Psiholog Cătălina Natalia Lungu

19/08/2025

15/08/2025

Minciuna la copii este un comportament des întâlnit, dar în spatele ei există întotdeauna un motiv. De multe ori, nu e vorba de răutate, ci de o nevoie neîmplinită, de teama de consecințe sau de dorința de protecție.

📌 Motive frecvente pentru care copiii mint:

Pentru a evita pedeapsa 🛑

Pentru a obține ceva ce altfel nu pot avea 🎁

Pentru a se proteja pe ei sau pe cineva drag 🛡️

Pentru a câștiga admirația sau interesul celorlalți 🌟

Pentru a evita o situație socială dificilă 🤝

Pentru a evita stânjeneala 🙈

Pentru a-și păstra intimitatea 🔒

Pentru a demonstra putere în fața unei autorități ⚡

💡 Ce întrebări merită să îți pui tu ca părinte atunci când copilul minte:

Am reguli prea stricte?

Sunt prea protector?

Prin ceea ce fac sau spun, transmit indirect mesajul că minciuna e acceptabilă?

Minciuna este un semnal, nu doar un comportament de pedepsit. Este o invitație la conectare, la înțelegerea emoțiilor din spatele comportamentului și la ajustarea relației părinte–copil.

✨ Când ne uităm dincolo de minciună, putem descoperi nevoia reală a copilului: siguranță, încredere, libertate sau acceptare.

13/08/2025

,,Turnulețul furiei” este o tehnică practică și creativă pe care am folosit-o în cabinet cu un copil de 9 ani pentru a-l ajuta să conștientizeze și să gestioneze furia. Fiecare piesă de construcție reprezintă un factor care îi crește tensiunea – o vorbă jignitoare, o nedreptate, o situație frustrantă. Pe măsură ce turnul se înalță, copilul observă cm furia „crește” și devine instabilă. Apoi, discutăm împreună ce acțiuni sau gânduri ar putea „scoate” piesele, reducând turnul și, implicit, intensitatea emoției. Această metodă îl ajută să recunoască semnalele interioare, să își exprime trăirile și să descopere strategii de calmare, transformând jocul într-un instrument valoros de autoreglare emoțională.

13/08/2025

Tu cât de vulnerabil îți dai voie să fii? De la „adversarul interior” la „curajul de a fi vulnerabil”

Motto: „Vulnerabilitatea nu este slăbiciune, ci este cea mai mare măsură a curajului.” — Brené Brown

Cu mii de ani în urmă, în „Arta războiului”, Sun Tzu (544-496 Î. Hr.) scria despre „adversarul interior”. Ce era el? Era personificarea vocii din mintea ta care îți spune întotdeauna:

— Îți este frică!
— Ești speriat!
— Nu poți face față situației în care te afli!

În secolul XXI, Brené Brown, o educatoare americană, a studiat frica. La un moment dat a conchis că nu frica ne împiedică să acționăm într-o situație dată, ci sistemele de apărare pe care ni le-am format, pentru a evita să o confruntăm. Ea enumera câteva mecanisme de apărare precum: retragerea în propria persoană și izolarea, blamarea celorlalți și perfecționismul, toate traduse prin frica de a greși.

Nu în ultimul rând, tot Brené Brown ne arată că vulnerabilitatea „nu e despre a câștiga sau a pierde, ci despre a fi prezent în situațiile în care nu ai control asupra rezultatului. Vulnerabilitatea nu este slăbiciune, ci este cea mai mare măsură a curajului”. Despre toate acestea a scris Brené Brown în „Curajul de a fi vulnerabil”.
___________________________

12/08/2025

După 13 ani în care am practicat zilnic" meseria" de mamă și 15 ani în domeniul psihologiei, lucrând cu mine intens, atât în terapie personală, cât și de grup, cu copii, părinți și adulți, am înțeles un adevăr esențial: parentingul nu este doar despre a crește copii, ci despre a crește părinți. Copiii sunt oglinzile noastre, cei care, cu o naturalețe uimitoare, ating exact acele colțuri nevindecate din noi, provocându-ne să devenim adulți mai echilibrați, mai blânzi și mai conștienți.

