Psihoterapeut Mirela Zetu

Psihoterapeut Mirela Zetu Psiholog clinician, psihoterapeut integrativ și om liber. Scriu, traduc, citesc, visez, în orice ordine. Litere și Psiho.

Cred în Adevăr, în autenticitate, în onestitate și că vindecarea începe acolo unde omul îndrăznește să se arate întreg și imperfect.

Dau peste un citat dintr-un interviu cu Ioan Es.Pop. L-am păstrat de îndată ce l-am citit, nu doar pentru ca aparține ac...
22/03/2026

Dau peste un citat dintr-un interviu cu Ioan Es.Pop. L-am păstrat de îndată ce l-am citit, nu doar pentru ca aparține acestui poet pe care îl iubesc ci pentru că dincolo de izul existentialist, aproape kafkian, mi s-a părut că poartă în sine un adevăr despre libertate pe care mi-a fost greu să pun degetul în primă fază. Am recunoscut ceva din felul dureros în care ne percepem propria condiție. Dar textul nu e despre deznădejde ci despre dezamăgire ca dez-amăgire, pentru că la un moment dat ne-am amăgit. Și despre dez-iluzionare, ca ve**re în fire sau sine, așa cm o trăiesc unii oameni inclusiv în psihoterapie. Și atunci mi s-a părut aproape terapeutic acest fragment. Nu toți cei care se cred liberi sunt cu adevărat liberi, nu toți cei care trăiesc in cușcă știu că sunt închiși, așa cm nu toți cei care conștientizează gratiile suntcu adevărat prizonieri.

Momentul când realizezi că schimbarea externă nu aduce în mod automat și necesar schimbarea interioară.

"Captivitatea este o stare lăuntrică,
înainte de a fi una exterioară. Este captiv numai cel care îşi
conştientizează captivitatea. În aceeaşi lume, unii, mulţi, pot să
se simtă liberi şi satisfăcuţi de condiţia lor, în timp ce cîţiva,
poate doar unul, să aibă impresia că sînt asaltaţi din toate
părţile de gratii, de limitări, de interdicţii, cu alte cuvinte, că
lumea aceea este pentru ei fără ieşire. Iar dacă ies, mai devreme
ori mai tîrziu îşi dau seama că au ieşit doar într-o mai largă
lume fără ieşire."
(...)

Ioan Es. Pop - Biletul de ieşire. Fragmente din interviul realizat de Gabriel Andronache.
Ieşeanul, editia online, 2008.

Este una dintre cele mai puternice conștientizări, aceea de a simți „gratiile” iar resemnificarea ei face diferența, între ceva ce poate fi un mare moment de criză și un proces de transformare. Conștientizarea captivitații (fie ea subiectivă sau reală această captivitate) este chiar începutul libertății, pentru că nu poți schimba ceea ce nu vezi. Libertatea psihologică începe atunci când in ciuda tuturor constrângerilor, se naște spațiul interior de raportare la ele.

În lumina acestor gânduri, îți doresc ( așa cm îmi doresc și mie, fără urmă de cinism) cât mai multe dez-amăgiri. Adică acele momente rare de adevăr în care cad iluziile și amăgirile și rămâne ce trebuie să rămână: adevărul, sensul.










Sursa imagine. Pinterest

"Răspunde cu Da sau NuOare m-am uitat suficient la cerul din ochii tăi azi?Trebuia să nu-ți dau cheile casei melela o să...
21/03/2026

"Răspunde cu Da sau Nu

Oare m-am uitat suficient la cerul din ochii tăi azi?
Trebuia să nu-ți dau cheile casei mele
la o săptămână după ce i-ai trecut pragul?
Ar fi fost altceva dacă nu ningea
în seara de martie în care ne-am cunoscut?
Oare erau nori pe cer când a apărut fiică-mea pe lume?
Oi fi mâncat ultimele mere pe care le-am furat
pe la 18 ani dintr-o curte de pe strada Gării?
Dacă aș fi urcat și eu în autobuzul de Brașov cu care
a plecat din tabără prima fată de care am fost îndrăgostit
la 14 ani viața mea ar fi fost la fel?
Chiar, o mai fi existând acel autobuz?
Dar fata?
Dar oare eu mai am 14 ani?"

