PsihologiaCopilului

18/02/2026

Formare profesională pentru psihologi
„Bune practici în organizarea demersului de evaluare clinică a minorului”
Avizat de Colegiul Psihologilor din România - 8 credite CPR (aviz nr. 322 și 323/09.10.2025)
Acest curs oferă o structură practică și accesibilă pentru organizarea corectă a întregului demers de evaluare clinică a minorului, de la prima solicitare și până la încheierea demersului și realizarea recomandărilor. Sunt clarificate competențele profesionale specifice fiecărui nivel de atestare, în acord cu standardele Colegiul Psihologilor din România și ghidurile internaționale relevante, precum și aspectele esențiale de etică, consimțământ informat și confidențialitate. Prin studii de caz și aplicații practice, cursul facilitează înțelegerea etapelor evaluării clinice a minorilor și a riscurilor asociate aplicării incorecte a acestora. Cursul oferă repere clare pentru realizarea evaluărilor într-un mod organizat, responsabil și aliniat standardelor profesionale.
Data cursului:18 Martie 2026, orele 09:00 – 18:00, Online pe platforma ZOOM (live)
Cursul se adresează: Psihologilor debutanți care doresc să dobândească competențe de bază în organizarea și implementarea evaluării clinice a minorilor.
Costuri: 500 lei
Formator: Patricia Aramă: psiholog clinician specialist, expert psiholog în psihologie clinică, supervizor în psihologie clinică, experiență profesională în protecția copilului și mediul neguvernamental, experiență aprofundată în colaborarea cu organele de cercetare (poliție, parchet, instanțe de judecată) în instrumentarea cazurilor cu minori și majori – victime ale formelor de violență.
Înscriere și detalii cu privire la curs: https://forms.gle/FFm9qTXppyapD6Df7
Contact și informații suplimentare: psihologpatriciaarama@gmail.com sau la telefon 0728 196 242

17/01/2026

GRUP DE SUPERVIZARE ÎN PSIHOLOGIE CLINICĂ
Competențe de bază și avansate în evaluarea clinică și intervenția clinică primară copil – adult

Dacă îți dorești să îți dezvolți și consolidezi competențele de evaluare și intervenție clinică, grupul de supervizare îți oferă un spațiu în care poți discuta cazuri, primi feedback și lua decizii fundamentate științific. Vom lucra aplicat, cu atenție la bunele practici și la etica profesională pentru ca tu să își dezvolți competențele și încrederea în tine ca profesionist.

Grupul se adresează: Psihologilor atestați în psihologie clinică – treapta practicant (în supervizare).
Număr de ore și formatul întâlnirilor de supervizare: 100 de ore de supervizare (ședințe a câte 4 ore / o dată pe lună)
Data începerii: începând cu luna martie 2026

Supervizori:
Florina Bicoiu: psiholog clinician principal, expert psiholog, supervizor în psihologie clinică
Patricia Aramă: psiholog clinician specialist, expert psiholog, supervizor în psihologie clinică

Informații detaliate despre temele abordate, competențele supervizorilor, modalitatea de înscriere și costuri regăsiți în link https://docs.google.com/document/d/1hedDpGGKNMLP1MQHkfDXqE_DxDjpsLf4Qvg4RSGjkGc/edit?usp=sharing

13/11/2025

Ce le mai citim copiilor? În jurul vârstei de trei ani este momentul oportun să introducem informații despre corp, despre funcțiile corpului, organe, cm funcționează diferitele organe ale corpului. La această vârstă copiii au o curiozitate vie pentru a înțelege lumea și pe ei înșiși și putem pune bazele dorinței de a cunoaște, de a înțelege și de a se informa pe măsură ce cresc.

