13/02/2026
ACUM 30 DE ANI…
Despre începuturi, cu Marinela Rotariu, director executiv la Hospice Emanuel
"Nu aveam sediu. Nici salariu. Ne întâlneam într-o stație de tramvai, un medic și o asistentă medicală. Aveam un stetoscop, o listă cu treizeci de adrese ale unor bolnavi oncologici externați din spital pe tratament cu morfină, și… o motivație profundă de „a mai face ceva” atunci când verdictul medical era: „din păcate, nu se mai poate face nimic”.
Eu veneam după experiențe care m-au marcat profund: șase ani petrecuți în compartimentul de hematologie la spitalul județean, îngrijirea acasă a unei prietene cu leucemie care a supraviețuit mai mult de un an după un verdict similar, și experiența dureroasă trăită alături de tatăl meu, diagnosticat cu tumoră renală și metastaze pulmonare – un parcurs dureros, plin de suferință, care m-a făcut să înțeleg cât de importantă este prezența și sprijinul pentru persoanele aflate în ultimele zile ale vieții.
Uneori, pacienți tineri cu leucemii care nu mai răspundeau la tratament erau externați pentru a muri acasă, fără acces la îngrijiri specializate. Mereu mă întrebam ce se întămplă cu ei după externare, cm fac față bolii și suferinței în zilele care le-au mai rămas? Dar familiile lor?
Am conștientizat astfel că pacienții aflați în stadii terminale de boală au nevoie de sprijin, de îngrijiri care să le aline suferința și să le ofere prezență până în ultima clipă a vieții.
Momentul decisiv a venit în 1994, când am făcut voluntariat timp de două luni alături de echipa restrânsă pe atunci, de la Hospice Casa Speranței din Brașov. Acolo am intrat pentru prima dată în contact cu conceptul de îngrijire paliativă, și am înțeles fără ezitare, că acesta era domeniul căruia urma să îmi dedic parcursul profesional.
Așa s-a născut Hospice Emanuel în februarie 1996, cel de al doilea serviciu de îngrijiri paliative la domiciliu din România. Misiunea: să asigurăm, în spiritul compasiunii și a dragostei creștine, o calitate a vieții cât mai bună posibil, pacienților cu boli incurabile avansate și familiilor lor.
De atunci, peste 4.000 de pacienți, adulți și copii, au beneficiat de îngrijiri paliative la domiciliu. Acest lucru se datorează colegilor de ieri și de azi, care au transformat viziunea alinării suferinței și a prezenței până la capăt, într-un angajament personal. Generozitatea și încrederea susținătorilor noștri ne-a oferit energia de a iniția și de a asigura continuitate serviciilor, chiar și atunci când îngrijirea paliativă nu era recunoscută sau reglementată în România.
Pentru că nimeni nu ar trebui să fie singur la final de viață..."🤍