(Iv cel Naiv)

cel Naiv










Sursa imagine. Pinterest

Ce legătură între Snoopy și ziua de azi ( despre care aflu că a fost "ziua fericirii" 😀)? Articolul de mai jos, cu refer...
20/03/2026

Ce legătură între Snoopy și ziua de azi ( despre care aflu că a fost "ziua fericirii" 😀)? Articolul de mai jos, cu referințele la Charlie Brown si fericire, scris fix pe inima mea, așa cm numai profii americani am văzut eu că scriu. Adică ascund idei complexe în povești foarte simple, ușor de înțeles și de pus in practică.

„Când găsești un creion”

Un articol de Ira Bedzow, Ph.D. Associate Professor at the Emory University School of Medicine

(...)

De fiecare dată când predau un curs despre fericire, încep cu un desen animat. Studenții mei vin așteptând cu totul și cu totul altceva. Unii au citit deja Aristotel sau volumele de psihologie pozitivă. Alții vin înarmați cu statistici despre ce intervenții duc la creșterea stării de bine. Unii speră că le voi dezvălui secretul fericirii, acel "truc" care să-i ajute să se ridice deasupra presiunilor sociale cu care se confruntă de obicei.

În schimb, eu le arăt un fragment din You’re a Good Man, Charlie Brown. La început sunt derutați si probabil că nu înțeleg unde vreau să ajung.

Charlie Brown, care de obicei se simte stingher, invizibil și nesigur (un teritoriu familiar pentru mulți dintre noi, chiar dacă ne prefacem că nu este), merge singur pe trotuar. La un moment dat descoperă ceva neașteptat: un creion scăpat de fetița cu păr roșcat de care este îndrăgostit în taină. Îl privește atent. Are urme de dinți. Îl strânge la piept și spune cu entuziasm: „Sunt atât de fericit! Fetița cu păr roșcat și-a scăpat creionul. Are urme de dinți peste tot. Își roade creionul. Este om și ea! Până la urmă n-a fost o zi chiar atât de rea.”

Apoi începe să cânte: „Fericirea înseamnă să găsești un creion.”

După ce se termină cântecul, le pun studenților o întrebare aparent simplă: - Ce este fericirea pentru Charlie Brown?

Răspund așa cm am fost învățați cei mai mulți dintre noi să răspundem. Fericirea înseamnă să obții ceea ce îți dorești. Să atingi un obiectiv. Să atingi un prag important. Să fii recunoscut. Să te simți bine.

Apoi ascultăm din nou versurile.

„Fericirea este să-ți legi șireturile pentru prima dată.”
„Fericirea este să fii la tobe în propria ta trupă de la școală.”
„Fericirea este să mergi ținând pe cineva de mână.”

Studenții mei își nuanțează răspunsurile: -Poate fericirea este realizarea. - Sau apartenența. - Sau experiențele împărtășite etc.

- Parțial corect, le spun. Dar se întâmplă ceva mai profund.

Charlie Brown nu este fericit pentru că a găsit un creion ci este fericit că acel creion îi dezvăluie ceva despre fata care l-a pierdut și despre el însuși. Ea nu este perfectă. Își roade creionul când este emoționată. Este om… la fel ca el.

Distanța dintre ei dispare.

Nu o mai vede ca pe un ideal fără cusur, ci ca pe un om care își caută drumul prin nesiguranțe, exact ca și el. În acel moment, întreaga lui lume se schimbă, deși nimic exterior nu s-a modificat. Nu a primit nicio promovare, nu a câștigat niciun premiu, nu a realizat nimic măsurabil. Și totuși, ziua lui devine brusc mai ușoară.

Atunci studenții încep să înțeleagă că fericirea nu stă în atingerea unui scop sau în obținerea unui obiect. Ea se află în felul în care ne raportăm la lume și la oamenii din jur.

Consumăm o cantitate uriașă de energie urmărind fericirea ca și cm ar exista undeva înaintea noastră. Ne imaginăm că ne așteaptă la capătul unei diplome, într-un job mai bun sau ascunsă într-o versiune viitoare a noastră, in care suntem mai slabi, mai bogați, mai liniștiți, mai realizați. Fericirea devine astfel o destinație. Dar atunci când vezi fericirea ca pe o destinație, cu cât alergi mai mult spre ea, cu atât pare mai departe.

În munca mea cu studenții aud adesea aceeași poveste, spusă în forme diferite: - Știu ce ar trebui să fac, doar că nu înțeleg de ce nu mă entuziasmează.