Ei nu au nevoie de perfecțiunea noastră, ci de autenticitatea noastră. Au nevoie să știm cm să ne reglăm emoțiile, să ne asumăm greșelile și reușitele, să trăim cu inimile deschise și cu respect față de noi înșine și de ceilalți. Pentru că doar așa putem clădi relații sănătoase, bazate pe iubire, încredere și respect reciproc – exact cm ne dorim să trăiască și ei, ca adulți.

Din această toamnă voi lansa o serie de ateliere modulare, atât fizic cât și online, dedicate părinților care vor să descopere cm să construiască o relație solidă cu copiii lor, fără vină, fără presiune, cu mai multă claritate și bucurie. Vom explora împreună teme precum parentingul conștient și comunicarea nonviolentă, pentru a aduce mai multă armonie în familie și în noi înșine.

Dacă simți că e momentul să-ți acorzi acest timp și acest cadou, lasă-mi în comentarii „Vreau mai mult”, iar eu revin la început de toamnă cu toate detaliile.

10/08/2025

Dragi parinti care sunteti intr-o relatie conflictuala cu partenerul, treceti printr-un divort sau deja ati divortat de ceva timp. Relatia voastra a ajuns in acest punct din diverse motive, insa cu siguranta asta nu este problema copilului sau a copiilor vostri.

Copilul are un tata si o mama. Pentru dezvoltarea lui psihica si emotionala este foarte important sa pastreze o legatura normala cu ambii dintre voi. Pe el il doare si il impovareaza cand aude injurii facute de un parinte la adresa celuilalt. "Ma-ta aia este...", "tac-tu este asa si pe dincolo". Inteleg ca aveti resentimente unul fata de celalalt, dar nu-l bagati pe copil la mijloc, incercand sa il atrageti de partea voastra in razboiul acesta al orgoliilor si resentimentelor reciproce.

Dati dovada de lipsa de empatie, ca sa nu mai spun de maturitate si intelepciune cand cautati in copilul vostru un aliat impotriva parintelui sau. Traumatizati copilul in incercarea voastra de a-l indeparta de mama sau de tatal sau. Parintele in cauza te-a parasit pe tine, nu pe "voi". Tu suferi si vrei ca al tau copil sa sufere si el? Nu crezi ca este suficient ca nu are liniste si armonie, mai trebuie sa il incarci si tu cu problemele tale de adult pe care nu ai fost capabil sa le rezolvi cm ar fi normal sa o faca un adult?

Te gandesti ca ii sadesti in minte sentimente de vinovatie si rusine deoarece simte ca te tradeaza atunci cand il iubeste si isi doreste sa fie in preajma celuilalt parinte? Tie ti-ar placea ca cineva sa iti vorbeasca de rau mama sau tata?

Alienarea parinteasca este pedepsita prin lege, dar nu este suficient. Important ar fi ca tu, ca adult, sa iti asumi ca ai facut copilul cu omul pe care acum il urasti si sa ii dai voie copilului sa isi iubeasca ambii parinti, asa cm este normal. Nu este vina lui ca tu te-ai razgandit intre timp.

In razboiul dintre tine si actualul sau fostul tau partener copilul nu ar trebui sa fie un instrument de santaj si nici complicele tau. Copilul sufera si asa destul. Daca spui ca iti iubesti copilul, maturizeaza-te si comporta-te ca un adult responsabil.

Ursula Sandner

06/08/2025

Hei, prieteni!
Pregătesc un eveniment special despre - o cale simplă si profundă de a fi auziți și de a asculta cu adevărat.

Vrei să afli cm să-ți transformi conflictele în conexiuni autentice?