From brains and blood to senses and skin - children will love exploring the ins-and-outs of the human body with this fantastic interactive book. Young readers' minds will boggle as they learn about how their brains work, what happens when they eat, how t

29/10/2025

Am scris un articol care se adresează atât părinților, cât și specialiștilor. Deși în articol discut despre abuzul sexual, informațiile se aplică în egală măsură oricarui alt tip de abuz. De ce nu dezvăluie copiii mai devreme evenimentele de abuz? Din ce cauză unii copii (par) că nu dezvoltă simptome sau par neafectați de evenimentul prin care au trecut, sunt doar câteva dintre întrebările la care încerc să ofer un răspuns, bazându-mă pe cazurile cu care am lucrat în mod direct și pe literatura de specialitate.

„Sindromul de acomodare la abuzul sexual infantil” (Child Sexual Abuse Accommodation Syndrome – CSAAS) este un sindrom propus de Roland […]

27/10/2025

Ca adulți, avem tendința de a ne îngrijora pentru o mulțime de lucruri legate de viața personală, serviciu sau familie. Însă și copiii pot experimenta anxietate – iar anxietatea la copii este mult mai des întâlnită decât credem.

Deși motivele diferă, procesul de îngrijorare este similar celui al adulților: corpul și mintea copilului reacționează la stres prin tensiune, frică și evitare. Uneori, aceste reacții se transformă într-o tulburare de anxietate generalizată, care necesită atenție specializată.

Tulburarea de anxietate generalizată la copii și adolescenți se manifestă prin griji constante, dificultăți de concentrare, tulburări de somn și stres în activitățile cotidiene. Află cm recunoști …

27/10/2025

Ce le mai citim copiilor. Atunci când băiețelul meu avea în jur de doi ani, cărțile cu Noni erau preferatele lui.

Noni descoperă două emoții noi – pe care cu toții le cunoaștem, dar oare le gestionăm cu grijă și empatie? Alături de simpaticul unicorn cu coamă multicoloră vom descoperi exerciții de sofrologie care ne ajută să redescoperim încrederea și să ne calmăm grijile atunci când ne simțim copleșiți!

https://www.edituradph.ro/carti-copii-carti-emotii-pentru-copii-carti-emotiile-lui-noni

25/10/2025

Lucrez de peste 15 ani cu copii, adolescenți și părinții lor. Indiferent de problema cu care se prezintă, 90% dintre părinți întotdeauna își doresc ca ședințele de consiliere cu copiii să conducă la creșterea încrederiii copiilor în ei înșiși. Subiectul încrederii în sine este unul care pare că preocupă mai degrabă lumea adulților și prin reflecție, părinții își doresc acest lucru și pentru copiii lor. Să ne uităm ce ne spun studiile recente despre încrederea în sine a copiilor. Ne vom uita spre copiii mici (de 3 - 4 ani), de vreme ce, pe măsură ce aceștia cresc, lucrurile devin mai nuanțate. Studiile recente ne arată că temperamentul copilului, cu care acesta se naște, reprezintă baza sau predispoziția de la care pornim. Temperamentul și baza biologică sunt factori importanți. Studiile longitudinale și transversale realizate pe copii mici și preșcolari arată că trăsăturile temperamentale (de exemplu, timiditatea/inhibiția versus deschiderea/curajul) prezic în mare măsură modul în care copiii reacționează la persoane și situații noi. Temperamentul nu reprezintă un destin fix, dar influențează cât de ușor un copil va aborda lucruri noi fără sprijin extern. Copiii mai inhibați tind să fie mai precauți, iar cei cu temperament mai deschis explorează mai ușor.
Totuși, temperamentul nu determină totul — experiențele și mediul pot modifica aceste tendințe. La predispoziția temperamentală înnăscută, încep să se adauge alți factori: tipul de relație cu părintele, expunerea copilului la experiențe noi, încurajarea autonomiei copilului, modelarea comportamentului copilului prin exemplul propriei persoane.
Să le luăm pe rând:
1. Copiii care se simt sprijiniți și înțeleși de părinți sau educatori sunt mai dispuși să încerce lucruri noi și să interacționeze cu alți copii.
2. Pentru exersarea și întârirea mușchiului încrederii în sine, copilul are nevoie de contexte și situații în care să exerseze acest mușchi. Prin urmare, acesta trebuie expus la situații adaptate vârstei lui.
3. Practicile parentale care încurajează autonomia, oferă sprijin pas cu pas și laudă efortul, nu doar rezultatul, cresc perseverența și încrederea copiilor.
4. Încrederea și curajul pot fi influențate pozitiv atunci când copiii văd exemple de comportamente încrezătoare la adulții semnificativi din jurul lor. Prin urmare, exemplul personal ca părinte este important în această situație.
Curajul și încrederea în sine la copiii mici și pre-școlari (3–4-5 ani) se bazează pe o combinație între predispoziții biologice și experiențe sociale timpurii.