Își descriu traseele profesionale în termeni de rezultate: stabilitate, prestigiu, succes. Când îi întreb cm ar arăta concret viața lor de zi cu zi dacă ar obține jobul dorit, cu cine și-ar petrece timpul, ce ar face oră de oră, de obicei nu au un răspuns.

Atunci îi întreb, cu blândețe: - De unde știi tu că o sa fii fericit, dacă nu știi cm e sa trăiești, de fapt, viața aceea?

Suntem foarte buni sa ne imaginăm ce am putea avea. Nu suntem la fel de buni să ne imaginăm cm vom trăi cu adevărat acel lucru iar această diferență contează.

Fericirea nu ar trebui văzută ca un sentiment pe care trebuie să îl vânezi, ci ca un mod de a fi în lume. (...)

Copiii par să înțeleagă asta instinctiv. Pentru ei, fericirea apare în momentele simple ale vieții de zi cu zi: când fac ceva, când învață ceva, când sunt cu cineva. Undeva pe drum, însă, învățăm să traducem fericirea în realizări și indicatori măsurabili. Începem să credem că fericirea trebuie câștigată și că vine din afara noastră.

Fragmentul cu Charlie Brown care găsește un creion contrazice povestea zilelor noastre despre fericire. Momentul este neînsemnat (cel puțin pentru noi), și totuși dezvăluie ceva profund. Fericirea apare atunci când atenția noastră se mută de la noi înșine spre legătura pe care o avem, când îi vedem pe ceilalți și, prin ei, ajungem să ne vedem și pe noi înșine.

Cântecul se încheie cu un vers pe care sper ca studenții mei - și poate fiecare dintre noi - să-l țină minte:

Fericirea este ce iubești și pe cine iubești.

În loc să ne întrebăm: „Cum pot să devin fericit?”
poate ar trebui să schimbăm întrebarea în: „Ce iubesc suficient de mult încât să mă implic în acel lucru cu toată ființa mea?”

Iubirea transformă. Sa iubești pe cineva sau să iubești ceva, ne scoate din închisoarea propriului ego. Fericirea devine un efect secundar numai atunci când nu o mai tratăm ca pe o posesie sau ca pe un scop.

Fericirea înseamnă să-ți găsești creionul. Sau orice alt lucru pe care îl iubești."

Articolul integral aici: https://www.psychologytoday.com/ca/blog/life-well-lived/202603/happiness-is-finding-a-pencil

Fain, nu?

O sa rețin asta...
De unde știi tu că o sa fii fericit, dacă nu știi cm e sa trăiești, de fapt, viața aceea?

Ziua fericirii s-a încheiat dar sunt profund recunoscătoare pentru seara fericirii de vineri si weekendul fericirii de odihnă.







Sursa imagine. Pinterest.

Mă captivează, cumva fără uimire, un articol despre rolul poeziei în autoreglare...Cum să nu te bucuri când afli asta, ș...
19/03/2026

Mă captivează, cumva fără uimire, un articol despre rolul poeziei în autoreglare...Cum să nu te bucuri când afli asta, știind că uneori vorbești poetry.

Zice articolul ăsta că dacă reciți poezia (să ne înțelegem, nu trebuie să faci asta în Piața Unirii, ci se referă la simpla citire a unor versuri cu voce tare, în liniștea camerei tale) ...ei bine, această acțiune are rol profund de reglare interioară. Un studiu european (cu o echipa interdisciplinara de la universități din Germania, Elveția și Austria, vezi link mai jos) a descoperit ceva aproape poetic în sine: atunci când recităm versuri ritmate (nu-mi cere să explic ce este hexametru iambic, dacă am știut vreodată, acum nu am pretenția că mi-aș mai aminti), respirația noastră se armonizează cu bătăile inimii, ca și cm corpul ar recunoaște muzica din cuvinte chiar mai înainte ca mintea să o poată înțelege.
Zice articolul că această sincronizare dintre respirație și inimă poartă un nume științific - "aritmie sinusală respiratorie" - și este un semn de echilibru al sistemului nostru nervos. Recitarea poeziei pare să o stimuleze mai mult decât un exercițiu de respirație lentă făcută conștient.

