03/08/2025
Învinge frica de zbor cu sprijin psihologic dedicat și sigur
Când cerul pare de neatins
Aviophobia, frica de zbor, poate transforma un city-break promițător sau o vizită la rudele din străinătate într-un coșmar logistic. Deși statistica ne spune că avionul este cel mai sigur mijloc de transport, corpul reacționează ca și cm fiecare decolare ar fi un salt în necunoscut. Dacă și tu simți nodul inconfundabil din stomac atunci când auzi sunetul motoarelor sau te gândești la turbulențe, află că nu ești singur. În cabinetul meu din Craiova, la psihoterapie, întâlnesc frecvent persoane care își limitează cariera, vacanțele sau chiar viața personală din cauza acestei temeri. Vestea bună este că sprijinul psihologic dedicat, bazat pe siguranță și empatie, poate converti stresul anticipator într-o experiență de control și chiar de plăcere.
De unde vine frica de zbor?
Anxietatea aeriană este adesea un puzzle cu mai multe piese. Pentru unii, episodul declanșator a fost un zbor cu turbulențe severe sau o știre despre un accident aviatic. Pentru alții, rădăcinile sunt mai adânci: o predispoziție generală spre anxietate, nevoia accentuată de control sau un eveniment traumatic fără legătură directă cu avionul, dar pe care mintea îl asociază cu pierderea siguranței personale. Factorul comun rămâne necunoscutul – imposibilitatea de a „pune frână” la 10 000 de metri altitudine și credința că, odată ce ușile se închid, opțiunile de scăpare dispar.
Din punct de vedere fiziologic, frica activează sistemul nervos simpatic: crește pulsul, respirația devine superficială, apare senzația de amețeală. În spațiul restrâns al cabinei, aceste reacții pot fi interpretate de creier ca dovadă a unui pericol iminent, amplificând ciclul anxietății. Identificarea acestor mecanisme este primul pas spre recăpătarea controlului.
Mituri care alimentează anxietatea aeriană
Un obstacol important în terapie îl reprezintă convingerile eronate. Mulți clienți se tem că turbulențele pot rupe aripile avionului, că un fulger poate distruge aparatul sau că lipsa oxigenului va produce leșin colectiv. În realitate, aeronavele comerciale sunt proiectate să reziste la forțe mult peste cele întâlnite în zborurile de pasageri, iar fulgerele sunt evenimente anticipate de ingineri. Cabină presurizată, proceduri redundante și echipajul antrenat sunt măsuri menite să contracareze scenariile dezastruoase. Psihoterapia dedicată ajută la demontarea acestor mituri, înlocuindu-le cu date concrete și verificabile.
Cum funcționează sprijinul psihologic dedicat
În centrul abordării se află psihoterapia analitic-existențială, integrând tehnici de expunere graduală și metode de reglare emoțională. Sesiunile se desfășoară într-un spațiu sigur, în care anxietatea este explorată fără judecată. Prin dialog ghidat, identificăm gândurile automate – „avionul este prea greu ca să stea în aer”, „pilotul ar putea face o greșeală fatală” – și le testăm validitatea cu exemple reale. În paralel, folosim vizualizarea relaxantă și respirația diafragmatică pentru a reduce intensitatea fiziologică a fricii.
O etapă esențială este expunerea controlată. Începem cu imagini și sunete de aeroport, continuăm cu simulatoare de zbor virtuale și, la nevoie, ajungem la un zbor de acompaniament. De fiecare dată, obiectivul este ca trăirile să devină tolerabile, nu să dispară instant. Creierul învață prin repetare că disconfortul se poate regla și fără comportamente de evitare.
Rolul relației terapeutice
Curajul de a înfrunta cerul derivă, adesea, dintr-o alianță terapeutică puternică. Empatia autentică oferă o plasă de siguranță emoțională; clientul știe că poate experimenta frica fără a fi ridiculizat sau forțat să avanseze mai repede decât se simte pregătit. În plus, feedback-ul continuu dintre terapeut și client permite ajustarea ritmului: atunci când anxietatea crește excesiv, se introduc tehnici de grounding, iar când toleranța se îmbunătățește, se extind scenariile de expunere.
Strategii practice înainte de zbor
Cu câteva zile înainte de călătorie, recomand elaborarea unui plan detaliat: ore de somn adecvate, hidratare optimă și evitarea stimulenților precum cofeina sau alcoolul, care pot intensifica simptomele fizice ale anxietății. Ajută enorm să rezervi un loc la culoar pentru a simți spațiu suplimentar, să descarci aplicații de mindfulness și să informezi discret personalul de cabină despre eventualele emoții. Este util și un bagaj de mână organizat: o carte ușoară, căști cu muzică relaxantă și un șal moale care semnalizează confort.
În ziua zborului, respiră conștient în timp ce faci check-in-ul, repetă afirmații raționale („avionul este proiectat să reziste la aceste condiții”) și împarte zborul în etape mentale scurte: îmbarcare, decolare, stabilizare la altitudine, anunțul pilotului despre coborâre, aterizare. Fragmentarea traseului diluează impresia unui tunel lung fără ieșire.
Experiența din cabină
Odată așezat, lasă-ți picioarele bine sprijinite pe podea și spatele lipit de scaun. Inspiră profund pe nas și expiră lent pe gură, imaginându-ți că eliberezi tensiunea odată cu aerul. Dacă apare un episod de turbulențe, observă-l ca pe un val trecător. Amintește-ți că aeronava este concepută să urmeze curenții asemenea unui v***r pe valuri și că pilotul menține altitudinea optimă pentru confort și siguranță. Contactul vizual cu însoțitorii de bord sau o scurtă conversație pot ancora realitatea externă și pot calma scenariile interioare.
Când este utilă farmacoterapia
În anumite cazuri, medicul psihiatru poate recomanda un anxiolitic cu acțiune scurtă pentru primele zboruri, până ce tehnicile psihologice devin suficient de eficiente. Totuși, pilula nu înlocuiește procesul terapeutic; este mai degrabă o rampă de lansare, nu un pilot automat permanent. În colaborare strânsă cu psihoterapia, medicația poate reduce bariera inițială de teamă, oferind context pentru învățare experiențială.
Dincolo de avion: beneficiile secundare ale procesului
Mulți clienți raportează că, odată cu scăderea fricii de zbor, descrește și anxietatea în alte domenii. Confruntarea cu necunoscutul aerian devine un model de abordare pentru prezentări la job, examene sau decizii importante. Reziliența cultivată în cabină se transferă natural în viața de zi cu zi, unde toleranța la incertitudine devine un atu valoros.
Cazul Amaliei – În trei luni, de la panică la primul zbor sol
Amalia, 34 de ani, a venit la terapie după ce a refuzat cinci oportunități de training în străinătate. În primele ședințe, imagina doar zgomotul motoarelor și simțea furnicături în degete. Am început cu respirație diafragmatică și vizualizare a unei cabine goale, fără decolare. În a cincea ședință, a putut urmări un video de turbinență moderată fără să-și ridice pulsul peste 100 bpm. La finalul programului, a zburat de la București la Paris singură, iar primul mesaj post-aterizare a fost simplu: „E mult mai liniștitor decât îmi imaginam”. Acum privesc cu invidie poze din toate capitale europene pe unde zboară și spune că planifică un concediu transatlantic.
Concluzie – Zborul ca metaforă a libertății
Frica de zbor nu trebuie să fie o condamnare la pământ. Cu sprijin psihologic dedicat și sigur, fiecare decolare se poate transforma dintr-un test de supraviețuire într-o poartă spre oportunități noi. Procesul nu este despre a elimina disconfortul, ci despre a-l privi ca pe un ghid temporar care te îndeamnă să-ți eliberezi resursele interioare. Dacă te afli în aceeași situație ca Amalia și simți că frica îți taie aripile, sunt aici pentru a-ți oferi un spațiu de explorare calm, structurat și empatic. Îndrăznește să-ți iei locul la fereastră: cerul își va schimba nu doar peisajul, ci și perspectiva asupra propriei tale puteri.
Eduard Bondoc
Psiholog&psihoterapeut
Analiză existențială
edy.bondoc@yahoo.com
www.psihoterapie-craiova.ro