24/10/2025

Trăim într-o perioadă în care părinții sunt asaltați cu sfaturi de parenting, curente de opinie despre cm trebuie să își crească copiii, specialiști pentru orice disconfort trăiește copilul și tipuri de intervenții diverse și adaptate pe problematici care parcă nu se mai termină. Este oare nevoie de toate acestea pentru a pune bazele dezvoltării unui adult echilibrat emoțional și adaptat social? Propun să ne uităm spre ceea ce ne spun ultimele studii din domeniul dezvoltării copilului. Studii din anii 2022, 2023 și 2024, ne indică o serie de „factori protectivi” care pot ajuta copiii, pe de o parte, să facă față mai bine situațiilor cu care se confruntă în prezent, precum și, pe de cealaltă parte, să evolueze în viitor spre adulți echilibrați și adaptați social. Studiile ne arată că nu există un factor sau altul anume care asigură această „protejare” a copiilor din punct de vedere emoțional și social pe termen mediu și lung, ci lucrurile sunt mult mai nuanțate. Factorii protectivi acționează împreună, iar unii dintre ei par a avea o influență mai mare decât ceilalți. În ordinea gradului de influențare a stării de bine a copilului pe termen mediu și lung, sunt următorii factori: 1. Relația caldă, apropiată și de încredere a copilului cu părinții sau persoanele de îngrijire; 2. Propriile abilități ale copilului de a-și controla emoțiile și comportamentul; 3. Implicarea copilului în mediul școlar; 4. Relații sociale pozitive ale copilului cu alți copii de vârsta lui; 5. Coeziunea familiei, relațiile pozitive dintre părinți și program de viață previzibil și stabil; 6. Un mediu de viață în care copilul să aibă acces la resurse (spre exemplu, să poată merge la muzeu, la diverse activități specifice vârstei); 7. O imagine de sine pozitivă (deci perceperea propriei persoane ca fiind valoroasă în sine și încredere în propriile capacități); 8. Intervenții psihologice (diverse tipuri de consiliere sau psihoterapie). Vedem că cel mai frecvent factor protectiv listat și care are cea mai mare influență asupra stării de bine a copilului și asupra dezvoltării pe termen mediu și lung este relația caldă, apropiată și de încredere cu părinții sau persoanele de îngrijire. Despre ceea ce ne spun studiile că înseamnă „relatie calda si de incredere” a părintelui cu copilul vom discuta într-o postare ulterioară, însă, în termeni generali și raportat la simțul comun, înseamnă că copilul primește afecțiune de la părinte, acceptă această afecțiune, își exprimă afecțiunea față de părinte, se bucură de timpul petrecut alături de părinte și are încredere să apeleze la părintele său atunci când are o problemă.

23/10/2025

Aflați cm să recunoașteți anxietatea la copii, să faceți diferența între frici normale și anxietate și când este momentul să cereți ajutorul unui psiholog specializat. Repere și informații bazate pe experiență practică și date științifice actualizate.

Aflați cm să recunoașteți anxietatea la copii, să faceți diferența între frici normale și anxietate și când este momentul să cereți ajutorul unui psiholog specializat. Ghid bazat pe experiență pra…

16/10/2025

Merită ascultat interviul pentru că dr. Mihai Craiu este o gură de aer de normalitate atât în sfera medicală, dar și în sfera psihologiei copiilor.

Un podcast cu inima în mână despre fricile părinților, despre teamă, despre lipsă de încredere, despre cm putem schimba dacă mai putem schimba această situa...

12/10/2025