Aveam nevoie să îmi confirm ceva ce stiam intuitiv, că poezia ne liniștește mai eficient decât tehnicile de relaxare. Și nu, nu o spun eu ci cercetarea citată mai jos.

Articolul științific aici: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15072959/

Articolul complet din Psychology Today aici...
https://www.psychologytoday.com/sg/blog/shut-up-and-listen/202603/wherefore-art-thou-romeo-how-reciting-verse-reduces-stress

Si ce altceva zici că ar putea să încheie mai firesc postarea aceasta?

[i carry your heart with me(i carry it in]

By E. E. Cummings

i carry your heart with me(i carry it in
my heart)i am never without it(anywhere
i go you go,my dear;and whatever is done
by only me is your doing,my darling)
i fear
no fate(for you are my fate,my sweet)i want
no world(for beautiful you are my world,my true)
and it’s you are whatever a moon has always meant
and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows
(here is the root of the root and the bud of the bud
and the sky of the sky of a tree called life;which grows
higher than soul can hope or mind can hide)
and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart (i carry it in my heart) 1952 - vol. Complete Poems: 1904-1962 by E. E. Cummings, edited by George J. Firmage, Liveright Publishing Corporation, 1991.









Sursa imagine. Pinterest.

Reminder... ... nu tot ce simți azi este un adevăr absolut despre tine. Există stări care vin din oboseală, din stres, d...
19/03/2026

Reminder...

... nu tot ce simți azi este un adevăr absolut despre tine. Există stări care vin din oboseală, din stres, din foame, din sete, sau sunt ecouri ale zilelor trecute. În psihoterapie, în funcție de "formare ", tipul ăsta de exercițiu poartă nume diferite, ideea centrală fiind că tu nu ești totuna cu stările tale. Ești mai mult de atât!

Așa că, poftim tema zilei: nu tot ce apare în tine, azi, are nevoie de analiză aprofundată. S-ar putea ca unele stări sa treacă cu un pahar cu apă sau cu un sandwich (la timp). 😀

Nu complica.







Sursa imagine. Pinterest.

Rise and shine!Nu trebuie să demonstrezi nimic astăzi. Valoarea ta ca om nu începe dimineața și nu se termină seara. Ea ...
18/03/2026

Rise and shine!

Nu trebuie să demonstrezi nimic astăzi. Valoarea ta ca om nu începe dimineața și nu se termină seara. Ea există deja.

Respiră!

💙




Mi-a mers la inimă această informație despre impactul păsărelelor asupra echilibrului psihoemotional. Articolul integral...
16/03/2026

Mi-a mers la inimă această informație despre impactul păsărelelor asupra echilibrului psihoemotional. Articolul integral din Psychology Today, mai jos, dacă ai timp.

"Să observi păsările: drumul tău către starea de bine

Un articol de Lizabeth Roemer

Patru moduri prin care observarea păsărilor poate susține sănătatea mintală

Idei principale:

- Mediile noi, captivante reduc stresul și ne refac capacitatea de concentrare.

- să experimentezi uimirea și conexiunea socială te ajută să devii mai deschis, mai cooperant și mai conectat cu ceilalți.

- Un studiu experimental a arătat că simpla căutare a păsărilor în natură îmbunătățește starea de bine și reduce suferința emoțională.

Ca mulți oameni în perioada de vârf a pandemiei de COVID, am descoperit observarea păsărilor și, din 2020 încoace, interesul și bucuria mea pentru această activitate au continuat să crească. Dincolo de beneficiile asupra stării mele emoționale și ale sănătății mele mintale, am primit frecvent articole despre efectele pozitive ale acestei pasiuni.

Cel mai recent articol, biologul specializat în conservarea naturii Nils Peterson și colegii săi au realizat un studiu experimental (2024) în care studenții au fost repartizați aleatoriu în trei grupuri: un grup de control (fără instrucțiuni speciale), un grup care făcea plimbări în natură (li s-a cerut să meargă cel puțin o dată pe săptămână pe un traseu natural) și un grup de observare a păsărilor (aceeași plimbare, dar cu sarcina de a nota păsările observate folosind o aplicație de telefon).

Studenții care au fost atenți la păsări în timpul plimbărilor au raportat o creștere semnificativă a emoțiilor pozitive și o diminuare clară a nivelului de suferință psihică, comparativ cu celelalte două grupuri. Aceste rezultate sugerează că există ceva specific în actul de a ne uita după păsări (sau, mai larg, de a căuta detalii din natură) care contribuie la îmbunătățirea sănătății mintale.

