Daniel Mihai Leșovschi - Cabinet Individual de Psihologie

26/04/2025

Empatia în psihoterapie!

https://cafegradiva.ro/tag/empatie?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR6ZmSuiUMtHEzttyoUrz5U-bkOgpFHOoqKLT8s2nrDTIIvgb_guhwM1ITB5FA_aem_BqQe7pZZSBivKOrQB3jbKA

Prin empatie înţelegem, psihologic, capacitatea de a percepe, înțelege și împărtăși emoțiile celorlalți. Dar ce e empatia din perspectivă psihanalitică?

17/03/2025

Furia noastră cea de toate zilele 😁

O temă cu care am lucrat în cabinet este cea legată de emoții și furia este una dintre ele. Furia este o emoție comună care ne activează într-un mod perceput neplăcut. Ea este cauzată de o amenințare personală percepută și este legată de o altă emoție, și anume rușinea. Faptul că ești tratat fără respect, făcut de râs în fața altora, păcălit sau considerat inferior sunt declanșatori ai acestei emoții. Odată identificată amenințarea urmează să se identifice cm anume poate fi rezolvată. Modul în care punem problema influențează de multe ori rezultatul. O comunicare axată pe ceea ce s-a întâmplat de fapt și cm te-a afectat acest lucru are șanse mai mari să fie ascultată comparativ cu cea în care îl acuzi direct pe celălalt. Tu cm comunici? Cum reacționezi în situații similare cu cele descrise mai sus?

Dacă vrei să afli mai multe despre cm reacționezi la furie și ce poți face în această situație, programează o sesiune gratuită de 30 minute pe Calendly folosind linkul de mai jos. Mulțumesc.

https://calendly.com/daniel-lesovschi/sedinta-de-clarificare-cu-daniel

Un gând bun,
Daniel

Sedinta de cunoaștere în vederea stabilirii modalității de colaborare.

15/03/2025

https://neurosciencenews.com/dopamine-reward-memory-28487/

New research reveals dopamine has a previously unknown role: reshaping our memories of rewarding experiences.

06/03/2025

https://australia-counselling.acemlna.com/lt.php?x=3TZy~GDFJnOZEpKryA5IheBu23UkkATukMVljKbMVXKe7p0q_Uy.0ORr13Rzj_DwlvYwbHPLJFmhUs.8.Q_9Uuhz2HQi

Therapists and Wellness Professionals: Join us for our free monthly support webinars to advance your clinical and marketing skills.

01/03/2025

Activitatea fizică și sănătatea creierului! 👇

New research confirms that physical activity plays a critical role in protecting brain health, reducing the risk of dementia, stroke, anxiety, depression, an...

22/02/2025

Trauma de dezvoltare - Modelul relațional NARM (continuare)

Concluzie: cele 5 stiluri de supraviețuire (În postările anterioare sunt descrise pe larg cele 5 stiluri de supraviețuire)!

Scopul abordării NARM este de a ajuta clienții să simtă și să-și trăiască propria expresie originală de bază, precum și să-și recunoască dreptul la viață și la plăcere. Dezvoltarea și schimbarea au loc pe măsură ce se restabilește și se întărește conexiunea cu resursele de bază. În procesul terapeutic clienții descoperă modul în care au încorporat și perpetuat disfuncționalitățile din mediul lor original în propriul sentiment de sine, în corp și în comportament pentru a supraviețui.
Persoanele cu Stilul de Supraviețuire Conexiune învață să vadă cât de mult s-au izolat și cât de negativiști au devenit. Ei învață să-și recunoască propriile nevoi și sentimente agresive și încep să trăiască mai bine în corpul lor.
Persoanele cu Stilul de Supraviețuire Acordaj descoperă modul în care își neagă și își resping propriile nevoi, oferind celorlalți ceea ce-și doresc pentru ei înșiși, și în acest proces, abandonându-se pe ei înșiși. Ei învață să fie receptivi la propriile nevoi, să și le exprime și să permită satisfacerea acestora.
Persoanele cu Stilul de Supraviețuire Încredere descoperă modul cm îi trădează nu numai pe ceilalți, ci și pe ei înșiși. Aceștia renunță la nevoia de control, învață să ceară ajutor și sprijin și acceptă o interdependență sănătoasă cu alții.
Persoanele cu Stilul de Supraviețuire Autonomie învață să vadă cm pun presiune și se judecă pe ei înșiși. Printr-o capacitate tot mai mare de auto-referință, ei învață să-și dezvolte propriul simț personal al autorității și să stabilească limite adecvate.
Persoanele cu Stilul de Supraviețuire Iubire-Sexualitate își dau seama că propria lor acceptare de sine a fost condiționată de aspectul fizic și de performanță. Ei învață să-și deschidă inimile și să integreze iubirea cu o s*xualitate vitală. (Final)