Rămâi aproape, urmează detalii!💛

❤️

06/08/2025

05/08/2025

Simți că subiectul s*xualității este dificil de abordat cu copilul tău?
🌈 Vrei să fii un ghid informat și echilibrat pentru copilul tău, oferindu-i răspunsuri sănătoase și adaptate vârstei?
Te invit la un workshop informativ și interactiv, dedicat părinților care își doresc să comunice deschis și autentic cu copiii lor despre s*xualitate, corp și siguranță.
📌 Ce vei învăța:
Care este importanța educației s*xuale încă de la cele mai fragede vârste
Când și cm să începi discuțiile despre s*xualitate
Cum să adaptezi mesajul în funcție de etapa de dezvoltare a copilului
Ce sunt jocurile exploratorii normale și cm să le diferențiezi de comportamente problematice
Cum să recunoști semnele unei traume sau ale unui posibil abuz s*xual
Ce înseamnă hipers*xualizarea și cm sunt copiii influențați de mediul online
Cum să construiești un cadru de siguranță emoțională și fizică în familie
Ce cuvinte să folosești pentru a vorbi natural și fără rușine despre corp, limite și intimitate
Care sunt nevoile fundamentale ale copilului
Un ghid practic de conversații și reacții sănătoase la întrebările copiilor
🧩 Locuri limitate – participarea se face pe bază de înscriere.
📲 Pentru detalii și înscriere, scrie-mi în privat sau trimite un mesaj la tel: 0792 991 172,
Email: psihologcatalinalungu@gmail.com sau completează formularul din link-ul alăturat:
👇
https://docs.google.com/.../1FAIpQLSfGkzh2Z0y.../viewform

✨ Hai să creștem copii informați, în siguranță și cu încredere în propriul corp – pentru că educația începe în familie!

31/07/2025

Părinții care nu își revarsă neîmplinirile asupra copiilor, au șansa să le aprindă particula de geniu!
Un copil genial nu este o întâmplare.
Este, de cele mai multe ori, rodul unei relații sănătoase cu părinții săi — o relație care nu strivește, nu presează, nu proiectează, ci înflăcărează, susține și eliberează.

David Popovici nu este doar un sportiv de excepție.
El este dovada vie că acolo unde părinții nu își revarsă neputințele, eșecurile sau frustrările asupra copiilor lor, poate apărea o lumină curată, limpede, un potențial neatins de teamă și rușine.
Un copil liber în minte și inimă.
Un adolescent care se exprimă cu o maturitate blândă, care își cunoaște valoarea fără aroganță, care vorbește despre bucurie, efort și sens cu o claritate rară.

🌀 Copilul nu este extensia noastră.
Nu este proiectul nostru ratat pe care încercăm să-l reușim în a doua încercare.
Este o ființă unică, cu un drum propriu.
Iar când părintele reușește să se vindece pe sine, să-și domolească vocile interioare critice și să-și pună rana în loc de armă, copilul prinde curaj să fie întreg, nu doar „bun”.
Să fie autentic, nu „perfect”.

David Popovici este exemplul unui copil care a crescut într-un mediu în care valoarea sa a fost recunoscută, nu dictată.
Vocea sa a fost ascultată, nu corectată în exces.
Iar eșecul i-a fost permis, nu pedepsit.

Părinții lui ne dau o lecție discretă de prezență:
Au fost acolo, dar nu în fața lui.
L-au susținut, dar nu l-au împins.
L-au ghidat, dar nu l-au forțat.

Metafizic vorbind, fiecare copil are în el o „particulă de geniu”.
O scânteie a darului său interior, pe care Universul i-a dăruit-o nu ca să o ascundă, ci ca să o lase să strălucească.
Dar dacă în copilărie trăim sub rușine, sub presiune, sub frică de a nu dezamăgi… acea scânteie se stinge încet.

David Popovici ne arată cm poate străluci această particulă, atunci când copilul este iubit pentru cine este, nu pentru ce face.

🪞 Imago ne învață că relația dintre părinte și copil este și un spațiu de vindecare.
Copilul ne oglindește propriile răni.
Dar dacă alegem să le vedem cu blândețe și nu cu furie, dacă alegem să nu transmitem mai departe durerea, atunci... într-o zi, copilul nostru ar putea să se simtă suficient de iubit încât să-și urmeze chemarea, oricare ar fi ea.

