Psiholog Amalia Cojocaru

Psiholog Amalia Cojocaru Psiholog, Mentor, Coach. Acreditat Colegiul Psihologilor din România, ICF (ACC) și EMCC (P)

Câteva teme cu care te pot ajuta:

● Managementul emoțiilor (anxietate, insomnie, epuizare, stres, stima de sine scăzută)
● Strategia de carieră, profil profesional și CV, exersare interviuri, Centru de evaluare
● Performanța la locul de muncă și abilitățile manageriale
● Comunicare și Colaborare (relaționare, managementul conflictelor)
● Evaluare complexă personală și profesională (Personalitate, Aptitudini, Carieră)
● Evaluare și Asistare psihologică, Schema Therapy/Cognitiv-Comportamentală

𝐕𝐈𝐈𝐈. 𝐕𝐢𝐧𝐨𝐯𝐚̆𝐭̦𝐢𝐚 𝐅𝐫𝐮𝐧𝐳𝐞𝐢 𝐂𝐚̆𝐳𝐮𝐭𝐞Lecție din Povestea EmoțiilorToamna se apropia.O frunză mică s-a desprins de pe tulpina...
19/11/2025

𝐕𝐈𝐈𝐈. 𝐕𝐢𝐧𝐨𝐯𝐚̆𝐭̦𝐢𝐚 𝐅𝐫𝐮𝐧𝐳𝐞𝐢 𝐂𝐚̆𝐳𝐮𝐭𝐞

Lecție din Povestea Emoțiilor

Toamna se apropia.
O frunză mică s-a desprins de pe tulpina 𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞𝐢.
A plutit încet și a căzut în apă.

– E vina mea…, a șoptit ea.
N-am avut grijă de ea…

Puppy a sărit imediat, a prins frunza și a adus-o înapoi în lăbuțe, ca pe o comoară.
– Nu e vina ta, Trestioaro.
Frunza a plecat pentru că așa fac frunzele când vine timpul lor.

– Dar mă simt atât de grea, ca și cm aș fi greșit…, a oftat Trestioara.

Puppy s-a culcat lângă ea, cu frunza lângă el.
– Vinovăția e ca o piatră grea în inimă.
Dar adevărul e simplu: ai făcut tot ce-ai putut.
Și uneori, frunzele trebuie să plece ca să facă loc la cele noi.

Mai târziu, Puppy a răsturnat din greșeală un cuib mic de păsări.
– Oh, e vina mea! Am stricat totul! a scâncit el.

Trestioara i-a foșnit cu blândețe:
– Nu ai vrut să faci rău.
Greșelile se îndreaptă, nu se cară în inimă ca o piatră.

Și au înțeles amândoi că vinovăția se poate elibera atunci când privești adevărul.

𝐕𝐈𝐈. 𝐑𝐮𝐬̦𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐔𝐦𝐛𝐫𝐞𝐢Lecție din Povestea EmoțiilorÎntr-o dimineață, lacul era atât de limpede încât Trestioara și-a văzut...
10/11/2025

𝐕𝐈𝐈. 𝐑𝐮𝐬̦𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐔𝐦𝐛𝐫𝐞𝐢
Lecție din Povestea Emoțiilor

Într-o dimineață, lacul era atât de limpede încât Trestioara și-a văzut reflexia în apă.
Dar vântul o încâlcise peste noapte, iar frunza ei cea mai frumoasă era puțin ruptă.

– Oh, nu… nu mai sunt frumoasă…
Ce-or să creadă celelalte trestii despre mine? a spus ea, ascunzându-se.

Puppy a alergat imediat la mal și, cu o săritură veselă, a căzut în apă.
Valurile s-au spart peste reflexia Trestioarei și au risipit imaginea.

– Nu ești doar ce vezi în oglindă, Trestioaro.
Pentru mine, tu ești cântec și adăpost.

– Dar mă simt mică și neînsemnată…, a murmurat Trestioara.

Puppy s-a scuturat, stropindu-l și pe soare, și a râs cu ochii lui calzi.
– Rușinea se ascunde în umbră.
Dar adevărul strălucește în lumină.

Mai târziu, Puppy s-a împiedicat și a căzut, udându-și tot botul.
– Oh, sunt un cățel stângaci…
Ce-o să zici de mine? s-a întristat el.

Trestioara a foșnit ca o șoaptă de vânt.
– Pentru mine, tu ești prietenul meu curajos, nu un cățel neîndemânatic.

