22/10/2025
"Ce se intampla in iubire" descrie povestea intalnirii dintre doi oameni, un barbat si o femeie care aleg sa-si petreaca restul zilelor unul cu celalalt. Cartea incepe, propriu-zis, d**a ce faza de fluturi in stomac isi pierde din intensitate. Abia ceea ce urmeaza d**a aceasta faza este cu adevarat important pentru ca, a face fata realitatii, implicit a face fata realitatii in doi, reprezinta un deziderat greu de atins. Cu atat mai greu cu cat dinamica inconstienta dintre cei doi se va intensifica si va scoate la lumina conflicte launtrice adanci, inca neconstientizate si care, prin modalitatea lor de a se manifesta, au tendinta mai degraba sa-i dezbine pe cei doi in loc sa-i uneasca si sa le statorniceasca relatia. Ce se intampla in iubire ? Pe scurt:
"El si Kirsten se vor casatori, vor suferi, isi vor face adeseori griji in privinta banilor, li se va naste mai intai o fata, apoi un baiat, unul din ei va avea o aventura, vor exista perioade de plictiseala, uneori le va veni sa se omoare unul pe celalalt si, in cateva randuri, sa se sinucida. Abia asta va fi adevarata poveste de iubire."
Cruda banalitate a realitatii si dezamagirea ultima a don juanilor. Exercitiul de reflectie pe care il propune Alain de Botton se aseamana, intr-o masura, interventiilor si interpretarilor psihoterapeutului in cadrul unei psihoterapii dinamice (psihanaliza). Cu aceasta proiectie in minte am citit numeroasele pasaje scrise cu italice care vin ca un fel de comentarii lamuritoare asupra povestii in sine. Multe dintre ele recurg la generalizare, dar, de foarte multe ori, ele incarneaza o voce nevazuta care interpreteaza ceea ce se ascunde in spatele comportamentelor protagonistilor. De pilda, asa cm psihanaliza ne dezvaluie inca de la inceputurile ei, prin vocea lui Freud,
"Credem ca lucrul pe care-l cautam in dragoste este fericirea, cand de fapt ceea ce cautam e familiaritatea. Ne straduim sa recream, inlauntrul relatiilor noastre adulte, exact sentimentele pe care le stiam atat de bine in copilarie si care se limitau rareori la tandrete si grija. Iubirea pe care cei mai multi dintre noi o vor fi gustat la inceput a venit la pachet cu o dinamica noua, mai distructiva: sentimentul de-a ajuta un adult care nu mai e stapan pe situatie, de-a fi privat de caldura unui parinte sau speriat de furia lui, sau de-a nu se simti indeajuns de sigur petru a-si comunica dorintele cele mai complicate."
Psihanaliza a avut si cotinua sa aiba rolul ingrat de a ne pune fata in fata cu adevaruri inconfortabile despre natura fiintei umane. Nu e de mirare, din acest punct de vedere, ca psihanaliza a fost si inca ramane contestata si ca intampina cele mai mari rezistente. Psihanaliza, alaturi de alte stiinte, a aratat ce se intampla in iubire si felul in care ne alegem partenerii in functie de relatiile precoce din viata noastra. Aceasta idee se regaseste si in cartea in discutie:
Asa stand lucrurile, ce logic este ca, adulti fiind, sa ne trezim ca-i respingem pe anumiti candidati nu fiindca se insala, ci fiindca au prea multa dreptate – in sensul ca par intr-un fel excesiv de echilibrati, maturi, intelegatori si vrednici de incredere, dat fiind ca, in inimile noastre, aceasta dreptate permanenta pare straina si nemeritata. Vanam oameni cu care viata e mai palpitanta, iar asta nu din convingerea ca ne asteapta o existenta mai armonioasa, ci din sentimentul inconstient ca tiparele frustrarii unui asemenea om ni se vor parea reconfortant de familiare.
Iubirea presupune capacitatea de a fi empatic si de a mentine legatura cu persoana iubita in ciuda fragilitatilor si a mecanismelor de protectie a mintii pe care ea le foloseste involuntar si care, uneori, provoaca disconfort sau chiar suferinta in partener. Ce se intampla in iubire , atunci cand vorbim de relatii de cuplu mature, vorbeste despre capacitatea celuilalt, a partenerului de a intelege si contine
"mai limpede decat au fost vreodata capabili ceilalti, ba poate chiar si noi insine, acele parti din noi care sunt haotice, stanjenitoare si rusioase."