🥇Nu toți copiii vor fi campioni olimpici.
Dar toți copiii merită să fie văzuți, iubiți și sprijiniți așa cm sunt.
Iar asta, poate, este medalia de aur a părinților.
Alexandra Pîrvan
©️ABCDar
Sursa foto: Facebook/David Popovici

30/07/2025

Sexualitatea în contextul traumei simbiotice

(Seksualität und symbiotische Traumatisierung – după F. Ruppert)

I. Premisă fundamentală

În viziunea lui Franz Ruppert, s*xualitatea nu este un domeniu izolat al vieții, ci o expresie directă a stării de integrare psihică și corporală.
Când trauma simbiotică rămâne activă, s*xualitatea este profund distorsionată:

este trăită fie ca mod de supraviețuire psihică,

fie ca mod de fuzionare compulsivă,

fie ca absență, negare sau blocaj.

> „Persoanele cu o traumă simbiotică nerezolvată nu se pot conecta autentic la sine și, prin urmare, nici la un partener în mod liber. Sexualitatea devine un substitut al iubirii sau al atașamentului nesigur.”
(parafrazare din Franz Ruppert)

II. Forme alterate de s*xualitate influențate de trauma simbiotică

1. Sexualitatea fuzională
– Caut „să mă contopesc” cu celălalt, nu să intru într-un dans liber între doi poli.
– Dispare granița: „Fără tine, nu exist.”
– Sexualitatea devine locul în care „uit” că nu am o identitate proprie.

2. Sexualitatea de autosacrificiu / compulsiv adaptativă
– Fac s*x „ca să nu te pierd”, „ca să fiu iubit(ă)”, „ca să nu fiu abandonat(ă)”.
– Nu îmi mai aparțin în intimitate.

3. Sexualitatea disociată / absentă
– Mă retrag complet, nu simt corpul, nu simt plăcerea.
– Sexualitatea e trăită cu rușine, vinovăție sau chiar groază.
– Trauma timpurie a invaziei (abuz emoțional/fizic/s*xual) blochează energia vitală.

4. Erotizarea traumei
– Inconștient, persoana caută „intensitate” similară cu dinamica traumatică inițială.
– Plăcerea este confundată cu tensiunea / durerea.

III. Rădăcini ale distorsiunii

Mama indisponibilă sau invazivă – copilul nu învață ce înseamnă „spațiu sigur în relație”.

Confuzii afectiv-s*xuale timpurii – copilul este obiect de satisfacție narcisică pentru părinte.

Loialitate față de părintele traumatizat – s*xualitatea devine trădare sau păcat.

IV. Corelații terapeutice

Terapie& Constelații IFS: părțile protectoare blochează energia s*xuală pentru a preveni pericolul.
Lloialitate invizibilă față de mama/tata → „nu pot iubi altfel decât în sistemul lor”.

Psihanaliză: transfer erotic al nevoilor nesatisfăcute din copilărie.

Somatic Experiencing: trauma s*xuală e stocată în corp, în zona pelviană.
V. Exemple de propoziții terapeutice

„Corpul meu îmi aparține.”

„Pot simți plăcerea fără să mă pierd.”

„Nu trebuie să mă adaptez în intimitate.”

„Îmi separ s*xualitatea de trauma trecutului.”

„Pot iubi fără să fiu confundat(ă) cu mama/tata.”

VI. Întrebări pentru jurnal reflexiv

1. Ce am învățat în copilărie despre s*xualitate – direct sau indirect?

2. Simt că pot exprima autentic dorința? Sau mă simt vinovat(ă)/rușinat(ă)?

3. În relațiile intime: mă simt conectat(ă) sau dizolvat(ă)?

4. Mă tem că s*xualitatea mea va „răni” sau „pierde” pe cineva important?

VII. Direcții de lucru

1. Exerciții de delimitare corporală și energetică – unde se simte energia în corp, unde e blocată?

2.idee de intenție: „Vreau să-mi regăsesc s*xualitatea ca expresie a Sinelui meu.”

3. Ritual de reintegrare a corpului – dans, contact conștient, respirație profundă.

4. Repararea legăturii cu mama / tata la nivel simbolic – separare sănătoasă.

VIII. „Sexualitatea liberă și conștientă devine posibilă abia atunci când ne separăm psihic de părinți și ne recunoaștem propria identitate. Înainte de asta, ceea ce numim „s*xualitate” este adesea doar un joc al traumelor nespuse.”
(Franz Ruppert)

Text preluat