Cercul Sigurantei pentru parinti Cluj

26/08/2025

29/05/2025

23/05/2025

Human infants are born neurologically immature. Unlike many other species, our babies rely completely on the caregiving environment to help organize their emotional and physiological states. In fact, studies have shown that when caregivers consistently respond to an infant’s emotional cues — offering comfort, delight, and soothing — it literally shapes the baby’s developing brain toward resilience and emotional health.

Want to learn more? Click the link in our bio, then select “Visit Our Blog.”

21/05/2025

Despre nevoia "Bucură-te de mine!" din programul Cercul Siguranței

Știați că una dintre cele mai profunde nevoi ale inimii unui copil este simplul "Bucură-te de mine!"?
Această nevoie esențială, parte a Cercului Siguranței (dezvoltat de Kent Hoffman, Glen Cooper, & Bert Powell), nu este doar despre joacă, ci despre validare, confirmare și conexiune emoțională profundă.

Ce înseamnă "Bucură-te de mine!"?
Este dorința copilului de a fi văzut, celebrat și iubit exact așa cm este. Este momentul în care aduce un desen, se joaca, spune o ghicitoare, sau pur și simplu intră în cameră și caută zâmbetul, admirația și bucuria în ochii dumneavoastră.

Este despre a simți că prezența sa aduce bucurie și valoare lumii voastre.

Ce se întâmplă în psihicul unui copil când această nevoie NU este îndeplinită?
Atunci când copilul nu primește suficientă bucurie și confirmare, impactul asupra psihicului său poate fi profund:

Sentimentul de invizibilitate si cel de "nu sunt suficient": potrivit scrierilor lui James Masterson și Ralph Klein, pionieri în înțelegerea tulburărilor de personalitate, lipsa validării timpurii duce la un sentiment de "neființă" sau invizibilitate. Copilul învață inconștient că prezența sa nu este importantă sau că nu este demn de atenție pozitivă.

Dificultăți în reglarea emoțională: copiii care nu se simt "suficient de buni" sau "încântători" pot dezvolta strategii de coping nesănătoase. Pot fie căuta excesiv atenția (chiar și negativă), fie se pot retrage, temându-se să se expună. Această lipsă de rezonanță emoțională afectează capacitatea lor de a-și regla propriile emoții.

Anxietate de separare și dificultăți de atașament: conform teoriei atașamentului (pe care Cercul Siguranței o extinde), un copil care nu simte bucurie în interacțiunea cu părintele poate dezvolta un atașament nesigur. El poate deveni temător că nu este suficient de interesant pentru a menține legătura, ceea ce poate duce la anxietate crescută sau la încercări repetate de a atrage atenția, cu intentia de a simti conexiunea emotionala, acceptarea si validarea.

Impact asupra stimei de sine: fundamentul stimei de sine este construit în copilărie. Când un copil simte că bucuria pe care o aduce nu este recunoscută, acest lucru erodează încrederea în sine și credința în propria valoare.

Dificultăți relaționale ulterioare: adulții care au crescut cu această lipsă pot avea dificultăți în relații, fie căutând compulsiv validarea externă, fie evitând intimitatea de teamă să nu fie respinși sau "nevăzuți" din nou.

Cum putem îndeplini această nevoie vitală in relatia cu copiii nostri?

In primul rand, este necesara starea de prezență și o intenție clara a noastra ca parinti legata de hranirea relatiei si de disponibilitatea de "a fi alaturi".

Zâmbiți și bucurați-vă de prezența lor: când intră în cameră, opriți-vă o clipă din ceea ce faceți și oferiți-le un zâmbet cald, un contact vizual care să transmită bucurie.

Răspundeți cu entuziasm la inițiativele lor: fie că vă arată o jucărie, vă spun o poveste sau vă invită la joacă, răspundeți cu un interes sincer și cu bucurie. "Uau! Ce minunat ai construit asta!" sau "Ce poveste amuzantă, spune-mi mai multe!"

Lăudați efortul, nu doar rezultatul: indiferent de final, recunoașteți și celebrați efortul și intenția copilului.

Petreceți timp de calitate, dedicat: chiar și 10-15 minute de joacă sau interacțiune 1-la-1, în care sunteți total prezenți și bucuroși de interacțiune, fac o diferență enormă.

Observați și verbalizați bucuria: spuneți-le explicit: "Îmi place mult să mă joc cu tine!", "Mă bucur atât de mult că ești aici!", "Îmi aduci atâta bucurie!".

Îndeplinirea nevoii "Bucură-te de mine!" construiește o bază solidă de atașament sigur, stimă de sine și reziliență emoțională. Este un dar neprețuit pe care îl putem oferi copiilor noștri, contribuind la dezvoltarea unor adulți încrezători și capabili să creeze relații sănătoase.

Ce metode folosiți voi pentru a vă bucura de copilul vostru?

Daca vrei sa inveti mai multe despre nevoile emotionale care stau la baza dezvoltarii unui atasament securizant, deschid listele de inscrieri pentru cursul "Cercul Sigurantei pentru parinti". Lasa-mi un mesaj pentru mai multe detalii.

04/05/2025

02/05/2025

01/04/2025

Cercul Sigurantei pentru parinti- grupe noi in curand in Cluj-Napoca si online

https://www.circleofsecurityinternational.com/resources-for-parents/?fbclid=IwY2xjawJYmF5leHRuA2FlbQIxMQABHbGwF9Tvsh8fIPUp5wQbL5UMtMFtVIkS0auvSm1YnOSRwqE_jnbtbakhuw_aem_ojZ7ddT4ouQO99QAMPsnow

Resources for Parents For Parents, Foster Parents and Childcare Providers >Resources for Parents mother and son A t times all parents feel lost or without a clue about what our child might need from us. Imagine what it might feel like if you were able to make sense of what your child was really

11/11/2019

The single most important thing you can do for your may be the simplest of all: develop a strong family .

In the mid-1990s, psychologist Dr. Marshall Duke from Emory University and his colleague, Robyn Fivush, discovered that telling your children about challenges your family has faced helps them develop and handle stress better. Stories of your family overcoming hard times also help your kids believe that they can do the same.

It was found that the more children knew about their family’s history, the stronger their sense of control over their lives, the higher their self-esteem and the more successfully they believed their families functioned. A set of 20 questions the researchers developed, called the “Do You Know?” scale, turned out to be the best single predictor of children’s emotional health and happiness.

Some of the questions included were:

🌏 Do you know where your grandparents grew up?

🎓 Do you know where your mother and father went to high school?

👫 Do you know where your parents met?

🦠 Do you know an illness or something really terrible that happened in your family?

👶 Do you know the story of your birth?

— and the children who knew a lot about their families tended to do better when they faced challenges.

Furthermore, psychologists have found that every family has a unifying narrative, and those narratives take one of three shapes:

⬆️ First, the ascending family narrative:
“Son, when we came to this country, we had nothing. Our family worked. We opened a store. Your grandfather went to high school. Your father went to college. And now you. ...”

⬇️ Second is the descending narrative:
“Sweetheart, we used to have it all. Then we lost everything.”

🔄 And lastly, the healthiest sort, is called the oscillating family narrative:
“Dear, let me tell you, we’ve had ups and downs in our family. We built a family business. Your grandfather was a pillar of the community. Your mother was on the board of the hospital. But we also had setbacks. You had an uncle who was once arrested. We had a house burn down. Your father lost a job. But no matter what happened, we always stuck together as a family.”

The telling of family tales can create a strong “intergenerational self”— which is when a person knows they belong to something bigger than themselves. And this, in turn, can give rise to the self-confidence that we all wish our children to grow into.

https://www.nytimes.com/2013/03/17/fashion/the-family-stories-that-bind-us-this-life.html