13/01/2026
şi reorganizarea minţii
Trauma are capacitatea de a reconfigura profund atât creierul, cât și psihicul, transformând conexiunile neuronale clare în rețele hiperconectate, inițial destinate să asigure supraviețuirea. Înainte de apariția traumei, neuronii din creier funcționează într-un echilibru delicat, formând conexiuni clare și eficiente. Acest echilibru contribuie la facilitarea capacității de a simți, gândi și reacționa într-un mod adaptativ.
Totuși, trauma acționează ca un șoc care dezechilibrează acest sistem. Neuronii devin hiperconectați, similar unor circuite interconectate într-un mecanism care nu mai funcționează optim.
Această hiperconectivitate neuronală se manifestă prin stări de hipervigilență, reactivitate emoțională sporită, dificultăți de memorie și incapacitatea de a gestiona eficient stresul cotidian. Creierul rămâne într-o stare de „alertă continuă," un mecanism adaptativ inițial menit să protejeze, dar care, în absența unui pericol real, devine prizonierul propriilor circuite.
Din perspectivă psihanalitică, acest proces poate fi interpretat ca o modalitate de apărare împotriva retrăirii suferinței inițiale. Trauma este „reprimată” la nivel conștient, însă lasă amprente profunde în inconștient, modificând modul în care persoana se raportează la sine și la mediul înconjurător. Creierul, similar psihicului, încearcă să înțeleagă evenimentul petrecut, dar în absența unui mediu propice pentru procesare, rămâne blocat într-o repetare compulsivă a acelui eveniment.
Această adaptare generează o stare de hipervigilență, reactivitate emoțională, dificultăți de memorie și o inabilitate de a gestiona situațiile stresante. Creierul rămâne într-o stare de alertă permanentă, repetând compulsiv ecoul traumei.
Trauma lasă urme adânci în inconștient, iar procesul de vindecare implică explorarea acestor urme într-un mediu sigur. Prin exprimare și integrare, persoana poate reconfigura aspectele complexe ale psihicului, transformând suferința în dezvoltare personală și eliberându-se de tiparele reactive.
Deși trauma poate fi perturbatoare, ea nu anulează capacitatea de vindecare și de reconstrucție interioară.