Reducerea stresului

După cm observă Peterson și colegii săi, faptul că observarea păsărilor (birdwatching-ul) îmbunătățește sănătatea mintală nu explică automat și motivul pentru care se întâmplă acest lucru. Înțelegerea mecanismelor din spatele acestui lucru ne ajută să descoperim moduri și mai eficiente de a interacționa cu păsările sau cu natura pentru a amplifica toate aceste beneficii.

Autorii fac referire la modelul conceptual propus de psihologul de mediu Melissa Marselle și colaboratorii săi (2021), care explică modul în care biodiversitatea poate susține sănătatea umană. Mai multe dintre aceste mecanisme rezonează profund cu propria mea experiență și sper că, împărtășindu-le, vă vor inspira să găsiți propriile căi către mai mult echilibru interior.

Mediile interesante, liniștitoare și plăcute pot reduce activarea fiziologică a organismului și pot amplifica emoțiile pozitive. O plimbare printre plante, flori, copaci sau pe lângă apă, cu atenția îndreptată spre căutarea păsărilor, este foarte diferită de ritmul și decorul obișnuit al vieții mele de zi cu zi.

Deși pot simți și tristețe, furie sau stres în timp ce observ păsările, remarc totuși cm respirația mi se liniștește ușor și cm apar, în mod firesc, mici momente de bucurie sau pace atunci când zăresc o pasăre, o floare sau o priveliște frumoasă. Cântecul păsărilor și parfumul florilor trezesc emoții pozitive care pot îmblânzi durerea interioară pe care o port uneori.

Pentru mine este important să nu încerc să alung emoțiile negative sau stresul. Le las să existe, dar permit și acestor experiențe noi, oferite de observarea păsărilor, să se așeze alături de ele. Iar această coexistență le schimbă în mod natural sau le face mai puțin copleșitoare.

Refacerea capacității de concentrare

Viața noastră rapidă și suprastimulată ne pune la încercare atenția. Mulți dintre noi descoperim cât de ușor ne pierdem concentrarea, fie din cauza stimulilor exteriori, fie din cauza propriilor gânduri și emoții. Atenția susținută seamănă cu forța unui mușchi: dacă nu o folosim, o pierdem. Atunci când permitem ca atenția noastră să fie trasă constant în toate direcțiile, capacitatea de concentrare slăbește.

Marselle și colaboratorii (2021) arată că atenția noastră se poate reface atât atunci când ne îndepărtăm de sarcinile zilnice, cât și atunci când mediul ne captează atenția fără efort, când ne fascinează.

Când mă aflu într-o pădure sau chiar într-un parc urban, cu intenția de a observa și identifica păsări, descopăr că sunetele, mișcarea și imaginile din jur îmi captează atenția în mod natural. Îmi devine mult mai ușor să mă desprind de îngrijorări, de ruminații și chiar de tentația telefonului.

Așa cm am mai spus și în alte contexte, capacitatea de a aduce atenție conștientă asupra propriei experiențe este esențială pentru a recunoaște emoțiile dificile, pentru a face alegeri pline de sens și pentru a rămâne plini de compasiune față de ceilalți. Refacerea atenției prin observarea păsărilor ne poate ajuta să ne folosim această capacitate mai conștient și mai eficient în toate celelalte aspecte ale vieții.

Experiențe de transcendență

Când privesc păsările cm zboară, planează, coboară în picaj, sar, caută hrană sau interacționează între ele, simt adesea un profund sentiment de uimire și o formă blândă de smerenie.

În cartea sa Awe: The New Science of Wonder and How It Can Transform Your Life, psihologul Dacher Keltner explică faptul că uimirea ne transformă prin faptul că „liniștește vocea critică, insistentă și preocupată de statut a ego-ului nostru și ne ajută să colaborăm, să ne deschidem mintea către miracolul existenței și să vedem tiparele profunde ale vieții”.

Această descriere se potrivește perfect cu propria mea experiență: mă simt mai mic într-un sens bun și mai puțin atașat de ideea propriei importanțe atunci când mă aflu în mijlocul diferitelor habitate ale păsărilor, observându-le comportamentul. În același timp, mă simt mai conectat, mai conștient că fac parte dintr-un întreg mai vast.

