10/05/2022
Bun venit pe pagina mea :)
RO: Îmi amintesc când eram adolescentă, iar mama reușea să „mă gestioneze” cu multă bunătate și înțelepciune. Avea răbadare și mă învăța despre emoțiile și gândurile mele. La vremea aceea nu prea ințelegeam, ba mai mult, mi se părea enervant.
Când aveam 18 ani, am hotărât că doresc să calătoresc pentru un an, să văd lumea. Am plecat cu mult entuziasm urmând să mă trezesc intr-o situație în care eram departe de casă, pentru o perioadă lungă de timp. Eram speriată, confuză și nefericită. Doream să mă întorc acasă, dar nu puteam. Am ajuns să folosesc strategiile pe care le știam de la mama ( cele care mă enervau) pentru a mă adapta la situație și pentru a mă bucura de experiența pe care o trăiam. Am fost complet fascinată de schimbarea pe care am reușit să o fac în percepția și dispoziția mea generală. Acela a fost momentul în care am știut ca asta este ceea ce îmi doresc sa învăț să fac, să ajut oamenii să se adapteze, să se bucure și să gestioneze această exepriență pe care o trăim și o numim viață. Viața care unoeri înseamnă confruntarea cu depresii, anxietăți, traume etc.
Așa a început relația mea cu psihologia și psihoterapia. Aș spune că este o relație permanent fericită, dar nu este adevărat. Petrecând timp analizându-te, întelegându-te și lucrând cu tine de multe ori este obositor, în special când rezultatul pe care îl cauți pare să fie foarte departe, uneori imposibil de atins.
Am avut nevoie de timp și de curaj pentru a contact un psihoterapeut, dar în momentul în care am facut-o m-am simțit mai ușoară, punând problemele mele și în mâinile unei alte persoane, o persoana care mă înțelegea, pentru care binele meu era prioritar și cu care mă putea consulta la un nivel mai intim. Nu mă mai simțeam singură cu gândurile mele, încercând să rezolv totul.
Dorința mea este să reușesc să fiu și eu această persoană pentru altcineva.
Acestea sunt câteva cuvinte despre experiența mea cu ocazia căruia anunț oficial începutul meu în cariera de psiholog.
Welcome on my page :)
EN: When I was a teenager I remember how my mother used to handle me in a very kind and wise way. Having patience and teaching me about my emotions and my thoughts. I didn’t quite understand it at that time, honestly, I found it a little bit annoying.
When I was 18, I decided I want to take a year of and travel, see what it’s out there. So, I did. I woke up in a situation being far away from home for a longer period. I was scared, confused and unhappy. I wanted to go back home, but I couldn’t. I used the strategies my mother taught me ( those that were annoying me) to adapt to the situation. I was completely fascinated of the change I could make in my perception and my general mood. That was the moment when I knew this is what I want to learn to do, to help people adapt, embrace, and handle this experience called life, that can sometimes come with depressions, anxieties, traumas and so on.
This is how my relationship with psychology and psychotherapy began and we are married ever since. I would say happily married, but that is not true. Spending time, analyzing, understanding, and working with yourself can be though and tiring at time, especially when the outcome you want seems so far away and sometimes impossible.
It took me a little bit of time and courage to search for guidance from a psychotherapist, but the moment I did it I felt lighter, putting my problems in the hands of someone else, someone that understood me, that had my best interests, that I could consult with on a more intimate level. Suddenly I was no longer alone and lonely in my own world, figuring things out.
My wish is also to be that person for someone else.
So here I am, sharing in a few words my experience, and announcing officially the beginning of my career as a psychologist.