21/02/2025

Trauma de dezvoltare - Modelul relațional NARM (continuare)

Stilul de Supraviețuire Iubire-Sexualitate

Persoanele cu acest stil de supraviețuire sunt extrem de energici, atractivi și prosperi. Ei sunt cei care înfăptuiesc lucruri, sportivi, actori de top, oameni care devin simboluri ale conștiinței noastre colective. Însă, indiferent de cât de atrăgători sau de realizați par, rareori se ridică la înălțimea propriilor așteptări. Din moment ce își bazează valoarea de sine pe aspectul fizic și pe performanță, stima lor de sine este condiționată, se simt extrem de imperfecți. Acest stil de supraviețuire cu un nivel ridicat de energie se dezvoltă în jurul suferinței fiind rezultatul sentimentelor de iubire nerecunoscute sau respinse, în special de către părintele de s*x opus. Din cauza suferinței lor timpurii asociate cu iubirea, le este dificil să mențină o relație consecventă de iubire la vârsta adultă. Poblema lor de dzvoltare constă în a integra o inimă deschisă și iubitoare cu o s*xualitate vitală. Există două perioade de timp importante în dezvoltarea acestui stil de supraviețuire și anume între 4 și 6 ani și debutul pubertății, de la aproximativ 12 ani până la 15 ani. La copiii mici, dragostea și s*xualitatea sunt integrate, iar dragostea pentru părinte este o experiență a întregului corp. Dificultățile apar în perioada dintre 4 și 6 ani, atunci când părinții resping, batjocoresc sau pedepsesc expresia și curiozitatea s*xuală emergentă a copilului. Părinții pot încuraja expresiile inimii dar să fie dezgustați de expresiile incipiente de s*xualitate, iar această reacție îi forțează pe copii să-și separe s*xualitatea de expresiile de iubire. În esență indivizii cu acest stil de supraviețuire se confruntă cu respingerea sau suferința în timpul perioadelor de trezire s*xuală. La pubertate, atitudinea părinților și modul în care aceștia gestionează schimbările corporale ale adolescenților contribuie semnificativ la dezvoltarea acestui stil de supraviețuire prin comportamente de ignorare, respingere, dispreț sau dezaprobare fățișă. Atunci când exprimarea sinelui lor s*xual este tratată într-o manieră umilitoare, sentimentul de sine al adolescenților este rănit, iar s*xualitatea lor aflată în dezvoltare este negativ afectată. Persoanele cu acest stil de supraviețuire cresc adesea în familii cu o atmosferă rigidă, în care trezirea s*xuală este judecată sau condamnată, expresiile de iubire, tandrețe și emoții nu sunt comunicate în mod deschis și sunt chiar dezaprobate. În anumite familii dragostea este condiționată, bazată pe aspectul fizic și pe performanță și ca urmare, se distorsionează experiența adolescenților cu privire la ceea ce li se spune că este dragostea, ca și relația cu propriul corp. Trăirea iubirii ca fiind condiționată și a s*xualității ca fiind rușinoasă creează o lipsă de integrare între sentimentele de iubire și cele s*xuale, ceea ce are repercusiuni pe tot parcursul vieții asupra modului în care persoanele respective se raportează la propriul corp și la un partener intim.
Atunci când aceste persoane se confruntă cu o lipsă de acordaj la nevoile lor de dragoste și s*xualitate în această etapă, există două subtipuri care se pot dezvolta, subtipul romantic și subtipul s*xual, fiecare favorizând un aspect al divizării iubire-s*xualitate.
Subtipul romantic. Persoanele din acest subtip romanțează iubirea și căsătoria. Ele au inima deschisă, dar sunt adesea deconectate de propria s*xualitate și s-ar putea chiar să fie îngrozite de aceasta, nu pot integra o s*xualitate vitală în viețile lor amoroase. În primele etape ale unei relații sunt mai interesați de s*xualitate, dar pe măsură ce relația devine mai strânsă, sentimentele lor s*xuale scad. Subtipurile romantice mai puțin integrate, care s-au deconectat de impulsurile lor s*xuale, pot deveni cruciați ai virtuții, gardieni autoproclamați ai moralității publice, care încearcă să-și impună propriul cod etic asupra celorlalți.
Subtipul s*xual. Persoanele care fac parte din subtipul s*xual au o tendință spre comportamente seducătoare ca modalitate de a se face dezirabili. Aceștia caută și folosesc parteneri atrăgători pentru a-și întări propria stimă de sine și măsoară satisfacția s*xuală în funcție de frecvența și nu de profunzimea experienței lor. Comportamentul lor seducător nu este folosit pentru a obține controlul ci pentru a preveni o intimitate reală. Indivizii care fac parte din subtipul s*xual se consideră sofisticați din punct de vedere s*xual, iar potența și performanța s*xuală sunt importante pentru ei. Pentru acest subtip scindarea iubire-s*xualitate are ca rezultat atât alienarea față de plăcerea s*xuală profundă, cât și obsesia față de s*xualitatea centrată pe organele genitale. În relații, pe măsură ce se dezvoltă posibilitatea unei conexiuni sufletești, își pierd adesea interesul s*xual sau rup relația. Această scindare se reflectă în incapacitatea de a menține o conexiune s*xuală puternică dincolo de perioada inițială de curtare, ei gestionând acest lucru schimbând frecvent relațiile pentru a-și menține interesul s*xual. Persoanele cu acest stil de supraviețuire sunt motivate și exigente, cu standarde foarte înalte și se concentrază mai mult pe elementele de fațadă decât pe esența relației. Au o frică extraordinară de vulnerabilitate și de aceea vor da dovadă de reținere în a-și dezvălui sentimentele.
Atunci când vin la terapie persoanele cu acest stil de atașament vin cu preocupări legate de relații. Fie sunt nefericite în relația actuală, fie au avut o serie de relații mai puțin satsifăcătoare și nu știu dacă sunt capabili să aibă o relație bună. În terapie au nevoie să-și conștientizeze tiparele relaționale și să învețe să-și asume o vulnerabilitate mai mare, să-și deschidă inima și să renunțe treptat la mecanismele de apărare. Pentru aceste persoane dezvoltarea presupune să învețe că abandonarea în fața iubirii nu înseamnă să se abandoneze în fața altei persoane, ci să se abandoneze în fața propriilor sentimente. Vindecarea scindării iubire s*xualitate vine pe măsură ce indivizii lucrează cu numeroasele straturi conștiente și inconștiente de rușine asociate cu sentimentele lor s*xuale și pe măsură ce învață să-și integreze s*xualitatea vitală cu inima deschisă. (Va urma)