Când reușesc să duc această stare cu mine înapoi în viața de zi cu zi, îmi este mai ușor să las să treacă frustrările inevitabile și să observ mai ușor momentele de bucurie și de conexiune.

Conectare socială

Deși observarea păsărilor poate fi o activitate solitară, cei pasionați de acest lucru se întâlnesc adesea între ei, chiar și atunci când merg singuri. Pentru mine, aceasta a fost o bucurie neașteptată.

Când o pasăre rară este văzută într-un loc pe care îl frecventăm, este foarte probabil să întâlnim mai mulți oameni, singuri, în perechi sau în grupuri, care caută aceeași pasăre. Ne salutăm, schimbăm impresii și ne interesăm unii pe alții dacă am găsit-o.

La fel, dacă cineva întâlnește pe traseu o persoană care a văzut ceva interesant, aceasta este aproape întotdeauna dornică să împărtășească descoperirea și să explice unde poate fi găsită pasărea rară.

Îmi place și să împărtășesc astfel de momente. De exemplu, când am descoperit pe neașteptate o bufniță barred owl pe o pasarelă din Parcul Național Acadia, am simțit o bucurie profundă să o arăt, în liniște și cu reverență, fiecărei persoane care trecea pe acolo. La un moment dat, se formase o mică coadă de 12 oameni care priveau prin binocluri, împărtășind aceeași uimire, fără să deranjeze pasărea.

Acea camaraderie a unei experiențe împărtășite și bucuria sinceră pentru bucuria celuilalt pot deveni un antidot, măcar parțial, pentru sentimentul de izolare și conflict pe care îl întâlnim atât de des online sau în alte contexte. Amintirea umanității noastre comune poate avea un efect profund vindecător.

Așadar, există oare ceva ce ai putea face în săptămâna care vine pentru a-ți reduce stresul, pentru a-ți îmbunătăți atenția, pentru a trăi un moment de uimire sau pentru a-ți întări conexiunile cu ceilalți?

Poate o simplă plimbare în care să fii atent la păsări ar putea fi un început."





Reduce stress, boost attention, and find transcendence.

Știi genul acela de moment mic, prețios aproape invizibil pentru alții, dar care pentru tine e o lume întreagă? Zilele t...
16/03/2026

Știi genul acela de moment mic, prețios aproape invizibil pentru alții, dar care pentru tine e o lume întreagă? Zilele trecute, în timp ce scuturam ceva pe terasă, cu mintea complet aiurea, m-a surprins un tril minunat de pasăre. Era aproape de mine, dar totuși nu o zăream deloc așa că am privit în jur.. Abia atunci am văzut cerul roz, la apus si am conștientizat cât de liniște era de fapt, pentru că liniștea era strapunsă doar de trilul de pasăre.

As fi vrut sa opresc momentul acela, să-l permanentizez cumva dar reflectând, mi-am dat seama că de fapt nu eu am oprit momentul ci el m-a oprit pe mine din împrăștierea minții mele și din zumzetul gândurilor mele. Mintea era aiurea, corpul făcea niște gesturi banale, pe pilot automat … și deodată realitatea m-a strigat pe nume, printr-un tril.

A fost unul din momentele acelea dense emoțional despre care povesteam zilele trecute, pe care vrei să-l mpărtășești, ca să aduci bucurie, dar vrei să-l păstrezi, ca să nu-l pierzi.

Mai târziu am găsit un articol în Psychology Today în care autorul povestește despre impactul observării păsărelelor asupra sănătății psihice, impact benefic dovedit științific în cercetări serioase cu grup de control și tot tacâmul. Am zâmbit complice gândului că echilibrul psihic începe cu un tril de pasăre și că ajungi să îți vii în simțire sau în simțuri...prin frumusețe.







Artist Anna Surgan, Ukraine. Via Pinterest

16/03/2026
Zile obositoare, pline cu și despre oameni buni care au învățat prea devreme să supraviețuiască. Și, de când au învățat ...
13/03/2026

Zile obositoare, pline cu și despre oameni buni care au învățat prea devreme să supraviețuiască. Și, de când au învățat asta, nu prea mai știu cm să trăiască. Sistemul lor nervos caută experiența originală și o recreează, aproape automat, fără întrerupere, ca pe o buclă de durere. Ceea ce a fost cândva adaptare, acum devine tipar de relație, tipar de supraviețuire. Iar tiparele noastre timpurii, "vechi", nu dispar doar pentru că viața s-a schimbat in 2026, doar pentru că suntem adulți funcționali.

