05/08/2025
🩺 "Hai o zi cu mine în gardă, magistratule!"
Știi ce mi-aș dori uneori?
Să vină “bieții” magistrați cu pensii de 11.000 lei să vadă cm e să faci o traheotomie în urgență, la un om care se face albastru în fața ta. Sau să stea lângă tine într-o resuscitare la un pacient de 40 de ani, în timp ce în capul tău se derulează toate protocoalele, toate consecințele, și toate gândurile alea despre ce-ai fi putut face altfel.
Sau să alerge pe holuri după consulturi și tratamente, încercând să stabilizeze un pacient care obosește doar aplecându-se să se încalțe. Să vadă ce înseamnă cu adevărat "responsabilitate" când ai pe cineva care se uită în ochii tăi și așteaptă să-i salvezi viața — nu metaforic, nu pe hârtie. Literalmente.
Eu n-am salariu de 11.000 lei. Dar știi ce am?
Am nopți în care mă trezesc din somn gândindu-mă că trebuie să dau din nou “gaură în gât” cuiva. Că trebuie să opresc o sângerare. Că trebuie să decid într-o secundă dacă omul din fața mea trăiește sau moare. Și nu e vreun coșmar simbolic. E o amintire reală. Been there, done that. De multe ori. Singură. Fără consultanță, fără pauză de masă, fără plângeri oficiale.
Și totuși, ni se spune că "nu e ok să comparăm meseriile". Că "nu e frumos". Că “fiecare muncă e importantă”.
Bine. Dar când 70% dintre pacienții mei vin cu pensii de 900-1500 lei, iar cineva cu pensie de 11.000 lei îndrăznește să spună că e “puțin”... ceva e profund greșit. Profund rupt de realitate. E jignitor.
Nu zic că un magistrat nu are responsabilitate. Nu zic că nu muncește. Nu zic că nu decide asupra vieții altor oameni, în felul lui. Dar hai să fim serioși: una e să analizezi un dosar timp de 9 luni, alta e să bagi o lamă în gâtul unui om și să speri că ți-a ieșit traheotomia. Una e să redactezi o decizie, alta e să oprești o hemoragie în direct, fără pauză de gândire.
Și da, râd și eu amar când aud că "nu trebuie să ne comparăm între profesii", dar în același timp, unii sunt sus, pe un piedestal cu pensii speciale, iar alții trag de ei la 3 dimineața în gărzi, între o hemoragie și un cancer avansat.
Așa că, dragă magistratule cu 11.000 lei pensie specială, te invit O ZI în spitalul de urgență din Giurgiu. La ORL, sau oriunde vrei tu. Fără halat, fără protecție, doar cu ochii deschiși și sufletul pregătit.
Poate atunci înțelegi că în România reală, “puțin” înseamnă altceva.
Și poate înveți, într-o singură gardă, ce înseamnă cu adevărat "presiunea".
Nu e doar părerea unui 'orelist'. E frustrarea unei întregi clase din România. Și a pacienților lor. Și a familiilor lor.
sursa imaginii Digi24