19/02/2025

Trauma de dezvoltare - Modelul relațional NARM (continuare)

Stilul de Supraviețuire Autonomie

Persoanele cu acest stil de supraviețuire au ca element distinctiv autonomia și sentimentul de independență insuficient dezvoltate. Acești indivizi sunt adesea amabili și buni la suflet, dar au dificultăți în a stabili limite personale. Ca urmare, simt adesea că se profit de ei și sunt plini de resentimente, în special în relațiile intime, unde se simt deseori captivi. Prețuiesc loialitatea și sunt prieteni buni , dar se concentrază atât de mult pe evitarea conflictelor și pe a-i mulțumi pe ceilalți, încât nu sunt sinceri cu privire la sentimentele negative pe care le au. Este posibil ca persoanele cu acest stil de supraviețuire să fi fost bineveniți pe lume, iar nevoile lor de dependență să fi fost satisfăcute în mod adecvat. Provocarea pentru ei începe între 18 luni și doi ani, când capacitățile lor de dependență și autonomie se află în curs de dezvoltare. În această perioadă de dezvoltare, copiii mici vor să învețe cm să facă ei înșiși anumite lucruri și părinții pot auzi des cuvinte ca “Nu!” sau “Fac eu!”. Părinții acordați nevoilor copilului susțin creșterea independenței și autonomiei corespunzătoare vârstei. Părinții extrem de anxioși subminează nevoia de independență a copiilor din cauza propriilor temeri nerezolvate. Aceștia împiedică tendința spre autonomie a copiilor pentru a-i “proteja”. Amenințările la adresa autonomiei sănătoase a copilului apar și atunci când părinții văd copilul ca pe o extensie a lor. Acești părinți narcisiști pot să fie invazivi din punct de vedere emotional, excesiv de implicați sau de autoritari. În încercarea de a-și proteja autonomia fragile copiii se retrag, respectând superficial programul pe care părinții îl au pentru ei, în timp ce, în interior, reacționează la control prin încercarea secretă de a-și menține sentimentul de autonomie și integritate.
Persoanele cu acest stil de supraviețuire cresc uneori în cămine rigide, autoritare, cu părinți care cred că știu întotdeauna ce este “cel mai bine” pentru ei. În mod evident, copiii au nevoie de limite, dar părinții excesiv de autoritari cred că regulile lor rigide, începând cu obiceiurile alimentare și tranziția folosirii toaletei, sunt necesare pentru binele copiilor lor. Atunci când copiii opun rezistență, acești părinți își retrag „dragostea” și folosesc rușinarea, învinovățirea și, uneori, puterea pentru a-i determina să-i asculte. Ca să evite umilința și abandonul, copiii dezvoltă o abilitate superficială care spune „da” cererilor părinților, dezvoltând în același timp, un sine secret ce adăpostește un „nu” nerostit. Unele mame și, ocazional, tați, se simt abandonați ca urmare a independenței tot mai mari a copilului și se folosesc de blamare sau de amenințarea cu abandonul pentru a o submina. Descurajarea sau obstrucționarea poate fi evidentă sau mascată, dar ia întotdeauna forma dezaprobării, a batjocorii sau a amenințărilor voalate. Atunci când părinții se opun expresiilor adecvate de autonomie și independență ale copilului, el ajunge să considere aceste impulsuri ca fiind periculoase. Pe măsură ce copilul crește, obținerea iubirii din partea părinților se corelează cu mulțumirea acestora, astfel încât dragostea este asociată cu datoria, povara și captivitatea. Pentru multe