Când experiențele adverse te-au învățat că nu ai avut voie să fii fragil atunci când erai mic, consecința este că devii puternic, funcțional, autonom, independent. Și mai înveți ceva: să nu te bazezi pe nimeni. Știi de ce? Pentru că, dacă atunci nu era nimeni, mintea trage o concluzie simplă și dureroasă: nici acum nu o sa fie nimeni iar dacă "întâmplător " va fi cineva, sigur nu va rămâne. Uite așa zice un gând vechi, și doar pentru că o zice des, sau tare sau de mult timp, ajunge să pară adevăr. Dar nu este.

De aceea este un lucru extraordinar de mare să înveți, mai bine mai târziu decât niciodată, lucruri care pentru alții par firești: să ceri, să te arăți, să "deranjezi", să nu mai reziști singur, să nu le mai duci pe toate. Să ai un loc ( în tine sau în afara ta) si un spațiu relațional unde să te poți duce atunci când îți este greu. Un loc unde să nu fie nevoie să mai demonstrezi nimic, unde să nu trebuiască să mai fii puternic și unde să poți, pur și simplu, să fii.

Pe tine cine te vede atunci când nu mai ești puternic? Pe cine lași?

Desen de Ileana Zetu, 2025.






13/03/2026
"Vei ajunge și tu și ei toți vor fi acolo.Toți și toate vor fi acolo.Iar atunci când vei ajunge,Drama va putea să înceap...
12/03/2026

"Vei ajunge și tu și ei toți vor fi acolo.
Toți și toate vor fi acolo.
Iar atunci când vei ajunge,
Drama va putea să înceapă.
Întrucât doar tu lipseai.
Vom juca propria ta poveste
Vom juca înstrăinarea ta de tine însuți,
Înstrăinarea ta de ceea ce ești chiar tu,
De ceea ce nu știi să recunoști.

Vom juca furia, omorul, nebunia,
Minciuna și gelozia.
Vom juca sexualitatea, pasiunea, suspinele,
Bețiile, eșecurile și oboseala.
Vom juca întreaga piesă.

Și vei putea vocifera ori vei putea să taci,
Fiindcă, oricum, noi tot vom juca.

Totul se va juca până când vei spune:
" Teatru si atât!”
Dar și acest lucru e prevăzut în piesă,
Și nu vei putea ieși din ea.

Te vei putea emoționa, minuna,
Sacrifica sau umili,
Oricum, totul se va juca.
Până când vei striga:
„Acum înțeleg! Eu sunt toate aceste personaje!”
Dar și acest lucru e prevăzut în piesă
Și tor nu vei putea ieși din ea.

Totul se va relua și se va repeta,
Până când inima ta se va frânge,
Până când micul tău Eu se va epuiza,
Și vei putea primi totul.
Și atunci, în liniște, vei spune:
„Iubesc! În sfârșit, iubesc!
Ma bucur de toate aceste personaje,
De Victime, la fel și de Călăi,
de Salvatori, la fel ca de Persecutori.
Îi am în mine.
Trăiesc toți în mine.
Îi văd umblând
Și mă simt liber să devin fiecare dintre ei,
Sau să nu devin absolut nimic!”

Și acest lucru e prevăzut în piesă,
Dar, de data asta, vei putea ieși din ea.
Totuși, nu va mai fi nevoie.
Vederea ta va fi clară
Și, cu pupila dilatată,
Nu vei mai ști ce să contempli
Din tot ceea ce ești.

Da, îți spun,
Când vei ajunge,
Vor fi cu toții acolo.
Nu-i vei recunoaște,
Și totuși, ei nu vor fi nimeni alții decât tu însuți."

Guy Corneau - „Quand tu viendras, ils seront tous là".

Guy Corneau (1951 - 2017) psihanalist canadian de formare jungiană.



**re






Sursa imagine Pinterest.

Address

Iasi

Opening Hours

Tuesday 08:00 - 20:00
Thursday 08:00 - 20:00
Friday 08:00 - 20:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihoterapeut Mirela Zetu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psihoterapeut Mirela Zetu:

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram