Dr. Emanuela Mitrache ORL

27/08/2025

👩‍⚕️ La Spitalul Județean Giurgiu vedem zilnic pacienți cu probleme foarte diferite, unele mai simple, altele mai complexe. Vă povestesc astăzi despre un pacient care a venit la noi cu o răgușeală care nu trecea de mai bine de 6 luni.

Primul pas a fost să facem un examen fibroscopic – o cameră subțire introdusă prin nas, care ne arată corzile vocale. Acolo am văzut o formațiune pe coarda vocală stângă.

Pentru a înțelege mai bine situația, am completat investigațiile cu un CT al gâtului, realizat pe baza unui simplu bilet de trimitere, deci fără bani în plus pentru pacient.

Apoi, în timpul internării, am făcut ceea ce noi numim laringoscopie suspendată. Asta înseamnă că am introdus un tub special până la nivelul laringelui, astfel încât să putem vedea foarte clar corzile vocale. Am identificat tumora (acea „gălușcă” roșiatică din partea stângă a imaginii 📸) și am luat probe pentru biopsie.

Biopsia este esențială – doar așa aflăm exact despre ce fel de formațiune este vorba și putem alege tratamentul potrivit.

🌿 Povestea acestui pacient este și un mesaj pentru cei care cred că astfel de proceduri se fac doar în spitale mari, din centre universitare. Se fac și la Giurgiu. Avem aici echipa și aparatura necesare pentru a oferi pacienților investigații și îngrijiri la nivel înalt, aproape de casă.

Evident, există și cazuri care trebuie trimise mai departe, în centre universitare, pentru tratamente complexe sau intervenții ce depășesc competența unui spital județean de urgență. Dar primul pas – diagnosticul – poate fi făcut aici, rapid și corect.

🙏 Mulțumiri multe echipei de anestezie, care a făcut posibilă această intervenție (în premieră pentru spital), șefului blocului operator pentru condițiile excelente și conducerii spitalului pentru achiziția de aparatură de înaltă performanță, care face posibile aceste intervenții moderne și sigure.

ℹ️ Și un sfat important: dacă răgușeala persistă mai mult de 2-3 săptămâni, nu o ignorați. Mergeți la un consult ORL. În multe cazuri este doar o inflamație sau un polip, dar uneori poate fi semnul unei afecțiuni mai serioase, unde timpul contează enorm.

23/08/2025

Un interviu acordat cu ceva vreme in urmă, despre mine in afara spitalului cât și sentimentele de spital 🫣 Lectura plăcută ☺️

Dr. Ema Mitrache este medic specialist O.R.L. Spune că, în meseria pe care o face, este foarte important să folosească un limbaj simplu atunci când li se adresează pacienţilor, aşa încât aceştia să înţeleagă cu ce afecţiune se confruntă. Dr. Mitrache este pasionată de ciclismul de ...

05/08/2025

🩺 "Hai o zi cu mine în gardă, magistratule!"

Știi ce mi-aș dori uneori?

Să vină “bieții” magistrați cu pensii de 11.000 lei să vadă cm e să faci o traheotomie în urgență, la un om care se face albastru în fața ta. Sau să stea lângă tine într-o resuscitare la un pacient de 40 de ani, în timp ce în capul tău se derulează toate protocoalele, toate consecințele, și toate gândurile alea despre ce-ai fi putut face altfel.

Sau să alerge pe holuri după consulturi și tratamente, încercând să stabilizeze un pacient care obosește doar aplecându-se să se încalțe. Să vadă ce înseamnă cu adevărat "responsabilitate" când ai pe cineva care se uită în ochii tăi și așteaptă să-i salvezi viața — nu metaforic, nu pe hârtie. Literalmente.

Eu n-am salariu de 11.000 lei. Dar știi ce am?

Am nopți în care mă trezesc din somn gândindu-mă că trebuie să dau din nou “gaură în gât” cuiva. Că trebuie să opresc o sângerare. Că trebuie să decid într-o secundă dacă omul din fața mea trăiește sau moare. Și nu e vreun coșmar simbolic. E o amintire reală. Been there, done that. De multe ori. Singură. Fără consultanță, fără pauză de masă, fără plângeri oficiale.

Și totuși, ni se spune că "nu e ok să comparăm meseriile". Că "nu e frumos". Că “fiecare muncă e importantă”.

Bine. Dar când 70% dintre pacienții mei vin cu pensii de 900-1500 lei, iar cineva cu pensie de 11.000 lei îndrăznește să spună că e “puțin”... ceva e profund greșit. Profund rupt de realitate. E jignitor.