persoane cu acest stil de supraviețuire, obținerea iubirii devine inextricabil legată de necesitatea de a face pe plac celorlalte persoane, adesea în detrimentul propriei integrități și autonomii. Supunerea față de părinți îi face să se simtă invadați, controlați și copleșiți iar nevoia de a menține relația de atașament îi împiedică să-și contexte fățiș părinții. Copiii se adaptează la această dilemă supunându-se în mod fățiș puterii părinților, în timp ce în interior se opun acesteia. La adulții care au dezvoltat acest stil de supraviețuire, afirmarea de sine și expresiile fățișe de independență și autonomie sunt resimțite ca periculoase și de evitat. Temerile majore care alimentează această adaptare de supraviețuire sunt frica de a fi criticat, respins și abandonat. Ceea ce a fost cândva un conflict cu părinții lor este acum internalizat, astfel încât indivizii cu acest stil de supraviețuire își petrec viața derulând conflictul dintre părintele exigent internalizat și copilul care se opune. Ambivalența extremă și imobilizarea aferentă reprezintă caracteristici ale acestui stil de supraviețuire. Persoanele cu acest stil de supraviețuire tânjesc după apropiere, dar o asociază cu pierderea independenței și autonomiei. Deoarece se tem să-și expună adevăratele sentimente joacă rolul „băiatului bun” sau al „fetei bune”, însă jucarea acestor roluri aduce după sine dezamăgire, resentimente și furie pentru că nefiind autentici, nu pot să se simtă iubiți pentru ceea ce sunt cu adevărat. Aceste persoane trăiesc permanent cu adevărat sub presiune deoarece au crescut presați să se ridice la înălțimea așteptărilor și cerințelor părinților încât nu o mai recunosc ca atare. Orientați spre exterior, ei sunt extrem de sensibili la ceea ce percep ca fiind așteptările celorlalți față de ei și le resimt drept presiuni de a performa. Tendința de a-și face griji și de a rumina este tipică pentru acest stil de supraviețuire. Un aspect esențial este ambivalența profundă față de autoritate și anume, în aparență aceste persoane respectă autoritatea dar în secret ele nutresc resentimente și impulsuri rebele.
În procesul terapeutic cu aceste persoane este important să se țină cont de cât de paralizați se simt aceștia ca urmare a propriilor contradicții interne. Deoarece nu-și dau seama cât de multă presiune pun asupra lor, ei consideră că lupta interioară este rezultatul unor circumstanțe externe. Dezvoltarea are loc atunci când devin conștienți de faptul că presiunile pe care le resimt sunt rezultatul propriilor cerințe interne. Este nevoie ca terapeutul să rămână neutru și să scoată la suprafață ambivalența internă legată de provocările clienților fără să ofere soluții. Lucrul cu aceste persoane este complex, dilemele acestui stil de supraviețuire neputând fi rezolvate prin efort, prin asumarea unei poziții în conflictul clientului sau prin prezentarea unei abordări orientate spre obiective. Terapeutul le va comunica acestor clienți că sunt acceptați așa cm sunt și că el nu are niciun interes personal în a-i determina să se schimbe. Cel mai mare dar pe care un terapeut îl poate oferi acestor clienți este acceptarea necondiționată, chiar dacă această acceptare creează și cea mai puternică frustrare pentru că acești clienți nu mai au pe nimeni asupra căruia să-și externalizeze lupta interioară. (Va urma)