Și au înțeles amândoi că rușinea dispare atunci când cineva te acceptă așa cm ești.

𝐆𝐡𝐢𝐝 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢
Emoțiile sunt ca anotimpurile: vin, pleacă și se schimbă.
Ceea ce rămâne mereu este relația dintre părinte și copil.
• Copiii simt totul intens și au nevoie de cuvintele noastre pentru a înțelege ce trăiesc.
• Puneți nume emoțiilor.
• Normalizați: toate emoțiile sunt firești.
• Ascultați fără a judeca.
• Copilul învață mai mult din felul în care noi trăim emoțiile decât din orice explicație.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚
• Pe îndelete, fără grabă.
• Întrebați: „Ți s-a întâmplat și ție să simți așa?”
• Validați: „E în regulă să simți asta.”
• Povestiți din experiența voastră. Copiii învață și se simt mai în siguranță când văd că și adulții simt emoții.

Stati aproape. Lecția VIII este 𝐕𝐢𝐧𝐨𝐯𝐚̆𝐭̦𝐢𝐚 𝐅𝐫𝐮𝐧𝐳𝐞𝐢 𝐂𝐚̆𝐳𝐮𝐭𝐞.

𝐕𝐈. 𝐂𝐮𝐫𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐒𝐭𝐞𝐥𝐞𝐥𝐨𝐫Lecție din Povestea EmoțiilorÎntr-o seară, norii negri s-au adunat din nou.Fulgerul a luminat cerul,...
06/11/2025

𝐕𝐈. 𝐂𝐮𝐫𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐒𝐭𝐞𝐥𝐞𝐥𝐨𝐫
Lecție din Povestea Emoțiilor

Într-o seară, norii negri s-au adunat din nou.
Fulgerul a luminat cerul, iar tunetul a bubuit cu putere peste lac.
Vântul sufla cu putere, iar ploaia bătea ca o tobă grea.

𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 s-a aplecat speriată.
– Puppy, o să mă rup!
Nu pot să rezist… Mi-e prea frică!

𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲 s-a apropiat și a lipit lăbuța de tulpina ei subțire.
– Nu te rupe, Trestioaro. Doar te-apleci puțin și apoi te îndrepți iar.
Tu ș̦tii să te lași în vânt și să te ridici din nou.

– Dar e atât de întuneric… Nu văd nimic…, a șoptit ea.

Puppy a ridicat ochii spre cerul tulbure.
– Uite, chiar și acum, printre nori, stelele sunt acolo.
Poate nu le vezi, dar ele strălucesc mereu.

Trestioara a rămas nemișcată.
Tunetele mai bubuiau, ploaia lovea, dar în adâncul inimii ei apărea o imagine:
lumini mici, răbdătoare, așteptând după furtună.

– Asta înseamnă curaj? întrebă ea.

– Da, a spus Puppy.
Curajul nu înseamnă să nu te temi.
Curajul e să mergi mai departe chiar și atunci când îți e frică.

Un alt tunet a bubuit, iar Puppy s-a pitit cu urechile pe spate.
Trestioara și-a lăsat frunza peste el, ca o mângâiere.

– Vezi? Tu îmi dai curaj, Puppy.
Și eu pot să-ți dau curaj ție.

Furtuna a trecut încet.
Norii s-au risipit, iar cerul s-a umplut de stele.

– Mulțumesc, Puppy, a spus Trestioara.
Acum știu că și eu pot fi ca o stea: mică, dar luminoasă, chiar și după cele mai mari furtuni.

Puppy a sărit vesel, ud până la piele, dar cu ochii strălucind.
– Vezi? Împreună am găsit curajul.

𝐆𝐡𝐢𝐝 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢

Emoțiile sunt ca anotimpurile: vin, pleacă și se schimbă. Ceea ce rămâne mereu este relația dintre părinte și copil.
• Copiii simt totul intens și au nevoie de cuvintele noastre pentru a înțelege ce trăiesc.
• Puneți nume emoțiilor.
• Normalizați: toate emoțiile sunt firești.
• Ascultați fără a judeca.
• Copilul învață mai mult din felul în care noi trăim emoțiile decât din orice explicație.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚

• Pe îndelete, fără grabă.
• Întrebați: „Ți s-a întâmplat și ție să simți așa?”
• Validați: „E în regulă să simți asta.”
• Povestiți din experiența voastră. Copiii învață și se simt mai în siguranță când văd că și adulții simt emoții.

Stati aproape. Lecția VII este 𝐑𝐮𝐬̦𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐔𝐦𝐛𝐫𝐞𝐢.

𝐕. 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐒𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐮𝐢Lecție din Povestea EmoțiilorDupă o noapte lungă, cerul s-a luminat din nou.Mai întâi, o dungă roz a ...
05/11/2025

𝐕. 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐒𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐮𝐢
Lecție din Povestea Emoțiilor

După o noapte lungă, cerul s-a luminat din nou.
Mai întâi, o dungă roz a apărut la orizont.
Apoi galben, portocaliu și auriu… și soarele s-a ridicat încet, ca un zâmbet pe cer.

Razele au atins lacul, iar apa a început să strălucească și să danseze în scântei.

𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 și-a întins frunza spre cer și a oftat ușor.
– Ce frumos e… Parcă lumea zâmbește.

𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲 a sărit imediat în picioare.
A alergat prin iarbă, s-a rostogolit, a sărit după o rază de lumină.
– Ham, ham! Hai, vino și tu, Trestioaro!

Ea l-a privit amuzată, legănându-se.
– Eu nu pot să alerg ca tine…
– Dar poți să dansezi! a răspuns Puppy, dând din coadă.

Și Trestioara a început să se miște ușor, lăsând vântul blând să o legene pe ritmul soarelui.

Puppy sărea în jurul ei, iar împreună păreau că joacă un joc doar de ei știut.

Razele soarelui i-au cuprins pe amândoi.
– Cred că asta e bucuria, a spus Trestioara.

O lumină care vine din afară și dinăuntru în același timp.

Puppy s-a trântit în iarbă, gâfâind vesel.
– Exact! Bucuria e atunci când nu mai trebuie să faci nimic.
Doar să fii… și să simți.

Mai târziu, Puppy s-a așezat obosit lângă mal și a oftat:
– M-am jucat prea mult. Nu mai pot…
Trestioara a foșnit blând.
– Atunci bucuria poate fi și odihnă.

Bucuria e și liniștea de a sta aproape.
Și au înțeles amândoi că bucuria are multe chipuri: joacă, liniște, lumină.

𝐆𝐡𝐢𝐝 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢

Emoțiile sunt ca anotimpurile: vin, pleacă și se schimbă. Ceea ce rămâne mereu este relația dintre părinte și copil.
• Copiii simt totul intens și au nevoie de cuvintele noastre pentru a înțelege ce trăiesc.
• Puneți nume emoțiilor.
• Normalizați: toate emoțiile sunt firești.
• Ascultați fără a judeca.
• Copilul învață mai mult din felul în care noi trăim emoțiile, decât din orice explicație.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚

• Pe îndelete, fără grabă.
• Întrebați: „Ți s-a întâmplat și ție să simți așa?”
• Validați: „E în regulă să simți asta.”
• Povestiți din experiența voastră. Copiii învață și se simt mai în siguranță când văd că și adulții simt emoții.

Stati aproape. Lecția VI este 𝐂𝐮𝐫𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐒𝐭𝐞𝐥𝐞𝐥𝐨𝐫.

𝐈𝐕. 𝐅𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐈̂𝐧𝐭𝐮𝐧𝐞𝐫𝐢𝐜Lecția din Povestea EmoțiilorNoaptea a coborât peste lac.Soarele s-a stins încet, ca o lampă, iar...
03/11/2025

𝐈𝐕. 𝐅𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐈̂𝐧𝐭𝐮𝐧𝐞𝐫𝐢𝐜
Lecția din Povestea Emoțiilor

Noaptea a coborât peste lac.
Soarele s-a stins încet, ca o lampă, iar cerul s-a umplut de umbre.
Apa nu mai strălucea, ci devenise neagră și adâncă.
𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 tremura.
– Puppy, unde e lumina?
De ce nu văd nimic? Mi-e teamă…

𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲 s-a apropiat de ea și i-a pus boticul cald pe tulpină.
– Știu, întunericul sperie.
Și eu lătram uneori la umbre, crezând că sunt lucruri ciudate.

– Poate că și aici sunt umbre…, șopti Trestioara.

Puppy a ridicat privirea spre cer.
– Uite, nu sunt umbre. Vezi? Sunt stele.
Ele se aprind doar atunci când e noapte.

Trestioara a privit în sus, mirată.
Între crengile negre, pe cerul întunecat, sclipiri mici se aprindeau una câte una.
– Sunt atât de multe… și atât de liniștite…

– Așa e, a spus Puppy.
Întunericul nu e doar frică.
El e și locul unde se nasc lumini mici.
Stelele apar doar atunci când noaptea vine.

