie). Vedem că cel mai frecvent factor protectiv listat și care are cea mai mare influență asupra stării de bine a copilului și asupra dezvoltării pe termen mediu și lung este relația caldă, apropiată și de încredere cu părinții sau persoanele de îngrijire. Despre ceea ce ne spun studiile că înseamnă „relatie calda si de incredere” a părintelui cu copilul vom discuta într-o postare ulterioară, însă, în termeni generali și raportat la simțul comun, înseamnă că copilul primește afecțiune de la părinte, acceptă această afecțiune, își exprimă afecțiunea față de părinte, se bucură de timpul petrecut alături de părinte și are încredere să apeleze la părintele său atunci când are o problemă.

23/10/2025

Aflați cm să recunoașteți anxietatea la copii, să faceți diferența între frici normale și anxietate și când este momentul să cereți ajutorul unui psiholog specializat. Repere și informații bazate pe experiență practică și date științifice actualizate.

Aflați cm să recunoașteți anxietatea la copii, să faceți diferența între frici normale și anxietate și când este momentul să cereți ajutorul unui psiholog specializat. Ghid bazat pe experiență pra…

16/10/2025

Merită ascultat interviul pentru că dr. Mihai Craiu este o gură de aer de normalitate atât în sfera medicală, dar și în sfera psihologiei copiilor.

Un podcast cu inima în mână despre fricile părinților, despre teamă, despre lipsă de încredere, despre cm putem schimba dacă mai putem schimba această situa...

12/10/2025

09/10/2025

Copiii mici (unii dintre ei) au etape in cadrul carora prefera un parinte si il resping pe celalalt. Pentru parintele preferat poate fi obositoare lipsa de spatiu din partea copilului, iar pentru parintele non -preferat respingerea poate fi traita foarte personal si dureros. Vestea buna este ca este doar o etapa atata timp cand parintele preferat incurajeaza in mod calm relationarea copilului cu parintele non - preferat si nu patologizeaza aceasta preferinta, respectiv respingere manifestate de copil.

09/10/2025

La nivelul României, tema educației sexuale este una sensibilă întrucât există foarte multă dezinformare despre ce înseamnă sau ar trebui să însemne discuțiile despre aspecte sexuale cu copiii, de la vârste mici și până la etapa adolescenței. Articolul de față prezintă în mod punctual care sunt acele discuții despre aspecte sexuale pe care le puteți purta cu copiii. În fond, educația sexuală ar trebui percepută ca făcând parte din cultura generală a copilului despre sine și lume, care să îi permită să fie mai adaptat și mai bine pregătit pentru viață.

Discuțiile cu copiii despre corp și aspecte sexuale îi pot proteja pe aceștia împotriva agresiunilor sexuale? Înainte de a oferi […]

08/10/2025

Recomandare de cărți pentru copiii de la trei ani în sus: „Prietena mea Conni”. Sunt povești scurte despre situații tipice cu care copiii se întâlnesc de-a lungul vieții: prima zi de grădiniță, somnul noaptea independent, petrecerea Crăciunului, prima zi de școală, nașterea unui frățior, o ceartă cu prietena cea mai bună etc. Partea creativă la seria de cărți cu Conni este că acestea „o urmăresc” pe Connie de când este foarte mică până în adolescență, trecând prin situații tipice fiecărei etape de vârstă.
i

07/10/2025

„Anxietățile de separare, de acomodare sunt uneori ca trecerea unui nor pe cer. Sunt ceea ce sunt, pot fi primite din tot sufletul fără urgența explicării lor” - o perspectivă echilibrată asupra „greului” resimțit de copil (și de părinte) în etapele de acomodare la grădiniță sau la școală. Am observat graba părinților de a rezolva acest „greu”, de a se îngrijora în exces cu privire la refuzul sau dificultățile de adaptare la grădiniță sau la școală sau de a căuta să ducă copilul la psiholog atunci când nu se justifică acest lucru în mod real.

Adaptarea la grădiniță presupune emoții naturale din partea copilului, care nu trebuie etichetate și investigate de părinți.

06/10/2025

Anxietatea de separare la copii este o tulburare emoțională frecventă, caracterizată prin frica intensă de a fi despărțit de părinți sau de persoanele de atașament. Aflați cm se manifestă, care sunt diferențele dintre o frică normală și o anxietate patologică, precum și cm poate fi depistată și gestionată corect această problemă, pentru a sprijini dezvoltarea emoțională sănătoasă a copilului.

Anxietatea de separare la copii este o tulburare emoțională frecventă, caracterizată prin frica intensă de a fi despărțit de părinți sau de persoanele de atașament. Aflați cm se manifestă, care su…

05/10/2025

https://www.youtube.com/watch?v=0hA_bA9DkVY
Există forme nenumărate la care ne putem gândi încercând să definim ce înseamnă că ne-am făcut treaba bine ca părinți. Observația lui Alain de Botton este extrem de fină, mai ales într-o cultură înghițită de forme fără fond: „Un indicator al unei bune creșteri a copilului este faptul că acesta nu are nicio dorință de a fi faimos. Pentru că înseamnă că are un sistem intern de validare, mai degrabă decât un sistem extern de validare. Nu caută să fie validat de străini. Se poate mulțumi să fie cunoscut de un cerc restrâns de persoane pe care le cunoaște cu adevărat”.

Original Video: https://www.youtube.com/watch?v=eZ0nrVwd_skWhat’s a key sign of good parenting? According to Alain de Botton, it’s when your child has no des...

26/04/2024

GRUP DE SUPERVIZARE ÎN PSIHOLOGIE CLINICĂ
Grupul se adresează: Psihologilor atestați în psihologie clinică – treapta practicant (în supervizare).
Număr de ore și formatul întâlnirilor de supervizare: 100 de ore de supervizare (ședințe a câte 4 ore / o dată pe lună)
Data începerii: începând cu luna mai (odată cu formarea grupului de supervizare)
Supervizor: Patricia Aramă, psiholog clinician specialist, expert psiholog și supervizor în psihologie clinică; experiență profesională în cadrul: sistemului medical privat (clinică medicală), ONG (Salvați Copiii), D.G.A.S.P.C. (Protecția Copilului), practică privată (cabinet de psihologie), sistemul de învățământ (consilier școlar), colaborare cu secțiile de poliție și Parchetele în realizarea de expertize
Ce presupune grupul de supervizare: supervizarea clinică a cazurilor cu care practicienii lucrează propriu – zis, precum și furnizarea de informații și resurse științifice (teste, resurse bibliografice), utile în abordarea profesionistă a cazurilor, atât în ceea ce privește evaluarea, cât și intervenția clinică primară;
- Însușirea noțiunilor de psihopatologie și utilizarea acestora în stabilirea diagnosticului și realizarea diagnosticului diferențial;
- Familiarizarea și utilizarea practică a metodelor și instrumentelor de evaluare în lucrul cu copiii și adulții;
- Dezvoltarea abilităților de conceptualizare a cazurilor și realizarea intervenției psihologice;
- Cunoașterea și practicarea profesiei respectând legislația în domeniu, precum și codul deontologic;
- Dezvoltarea abilităților de redactare de rapoarte de psihodiagnostic și evaluare clinică, precum și alte documente care pot fi eliberate, în limitele competențelor psihologului clinician practicant;
- Managementul cabinetului de psihologie
Contact: Pentru a obține mai multe informații, precum și pentru înscriere, trimiteți un e-mail pe adresa psiholog.patriciastan@gmail.com în care specificați numele complet și numărul de telefon, iar în cel mai scurt timp veți fi contactat telefonic.