17/02/2025

Trauma de dezvoltare - Modelul relațional NARM (continuare)

Stilul de Supraviețuire Încredere

Persoanele cu acest stil de supraviețuire caută putere și control și tendința lor este să fie competitive. Ele cred că dacă au mult succes nevoile lor sunt satisfăcute. La extrema mai sănătoasă a spectrului, indivizii cu acest stil de supraviețuire pot fi vizionari și lideri dinamici iar la extrema mai patologică a spectrului, pot fi manipulatori și nemiloși în atingerea propriilor scopuri. Pentru ei să învețe să aibă încredere reprezintă resursa de bază lipsă sau compromisă pentru acest stil de supraviețuire.
Persoanele cu Stilul de Supraviețuire Încredere compensează sentimentele de neputință și lipsă de control prin încercarea de a-i controla pe ceilalți, astfel încât să-și sporească propria putere. Le place să domine, pot să fie evazive, alunecoase, mincinoase sau înșelătoare și fac tot ce este necesar pentru a-și menține sentimentul de control și de a recâștiga un sentiment de dominare. Ca să evite experiențele de vulnerabilitate și neajutorare, se folosesc de furie, de droguri, alcool, și de violență pentru a-și spori controlul. Pentru aceste persoane furia tinde să fie emoția implicită deoarece este ușor de accesat și este folosită pentru a-i intimida pe ceilalți.
Acest stil de supraviețuire se dezvoltă în situații familiale în care nevoile de dependență și de atașament ale copiilor sunt atacate, manipulate sau folosite împotriva lor. După ce au fost manipulați de părinți egoiști, indivizii cu acest stil de supraviețuire asociază dependența cu experiența de a fi folosiți. Astfel dependența este o experiență dureroasă ce devine periculoasă pentru dezvoltarea sinelui. Dependența poate lua mai multe forme: copiii sunt recompensați pentru că devin ceea ce-și doresc părinții lor să fie și sunt pedepsiți pentru că nu reușesc să facă acest lucru; copiii sunt recompensați pentru că-și asumă responsabilități înainte de a fi pregătiți pentru acest lucru și sunt pedepsiți când nu procedează astfel; copiii sunt forțați să se maturizeze și li se refuză copilăria; copiii urmează diverse scenarii parentale și sunt forțați să joace diferite roluri.
Copiii își dau seama că dragostea care li se oferă este condiționată de îndeplinirea nevoilor părinților și că aceasta nu are legătura cu cine sunt ei cu adevărat. Se simt neiubiți pentru sinele lor real.
Stilul de Supraviețuire Încredere începe atunci când copiii primesc gratificarea egoului pentru că îndeplinesc ambițiile părinților lor. Părinții cu acest stil de supraviețuire se comportă de parcă ar susține copilul, dar în realitate se folosesc de copil pentru propria gratificare. Copiii vor proteja relația de atașament cu părinții lor prin adoptarea sinelui fals pe care și-l doresc părinții. Deoarece trebuie să aleagă între propria autenticitate și cerințele părinților, copiii unor astfel de părinți nu reușesc să-și dezvolte un sine autentic. Copiii învață să se comporte ca și cm ar primi lucrurile de care au nevoie, iar părinții se comportă de parcă ar fi iubitori. Atunci când apare o situație de genul unei boli cronice rolurile se inversează copiii având grijă de părinții lor. De asemenea copiii sunt folosiți ca pioni în lupta dintre mamă și tată atunci când sunt certuri și în caz de divorț sunt forțați să aleagă.
Există două strategii de bază pe care le folosesc persoanele cu acest stil de supraviețuire în încercarea lor de a-și exercita puterea și anume subtipul seducător și subtipul dominant.
Subtipul seducător – persoanele care fac parte din acest subtip se folosesc de o strategie de tipul “de parcă”. Ele se comportă de parcă le pasă, de parcă sunt prezenți pentru alte persoane, de parcă ar iubi. Sunt experți în a identifica nevoile oamenilor și mulți oameni se lasă amăgiți și cred în acest tip de prezentare, dar își dau seama la un moment dat că sunt folosiți și trădați de către aceștia. Persoanele care fac parte din subtipul seducător știu ce anume vor oamenii să audă și spun lucrurile respective într-un mod convingător. Au un talent extraordinar de a cunoaște vulnerabilitățile oamenilor și îi pot face să se simtă de parcă ar fi centrul universului.
Subtipul dominant se dezvoltă ca urmare a neputinței extreme cu care acești indivizi s-au confruntat în situații de abuz. Când erau copii vulnerabilitatea și dependența au fost folosite împotriva lor și din acest motiv vulnerabilitatea a devenit intolerabilă. Ei reacționează la abuzul părinților spunând: “Asta nu o să se mai întâmple niciodată! De acum încolo, eu sunt cel care deține controlul!”. Indivizii care fac parte din subtipul dominant trăiesc cu un sentiment subiacent de impotență și neputință și ca reacție încearcă să obțină putere asupra celorlalți prin creșterea forței fizice, practicarea unor arte marțiale, competivitate crescută, pot devini bogați și puternici, etc.
Persoanele cu acest stil de supraviețuire sunt foarte preocupate de propria imagine pentru a se simți în siguranță. Cele care fac parte din subtipul seducător cu cât au o părere mai negativă despre ele, cu atât se străduiesc mai mult să obțină o imagine pozitivă. Cei care fac parte din subtipul dominant cu cât sunt mai temători, cu atât se străduiesc mai mult să incite frica în ceilalți.
Indivizii cu Stilul de Supraviețuire Încredere reacționează la faptul că au fost controlați și manipulați prin încercarea de a-i manipula pe cei din jurul lor. Principala lor teamă este pierderea controlului. Pentru cei care cu acest stil de supraviețuire să vină la terapie ar însemna o recunoaștere a faptului că au nevoie de ajutor. Când apelează totuși la terapie vor încerca să identifice slăbiciunile terapeutului și vor acționa astfel încât să rămână în avantaj. În momentul în care se simt amenințați au tendința de a întrerupe terapia. Persoanele cu acest tip de supraviețuire au nevoie de terapeuți clari și direcți, care pun limite puternice și nu se lasă atrași în jocurile lor de putere. În terapie este esențial de abordat tema trădării datorită faptului că aceste persoane au fost trădate în copilărie. De asemenea este important ca ele să înțeleagă că incapacitatea lor de a-și susține propria autenticitate prin crearea unui sine fals este un rezultat direct al lipsei de sprijin pe care au trăit-o în copilărie. Pe măsură ce acceptă că au fost trădați și se confruntă cu durerea, acești indivizi pot să se întoarcă la ei înșiși, să-și crească capacitatea lor de interdependență și să ceară ajutorul fără să-și piardă sentimentul de sine. După ce au crezut întotdeauna că puterea înseamnă să dețină controlul asupra celorlalți, ei descoperă că adevărata putere reprezintă forța de a fi vulnerabili. (Va urma)

14/02/2025

Trauma de dezvoltare - Modelul relațional NARM (continuare)