Trestioara s-a legănat mai ușor.
Inima ei încă bătea repede, dar acum simțea și o curiozitate nouă.
– Poate că nu trebuie să fug de noapte.
Poate că pot să o privesc… și să învăț să respir în ea.

Puppy a dat din coadă și s-a ghemuit lângă ea, ca să-i țină cald.
– Vezi? Împreună e mai ușor.

Mai târziu, un tunet a bubuit tare. Puppy s-a ascuns cu urechile pe spate.
Trestioara și-a lăsat frunza peste el, ca o pătură.
– Nu te teme, Puppy.
În spatele norilor, stelele sunt tot acolo.

Și au înțeles împreună că frica se poate transforma în uimire și încredere.

𝐆𝐡𝐢𝐝 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢
Emoțiile sunt ca anotimpurile: vin, pleacă și se schimbă. Ceea ce rămâne mereu este relația dintre părinte și copil.
• Copiii simt totul intens și au nevoie de cuvintele noastre pentru a înțelege ce trăiesc.
• Puneți nume emoțiilor.
• Normalizați: toate emoțiile sunt firești.
• Ascultați fără a judeca.
• Copilul învață mai mult din felul în care noi trăim emoțiile, decât din orice explicație.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚
• Pe îndelete, fără grabă.
• Întrebați: „Ți s-a întâmplat și ție să simți așa?”
• Validați: „E în regulă să simți asta.”
• Povestiți din experiența voastră. Copiii învață și se simt mai în siguranță când văd că și adulții simt emoții.

Stati aproape. Lecția V este 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐒𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐮𝐢.

𝐈𝐈𝐈. 𝐋𝐚𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐏𝐥𝐨𝐚𝐢𝐞Lecție din Povestea EmoțiilorAstăzi mergem mai departe în călătoria dintre Trestioara și Puppy, ...
30/10/2025

𝐈𝐈𝐈. 𝐋𝐚𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐏𝐥𝐨𝐚𝐢𝐞
Lecție din Povestea Emoțiilor

Astăzi mergem mai departe în călătoria dintre Trestioara și Puppy, într-o lume în care tristețea este văzută ca o ploaie blândă ce spală, înmoaie și lasă loc pentru altceva.
În poveștile lor, emoțiile nu sunt slăbiciuni — sunt mesaje.

𝘛𝘳𝘪𝘴𝘵𝘦𝘵̦𝘦𝘢 𝘯𝘶 𝘦 𝘶𝘯 𝘦𝘴𝘦𝘤 — 𝘦 𝘰 𝘱𝘭𝘰𝘢𝘪𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘤𝘶𝘳𝘢̆𝘵̦𝘢̆, 𝘭𝘢𝘴𝘢̆ 𝘭𝘰𝘤 𝘴̦𝘪 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘩𝘪𝘥𝘦 𝘪𝘯𝘪𝘮𝘢.

𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 – 𝐋𝐚𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐏𝐥𝐨𝐚𝐢𝐞

Cerul s-a întunecat.
Norii grei s-au adunat peste lac, iar primele picături au început să cadă.
Una, două, trei… și deodată, ploaia a început să cânte.

𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 simțea cm fiecare strop îi alunecă pe tulpină ca o lacrimă.
– De ce plouă așa de trist, Puppy? întrebă ea cu vocea tremurată.
– De ce cade apa ca niște lacrimi?

Puppy s-a așezat lângă ea, cu urechile lăsate și nasul umed.
– Nu-i nimic, Trestioaro. Cerul parcă plânge. Și eu plâng uneori.
E ca atunci când mi-e dor de cineva drag și ochii mei se umplu de lacrimi.

– Dar mă simt grea și tristă… a spus Trestioara.
Simt că norii au venit și în inima mea.

Puppy s-a lipit de ea, încălzindu-i frunza cu blănița lui moale.
– E în regulă să fii tristă.
Lacrimile sunt ploaia inimii.
Ele spală, udă rădăcinile și, după ele, cresc lucruri noi.

Trestioara a rămas tăcută.
A ascultat cm ploaia picura, cm lacul primea în brațe fiecare strop.
Încet-încet, s-a simțit mai ușoară.

Când norii s-au risipit și soarele a ieșit din nou, Trestioara strălucea udă și limpede.
– Cred că am înțeles, a spus ea.
Lacrimile nu sunt doar tristețe… sunt și începuturi.