Nu zic că un magistrat nu are responsabilitate. Nu zic că nu muncește. Nu zic că nu decide asupra vieții altor oameni, în felul lui. Dar hai să fim serioși: una e să analizezi un dosar timp de 9 luni, alta e să bagi o lamă în gâtul unui om și să speri că ți-a ieșit traheotomia. Una e să redactezi o decizie, alta e să oprești o hemoragie în direct, fără pauză de gândire.

Și da, râd și eu amar când aud că "nu trebuie să ne comparăm între profesii", dar în același timp, unii sunt sus, pe un piedestal cu pensii speciale, iar alții trag de ei la 3 dimineața în gărzi, între o hemoragie și un cancer avansat.

Așa că, dragă magistratule cu 11.000 lei pensie specială, te invit O ZI în spitalul de urgență din Giurgiu. La ORL, sau oriunde vrei tu. Fără halat, fără protecție, doar cu ochii deschiși și sufletul pregătit.

Poate atunci înțelegi că în România reală, “puțin” înseamnă altceva.
Și poate înveți, într-o singură gardă, ce înseamnă cu adevărat "presiunea".

Nu e doar părerea unui 'orelist'. E frustrarea unei întregi clase din România. Și a pacienților lor. Și a familiilor lor.

sursa imaginii Digi24

30/07/2025

🔍 Fungus ball în sinusul maxilar — când sinuzita cronică are... personalitate. 🍄

Pacient cu scurgere purulentă unilaterală, de mult timp. Genul de simptom ignorat ușor ani de zile, până când „curge ceva în fiecare zi” nu mai sună a răceală. CT-ul ne-a arătat că sinusul maxilar era plin. Nu cu aer. Cu ciupercă. 🫣

➡️ Fungus ball (sau micetom): un ghem compact de spori de ciupercă, care se dezvoltă în sinus, fără să invadeze țesuturile, dar provoacă inflamație cronică, blocaj și secreții purulente. N-are treabă cu imunitatea pacientului — ci pur și simplu cu lipsa drenajului și... ghinionul.

🎯 Bonus: pacientul era pe tratament anticoagulant, deci riscuri hemoragice crescute. Am internat, am discutat cu colegii de la ATI, am planificat atent totul și câteva zile mai târziu am intrat în sală.

🔧 Am făcut o antrostomie maxilară larga endoscopică — adică am deschis sinusul cm trebuie, ca să vedem tot, să scoatem tot și să curățăm tot.

🧽 Ce-am scos? Un frumos ghem ciupercos, cu secreții purulente și o sângerare care ne-a adus aminte că operațiile nu sunt ușoare. Dar fără incidente. 🧘‍♀️

💡 Ce reținem:

- sinuzita unilaterală cronică = semn de alarmă;
- fungus ball-ul NU trece cu antibiotice sau sprayuri nazale;
- chirurgia endoscopică este tratamentul corect;
- și da... se poate și la Giurgiu.

PS: ce e încercuit cu galben în prima imagine reprezintă o mica parte din ghemul ciupercos extras 🫢

19/07/2025

Clinica medicala

25/06/2025

Puțin din mine și puțin din "umanitatea" care există în doctori. Că doctorii, pe lângă medici, sunt și ei oameni. In urma cu multi ani, când terminam primul an de rezidențiat (deci aproape 8 ani) scriam textul din linkul acesta. Va invit cu drag sa îl citiți:

https://onisaiema.wordpress.com/2018/11/09/in-mintea-unui-doctor-mic/

Eram un doctor mic, un doctor mic cu gânduri mari.

Azi, într-un spital județean, într-o după-amiază obișnuită, un pacient s-a sufocat. Și am făcut o traheotomie de urgență.
Nu e prima din viața mea profesională. Am făcut multe — în rezidențiat, apoi ca specialist. Dar azi a fost prima oară când nu mai era nimeni peste mine. Niciun superior, niciun mentor. Doar eu și un moment în care acțiunea nu mai putea fi amânată.

Totul s-a comprimat în câteva secunde: decizia, emoția, responsabilitatea. Agitația de început s-a așezat rapid într-o concentrare stranie. M-am trezit în fața unei situații de care mi-a fost teamă ani întregi. Și totuși, corpul a știut ce are de făcut. Mâinile au lucrat. Pacientul a respirat din nou.

Au trecut aproape trei ani de când sunt medic specialist. Dar azi a fost prima zi în care am simțit, cu toată ființa, că am ajuns acolo unde trebuie.
Că toate gărzile, toate emoțiile, toate momentele în care am fost trasă de mânecă să mai învăț ceva… au fost, de fapt, trepte. Azi le-am urcat pe toate, fără să-mi dau seama.

A fost o procedură. Dar a fost, în același timp, un punct de cotitură. O zi în care toate piesele s-au legat.

Și da, asta s-a întâmplat într-un spital mic.
Pentru că dacă ai condiții minime, o echipă prezentă și oameni cu inima în meserie, se poate.
Nu contează cât de mic e spitalul, ci cât de mare e disponibilitatea de a lucra împreună, de a te asuma, de a face lucrurile bine.

Știu că nu toate cazurile pot fi rezolvate în spitale mici. Uneori, limitele sunt reale – de dotare, de personal, de timp. Și atunci trebuie să trimitem mai departe. Asta nu e un eșec. E parte din responsabilitatea de a face lucrurile corect pentru pacient.

Azi, cred că doctorul mic din mine m-ar fi privit cu ochii mari și-ar fi zis: „Am reușit.”

“A sunat garda, zice ca vrea sa meargă până jos un doctor mic” Pacientul pe scaun: Care-s doctorii mici? Eu: rezidenții, ei sunt doctorii mici. Pacientul aruncă un zâmbet ascuns, înțele…

20/06/2025

🎯 Ce mai operăm la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu?... MUCEALA CRONICĂ! (a.k.a. rinita cronică – da, aia care nu mai pleacă nici cu ceai de ceapă 😅)

👃 Ce-s cornetele nazale? Niste șerpișori nazali care se umflă când vor ei și dau:

- muci care curg în gât
- nas înfundat non-stop
- și sforăit de nota 10 (vecinii aplaudă!).

🔧 Dacă nu ai deviație de sept (sau e mică), la noi poți face turbinoreducție cu radiofrecvență – o chestie rapidă, minim invazivă, fără să pleci cu nasul în ghips 🫢

🧠 Un pic de anatomie rapidă: Cornetele nazale sunt formațiuni de țesut (mucoasă și os) aflate pe pereții laterali ai nasului. Rolul lor e să încălzească și să umidifice aerul. Dar când se inflamează, blochează căile respiratorii – și atunci apare nasul înfundat, respirația grea, sforăitul și chiar apneea de somn (pauze de respirație în somn – serios, NU e de glumă).

💥 Caz real: Pacientă, un pic mai rotunjoară, cu apnee în somn severă (adică: sforăit cât casa și pauze de respirație în somn – periculos rău). Ar fi fost bună de anestezie generală, dar a zis pas. A venit frumos pe secția ORL, a primit anestezic pe pansamente, apoi am înțepat elegant cornetele și le-am „grătarit” cu radiofrecvență 🎯

⏱ Rezultat?

0 durere

2-3 zile mai târziu: sforăie mai puțin, se simte mai fresh și nu mai sperie pisica în somn 🐈

📅 Dacă te regăsești și tu în descriere, te așteptăm! Nu mai lăsa mucișorii să-ți conducă viața! 😄

18/06/2025

Ce-am mai scos azi din nas, la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu?

Intră pe ușile UPU un pacient tânăr, nărăvaș, dar cu nasul... complet blocat! Nara stângă era în grevă totală, iar din ambele nări – un spectacol de puroi cm rar vezi!

La o privire mai atentă: surpriză! O „carne crescută” (a.k.a. polip) ocupase toată fosa nazală stângă și închiriase tot spațiul fără să plătească chirie. Îl internăm, facem CT și primim confirmarea: polip sinusochoanal – un tip de polip care pornește din sinusul maxilar și se duce glonț spre spate, blocând tot în cale + sinuzita maxilară bilaterală.

Inițiem tratament: antibiotice, antiinflamatoare, pansamente zilnice în nas (delicat, dar eficient). Apoi, după o săptămână de „curățenie generală”, vine și ziua cea mare: operația.

Ce găsim înăuntru? Polip mare, lipit bine, secreții cât să încarci două perechi de șervețele. Îl scoatem frumos, deschidem sinusurile (antrostomie maxilară bilaterală – sună complicat, dar înseamnă că dăm voie aerului și secrețiilor să circule libere), curățăm tot ce trebuie și respirăm... și noi, și pacientul!

Totul cu ajutorul camerei video, pe monitoare mari – chirurgie ca-n filme.

Final fericit: pacientul respiră, puroiul e istorie, noi zâmbim.
Totul făcut de la A la Z aici, la Spitalul Județean de Urgență Giurgiu.
Pentru că da, se poate și la Giurgiu. 😎👃🔧

13/06/2025

🌿 „Zâmbet în soare, într-o zi fără halat. Tatuaje de flori pe piele, amintiri și speranțe în privire. Uneori, să fii medic înseamnă și să-ți amintești că ești om"

Uneori uităm.
Uitam ce înseamnă să fim acolo, în halat, nu doar cu mintea, ci cu tot ce suntem.

Uitam că nu tratăm doar boli.
Tratăm temeri. Așteptări. Îndoieli. Durere care nu se vede la analize.

Ne pierdem printre cifre, protocoale, planuri de tratament.
Și uităm că cel mai simplu gest – o privire atentă, o mână pe braț, un „sunt aici” – poate schimba totul.

Medicina nu e doar știință.
E și prezență.
E și liniște.
E și tăcere în care cineva simte că nu e singur.

Poate că nu putem vindeca tot.
Dar putem însoți.
Putem face mai suportabil ce pare insuportabil.
Putem fi ancora cuiva, măcar pentru un timp.

Și poate că nu toți ne spun „mulțumesc”.
Dar ochii care se luminează ușor după o discuție sinceră spun tot ce trebuie.
Uneori, „ai fost acolo” e cel mai mare act medical.

Pentru mine, a fi medic înseamnă să rămân om.
Chiar și când sunt obosită.
Chiar și când am multe de făcut.
Chiar și când nu am toate răspunsurile.

Pentru că uneori, nu tratamentul salvează ziua.
Ci felul în care l-ai spus.

19/05/2025

„O simplă durere sub maxilar… sau o piatră blocată în glanda salivară?”
⚠️‼️ Da, ai citit bine: o piatră salivară – numită medical sialolit – poate provoca dureri serioase și disconfort, mai ales când mănânci.

În poza de mai jos este chiar o astfel de piatră, extrasă de un coleg din glanda submandibulară a unui pacient. Arată ca un sâmbure, dar s-a format în corp, din săruri de calciu și salivă uscată!

Ce este sialolitiaza?
🧊 Este o afecțiune în care se formează pietre în glandele salivare, cel mai des în glanda submandibulară (sub maxilar).
Aceste pietre blochează eliminarea salivei și provoacă:

🥴 durere sub maxilar

🧏‍♂️ umflătură care apare și dispare

🍽️ durere mai puternică după ce mănânci

🌡️ uneori infecție și febră

De ce doare mai tare după masă?
Pentru că atunci glandele salivare se activează și produc mai mult lichid.
Dacă o piatră blochează canalul, saliva nu are pe unde ieși → apare umflătura și durerea.

Ce se poate face?

🥤 Hidratează-te bine

🍋 Stimulează saliva (lămâie, dropsuri acre)

🧴 Masează zona cu blândețe

🏥 Dacă piatra e mare (ca în poză), trebuie scoasă – uneori printr-o mică intervenție chirurgicală

‼️ NU ignora simptomele!
Dacă ai durere sub maxilar care apare mai ales în timpul meselor, mergi la un consult ORL sau chirurgie maxilo-facială.
O simplă ecografie poate lămuri totul.

16/03/2025

📢 Dragi urmăritori, vreau să fac această pagină mai utilă pentru voi! 😊

Îmi doresc să creez un spațiu în care să găsiți informații relevante, explicate clar și accesibil, dar vreau să știu și ce anume v-ar interesa cel mai mult. Voi sunteți cei care mă inspirați, așa că am nevoie de feedback-ul vostru!

💡 Ce tip de conținut v-ar plăcea să vedeți mai des aici?
🔹 Cazuri clinice explicate pe înțelesul tuturor – fără termeni medicali complicați, doar explicații clare, ușor de urmărit? Poate chiar sub formă de video?
🔹 Explicații despre afecțiuni ORL – să înțelegeți mai bine simptomele, tratamentele și când este necesar să mergeți la medic?
🔹 Povești din viața unui medic într-un spital de provincie – întâmplări interesante, lecții învățate și provocările din spatele halatului alb?

Îmi doresc ca această pagină să fie activă, cu postări mai dese, dar nu vreau să postez doar ce cred eu că este util, ci și ceea ce voi considerați că merită abordat.

📌 Aștept răspunsurile voastre în comentarii! Voi ce ați vrea să citiți sau să urmăriți aici? Hai să construim împreună o pagină care să aducă un plus de valoare! 💬👇✨

07/03/2025

"Un medic care are o inimă caldă, un calm neobosit și o atingere blândă, se bucură de apreciere, Cu mulțumiri pentru Dr. Emanuela Mitrache"

Mulțumesc 🥰
Unul din cele mai frumoase cadouri este aprecierea colegilor ❤️