Stilul de Supraviețuire Acordaj

Persoanele care au acest stil de supraviețuire au dificultăți în a se acorda la propriile nevoi, cunoașterea, acceptarea și exprimarea nevoilor fiind asociate cu umilința, pierderea și teama de respingere. Mulți dintre cei cu acest stil de supraviețuire devin îngrijitori. Aceștia au învățat să gestioneze situația prin acordarea la nevoile altor persoane și neglijarea propriilor nevoi, fiind adesea umărul pe care plânge toată lumea, cei care adoptă animale și au grijă de oamenii rătăciți. Problema lor este că nu sunt atenți la propriile nevoi și din cauza aceasta dezvoltă adesea relații de codependență, în care ei sunt salvatorul și îngrijitorul. Având această înclinație ei pot fi des întâlniți în profesiile din domeniul serviciilor sociale precum psihoterapia, asistența medicală și asistența socială.
Acest stil de supraviețuire își are originea în primii doi ani de viață când creierul copilului se dezvoltă mai rapid și el este complet dependent de îngrijirea mamei. În relație cu ea el învață autoreglarea și îi sunt satsifăcute cu dragoste nevoile de atașament, hrană și îngrijire. Dezvoltarea copilului poate fi compromisă atunci când mama nu răspunde corespunzător nevoilor copilului și acesta renunță treptat la a le mai solicita. Acest lucru are ca rezultat resemnarea care devine structurală în corp și în identitate. Privarea și dificultățile de atașament semnalează creierului să implementeze strategii de protecție a vieții și, în funcție de gravitatea și durata întreruperilor în îngrijire, se produce o pierdere progresivă a capacității de a se acorda la propriile nevoi. O serie de factori contribuie la dezvoltarea acestui stil de supraviețuire și anume: moartea mamei sau o boală gravă, mame care au ele dificultăți semnificative de dezvoltare, separarea de mamă, lipsa de disponibilitate emoțională a mamei, conflicte în familie, etc. În cazul adulților există un conflict între exprimarea nevoii de hrană fizică și emoțională și așteptarea de a fi dezamăgiți în cererea lor.
În funcție de momentul și severitatea dificultăților de atașament și de îngrijire se dezvoltă două subtipuri diferite: subtipul inhibat și subtipul nesatisfăcut. Ambele subtipuri trăiesc cu cu un sentiment de gol interior și de privare, dar au strategii diferite de a face față acestei experiențe.
Subtipul inhibat apare atunci când pierderile de atașament și de îngrijirie sunt timpurii și/sau severe, tendința este de blocare a conștientizării propriilor nevoi ce sunt privite ca greșite și din cauza aceasta nu merită să fie satifăcute. Un exemplu este anorexia.
Subtipul nesatisfăcut apare atunci când perturbările la nivel de atașament sau îngrijire au loc mai târziu sau sunt mai puțin severe se dezvoltă un sentiment cronic de neîmplinire. Un exemplu este bulimia.
Persoanele cu acest stil de supraviețuire se identifică puternic cu experiența timpurie de privare, încât ajung să vadă lumea prin prisma insuficienței. Transformarea în îngrijitori este mecanismul de adaptare pe care îl au în comun ambele subtipuri pentru a nu fi nevoiți să se confrunte cu rușinea pe care o simt în legătură cu nevoile lor și nici cu respingerea de care se tem că vor avea parte dacă își exprimă nevoile.
Munca terapeutică din perspectiva modelului relațional NARM orientează atenția clienților de la retrăirea experiențelor de abandon și insuficiență, la învățarea modului în care clienții pot tolera împlinirea și expansiunea. Lucrul terapeutic presupune confruntarea tendinței de a ceda în fața unor emoții puternice deoarece persoanele cu acest stil de supraviețuire sunt obișnuite cu emoții ca tristețea în timp ce emoțiile expansive și pozitive sunt mai dificil de tolerat. Suferința legată de ruperea conexiunilor timpurii trebuie recunoscută și integrată odată ce aceste persoane își dau seama că este normal ca aceste suferințe să iasă la suprafață în timpul procesului de reconectare. Lucrând cu rușinea de a avea nevoi ei devin mai capabili să susțină conexiunea cu alte persoane și pot renunța la tendința compulsivă de a avea grijă de alte persoane. (Va urma)

12/02/2025

Trauma de dezvoltare - Modelul relațional NARM (continuare)
Stilul de Supraviețuire Conexiune
Ca urmare a unei traume timpurii, persoanele cu stilul de Supraviețuire Conexiune s-au deconectat de corpul lor, de ele însele, de relații. Pentru a gestiona suferința provocată de o trauma timpurie, unele persoane se deconectează de corpul lor și trăiesc mai mult în mintea lor. Acestea prioritează gândirea și logica în detrimentul sentimentelor și emoțiilor. Stilul de Supraviețuire Conexiune este primul dintre cele 5 stiluri de supraviețuire. Când experiența de viață este traumatizantă, trauma dăinuie sub forma unor stări sistemice de stimulare continuă care au ca efect gestionarea cu dificultate a acestor stări de stimulare ridicată. Aceste persoane funcționează prin utilizarea disocierii pentru a se deconecta de suferința din corpul lor. Ca urmare, copilul, și mai târziu adultul, rămân cu o dereglare sistemică și cu o reziliență scăzută, care îi face vulnerabili la traume ulterioare. Traumele de șoc și traumele de atașament timpurii creează un șablon distorsionat pentru funcționarea psihologică, fiziologică și relațională pe tot parcursul vieții. Acest stil de supraviețuire are două subtipuri și anume subtipul gânditor și subtipul spiritualizat.
Subtipul gânditor – persoanele care fac parte din acest subtip s-au retras în mintea lor și aleg profesii teoretice și tehnice, care nu necesită o interacțiune umană semnificativă. Acești indivizi tind să se simtă confortabil în spatele unui calculator, în laborator sau în atelierele din garajul lor, unde pot să lucreze nestingheriți. Sunt gânditori străluciți, dar au tendința de a-și folosi inteligența pentru a menține o distanță emoțională semnificativă.
Subtipul spiritualizat – persoanele care fac parte din acest subtip au tendința să-și spiritualizeze existența. Ca urmare a traumei de șoc sau a traumei relaționale timpurii, acești indivizi nu s-au simțit bineveniți pe lume și au crescut crezând că lumea este un loc rece și lipsit de iubire. Pentru că ceilalți sunt adesea percepuți ca amenințări, multe persoane din acest subtip caută o conexiune spirituală, se simt mai confortabil în natură, alături de animale și se simt mai conectați cu Dumnezeu. Se simt adeseori incapabili să filtreze stimulii din mediul înconjurător fiind mai sensibili la lumină, sunete, atingeri, etc.
Din cauza sentimentului inadecvat de sine aceste persoane încearcă să se ancoreze în rolurile lor de om de știință, judecător, doctor, mama, tată, etc, deoarece știu la ce să se aștepte. În același timp aceste persoane se simt singure și izolate fără să conștientizeze că evită contactul uman și se izolează, deși unele dintre ele sunt conștiente de frica de oameni dar consideră că ceilalți reprezintă sursa amenințării. Ambivalența este caracteristica indivizilor cu acest stil de supraviețuire, în special în relațiile personale, având în același timp o nevoie intensă și o teamă extremă de contact.
Cheia pentru rezolvarea acestui conflict intern constă în explorarea lui pe măsură ce se exprimă în procesul terapeutic, precum și a modului în care se manifestă în simptomele și viețile clienților. Conexiunea reprezintă problema de dezvoltare pentru acest stil de supraviețuire și în modelul NARM accentul este pus pe orientarea atenției clienților de la ceea ce nu funcționează în viața lor spre orice zonă de experiență internă sau externă în care există o funcționare bună. Mutarea atenției clienților spre resursele pozitive îi învață să se auto-calmeze și aduce o mai bună organizare în sistemul nervos. Clienții au nevoie de ajutorul terapeutului pentru a învăța cm să gestioneze aceste afecte dificile și în același timp să nu se identifice sau să se cufunde în ele. Pe măsură ce acest ciclu pozitiv de organizare crește, clienții au o capacitate sporită de a experimenta alte ființe umane ca surse de sprijin și nu ca amenințări folosind inițial relația cu terapeutul ca model de conexiune socială. Stabilirea contactului și încurajarea procesului de expansiune în ritmul propriu al clientului încep să înlăture starea de îngheț și aduc vitalitate în corp.