Puppy a sărit vesel într-o băltoacă, stropind în toate părțile.
– Exact! Și după ploaie, putem dansa din nou!

Mai târziu, Puppy a început să scâncească singur pentru că îi era dor de frații lui.
Trestioara și-a lăsat frunza peste el, foșnind ușor.
– Plângi, Puppy.
Lacrimile spală dorul. Și după ele, soarele va străluci din nou.

Puppy a lăsat lacrimile să curgă.
Și au înțeles amândoi că tristețea se scurge, dar face loc pentru altceva.

𝐆𝐡𝐢𝐝 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢
Emoțiile sunt ca anotimpurile: vin, pleacă și se schimbă. Ceea ce rămâne mereu este relația dintre părinte și copil.
• Copiii simt totul intens și au nevoie de cuvintele noastre pentru a înțelege ce trăiesc.
• Puneți nume emoțiilor.
• Normalizați: toate emoțiile sunt firești.
• Ascultați fără a judeca.
• Copilul învață mai mult din felul în care noi trăim emoțiile, decât din orice explicație.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚
• Pe îndelete, fără grabă.
• Întrebați: „Ți s-a întâmplat și ție să simți așa?”
• Validați: „E în regulă să simți asta.”
• Povestiți din experiența voastră. Copiii învață și se simt mai în siguranță când văd că și adulții simt emoții.

Stati aproape. Lecția IV este 𝐅𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐮𝐧𝐞𝐫𝐢𝐜.

𝐈𝐈. 𝐅𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐕𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢Lecție din Povestea EmoțiilorAstăzi continuăm seria de povești dedicate copiilor și părinților, o ser...
29/10/2025

𝐈𝐈. 𝐅𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐕𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢
Lecție din Povestea Emoțiilor

Astăzi continuăm seria de povești dedicate copiilor și părinților, o serie în care emoțiile devin personaje, situații și mici adevăruri ușor de înțeles.

Sunt povești scurte și calde, potrivite pentru momentele de liniște, când apare timp pentru conectare și discuții blânde despre ceea ce simțim.

În lumea Trestioarei și a lui Puppy, emoțiile nu sunt „bune” sau „rele” — sunt trăiri firești care vin, cresc și trec.

𝘍𝘶𝘳𝘪𝘢 (𝘷𝘢̂𝘯𝘵𝘶𝘭): 𝘦 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘯𝘪𝘤𝘢̆, 𝘥𝘢𝘳 𝘵𝘳𝘦𝘤𝘦. 𝘖 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘮 𝘦𝘭𝘪𝘣𝘦𝘳𝘢 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘮𝘪𝘴̦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴̦𝘪 𝘫𝘰𝘤.

𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 – 𝐅𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐕𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢

Într-o dimineață, lacul era liniștit. Apa strălucea ca o oglindă, iar 𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 se legăna ușor.

Dar, deodată, vântul a început să sufle tare. Foșnea printre frunze, ridica valuri și lovea cu putere.
– Oprește-te! Nu-mi place când ești așa!, a spus 𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 supărată, aproape plângând.
Frunza ei tremura, iar inima îi bătea repede.

Atunci, 𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲 a sărit vesel prin iarbă.
A lătrat spre vânt:
– Ham-ham!
A alergat în cercuri, s-a rostogolit și părea că face din furtună un joc.
– Cum poți să te joci acum? Nu vezi că vântul e rău? a întrebat 𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚.

𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲 gâfâia, dar ochii lui străluceau.
– Știu, vântul e puternic. Și văd că tu ești furioasă.

Dar furia e ca vântul: vine tare, face zgomot, dar apoi trece. Furia întotdeauna trece.

𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 s-a liniștit puțin și s-a gândit la ce spusese 𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲.
Puppy și-a pus lăbuța pe tulpina ei, ca o mângâiere.
– Uite, eu alerg cât bate vântul, apoi obosesc și mă liniștesc.

Așa e și cu furia: o simți, o lași să treacă prin tine… și apoi se liniștește singură.

Vântul s-a potolit încet.
Apa lacului a redevenit netedă, ca o oglindă.

𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 a oftat.
– Ai avut dreptate. Furia a venit și a plecat.
– Și tu ai rămas liniștită și în siguranță, a spus 𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲 cu un zâmbet cald.

Mai târziu, 𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲 s-a înfuriat că nu putea prinde un fluture.
– O să-l prind! O să-l prind!, striga el supărat.

𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 a foșnit blând, mângâindu-l cu frunza.
– Vezi, 𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲? Furia ta e ca vântul.
Îți bate în piept, dar apoi se domolește.

𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲 a rămas tăcut, respirând greu.
Apoi s-a așezat lângă 𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 și a oftat.
– Ai dreptate. Furia mea a obosit. Și acum mă simt mai ușor.

𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 a zâmbit, iar cei doi prieteni au înțeles că furia nu durează pentru totdeauna.

𝐆𝐡𝐢𝐝 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐚̆𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐢
Emoțiile sunt ca anotimpurile: vin, pleacă și se schimbă. Ceea ce rămâne mereu este relația dintre părinte și copil.
• Copiii simt totul intens și au nevoie de cuvintele noastre pentru a înțelege ce trăiesc.
• Puneți nume emoțiilor.
• Normalizați: toate emoțiile sunt firești.
• Ascultați fără a judeca.
• Copilul învață mai mult din felul în care noi trăim emoțiile, decât din orice explicație.

𝐂𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚
• Pe îndelete, fără grabă.
• Întrebați: „Ți s-a întâmplat și ție să simți așa?”
• Validați: „E în regulă să simți asta.”
• Povestiți din experiența voastră. Copiii învață și se simt mai în siguranță când văd că și adulții simt emoții.

Stati aproape. Lecția III este 𝐋𝐚𝐜𝐫𝐢𝐦𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐏𝐥𝐨𝐚𝐢𝐞.

𝐈. 𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐄𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫Lecții simple pentru copii de 5–9 ani și pentru părințiAstăzi deschid o serie dragă mie: mici pove...
28/10/2025

𝐈. 𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐄𝐦𝐨𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫
Lecții simple pentru copii de 5–9 ani și pentru părinți

Astăzi deschid o serie dragă mie: mici povești despre emoții, scrise pentru copii și pentru părinții lor.
Sunt lecții calde și scurte, potrivite pentru serile în care lumea încetinește și apare timp pentru conectare.

Vă invit să intrați într-o lume liniștită, la marginea unui lac, unde trăiesc două personaje sensibile și curioase: 𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚 și 𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲.

𝘈𝘪𝘤𝘪, 𝘦𝘮𝘰𝘵̦𝘪𝘪𝘭𝘦 𝘯𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘣𝘶𝘯𝘦, 𝘯𝘪𝘤𝘪 𝘳𝘦𝘭𝘦 — 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘵𝘳𝘢̆𝘪𝘳𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘷𝘪𝘯, 𝘤𝘳𝘦𝘴𝘤 ș𝘪 𝘵𝘳𝘦𝘤.

Astăzi vă las povestea introductivă.

𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆ – 𝐋𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐥𝐚𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢

La marginea unui lac liniștit, unde nuferii pluteau ca niște corăbii mici, creștea o trestie subțire și curioasă.
O chema 𝐓𝐫𝐞𝐬𝐭𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚.

Trestioara era foarte sensibilă și simțea totul: adierea vântului, stropii de ploaie, razele de soare.
Uneori se legăna fericită, alteori tremura de teamă.
Și, din când în când, lăsa ploaia să-i curgă pe obraji, ca niște lacrimi.

Într-o zi, la malul lacului, a apărut un cățeluș cu blănița moale, ochi jucăuși și urechi vesele.
– Ham! Eu sunt 𝐏𝐮𝐩𝐩𝐲! ar fi vrut să spună el, dând din codiță.

Trestioara a înțeles din privirea lui că era prietenos și dornic de joacă.

Cățelușul a sărit vesel prin iarbă și s-a oprit lângă ea, atingându-i tulpina cu nasul lui rece.

𝐒𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐚𝐩𝐞. 𝐔𝐫𝐦𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐈𝐈. 𝐅𝐮𝐫𝐢𝐚 𝐕𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢.

Multumesc EMCC Romania!Experienta de voluntariat in EMCC a fost pentru mine o ocazie de crestere si de apartenenta la o ...
20/08/2025

Multumesc EMCC Romania!

Experienta de voluntariat in EMCC a fost pentru mine o ocazie de crestere si de apartenenta la o comunitate minunata!

Fără membrii voluntari care s-au dedicat timp și care s-au implicat activ în organizația noastră din 2012 până în prezent, multe dintre proiectele noastre nu s-ar fi născut! Azi îți mulțumim, Amalia, pentru activitatea ta de voluntar EMCC.

Address

Povernei 18
Bucharest
010641

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Amalia Cojocaru posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Amalia Cojocaru:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram