Luiuz- Obreja Elena - Terapii pentru Relaxare si Conectare

30/01/2026

Cum se simte cand SISTEM NERVOS e în ALERTĂ:

mușchi încordați
umeri ridicați, maxilar strâns
respirație scurta
mâini/picioare reci
oboseală care nu se duce cu somn
gânduri care rulează constant
dificultate in a te opri
iritabilitate sau neliniște difuză
senzația că „trebuie să faci ceva”
iti este greu sa simți bucurie simplă
relaxarea pare „inutilă” sau forțată
👉 Corpul tău crede că nu e în siguranță, chiar dacă viața îți este ok.

Cum recunoști ca SISTEM tău NERVOS e RELAXAT
mușchi relaxați, stare relaxat
respirația este din abdomen
iti simti corpul prezent
liniște între gânduri
poți sta fără să faci nimic
concentrare blândă
deciziile vin mai ușor
apare mulțumirea
te simți „acasă” în tine

Ce poți face ca să îți liniștești sistemul nervos:
♡ bea un ceai cald, intr-un loc cald, simte aroma ceaiului, FĂRĂ TELEFON
♡ fa asta în fiecare zi, 15 -20 minute, în același loc cald, liniștitor, cu o lumină caldă
♡ simte moliciunea unei pernute, a unei paturi, respira încet și profund
♡ dedica-ti acest ritual ție

Tine minte: nu tu te relaxezi, corpul se relaxeaza când se simte IN SIGURANȚĂ

23/01/2026

💛
Dacă te-ai pierdut printre sarcini, griji și responsabilități,
dacă nu mai știi pe unde ești tu
Dacă îți simți corpul rigid,
daca DOARE
Daca simti ca nu mai poti

TE AȘTEPT LA O ȘEDINȚĂ BOWEN.

Ce îți poate aduce:
✨ Relaxare profundă
😴 Somn odihnitor
⚡ Energie și vitalitate

Când energia vieții curge firesc prin corp, fiecare parte a ta primește hrana necesară pentru o bună funcționare.
Corpul știe să se vindece atunci când îi oferim spațiu, timp și blândețe.
📩 Programează-te și oferă-ți un moment doar pentru tine.

01/01/2026

Misiunea care nu se caută, ci se trăiește

Am căutat misiunea vieții mele, uneori cu disperare.
Am făcut lucruri, am construit, am urmărit rezultate palpabile, convinsă că sensul se află dincolo de mine, într-o realizare viitoare. M-am mutat dintr-o țară în alta, dintr-un oraș în altul. Am studiat, am inițiat proiecte, am eșuat, m-am adunat și am reluat drumul.
Aceasta a fost prima etapă: 1.căutarea prin acțiune, prin devenire, prin acumulare.
Nu mi-a fost ușor. Drumul a fost adesea obositor, fragmentat, presărat cu îndoială și SINGURATATE. De multe ori am mers înainte fără certitudini, doar cu sentimentul că trebuie să continui, CA SA NU MA PIERD.
La un moment dat, însă, ceva s-a rupt.
Succesul nu mai avea gust, titlurile nu mai aveau greutate, realizările nu mai aduceau împlinire. Am obosit să fac, să demonstrez, să fiu „cineva”. M-am oprit și AM STAT pe loc. Iar din această oprire a apărut întrebarea, nu ca un gând, ci ca un strigăt al sufletului:
De ce nu îmi găsesc misiunea pe acest pământ? De ce, Doamne, nu găsesc calea fericirii și a plenitudinii?
Aceasta a fost a doua etapă:
2 . criza sensului, dezgolirea iluziilor.
A fost una dintre cele mai grele perioade, pentru că nu mai aveam reperele de dinainte, dar nici răspunsuri noi.
Epuizând toate căile cunoscute, mi-a rămas doar Dumnezeu.
Nu ca idee, nu ca explicație, ci ca ultim sprijin. ABANDONAREA nu a fost un gest eroic, ci consecința epuizării. Am renunțat să mai caut în afară și m-am predat nevoilor sufletului meu.
Aceasta a fost a treia etapă:
3 ABANDONAREA– nu renunțare la viață, ci renunțare la control.
Privind acum înapoi, pot vedea ceva ce atunci nu puteam numi:
deși drumul a fost dificil, deși adesea m-am simțit pierdută, un fir invizibil, UN FIR DE LUMINA m-a ținut și m-a călăuzit. Nu l-am văzut clar în mers, dar el a fost mereu acolo — în întâlniri, în decizii aparent întâmplătoare, în opriri forțate, în reluări.

Abia acum sunt cu adevărat conștientă de această prezență tăcută.
În acest spațiu al TACERII, ceva s-a limpezit.
Am înțeles că misiunea mea nu este ceva ce trebuie găsit, atins sau demonstrat. Misiunea mea este ceea ce sunt și ceea ce fac, atunci când sunt în adevăr.
Am văzut că, mult timp, iluziile și credințele limitative mi-au încețoșat calea, făcându-mă să caut în exterior ceea ce era deja în mine.
Aceasta a fost a patra etapă:
4 REVELATIA
Privind întreaga mea viață ca pe un întreg, am recunoscut firul care leagă toate etapele:
în tot ce am făcut, L-am căutat pe Dumnezeu și conexiunea cu Sinele meu. Proiectele, mutările, experiențele nu au fost rătăciri, ci forme prin care sufletul meu a încercat să se regăsească, să se recunoască pe sine.
Am înțeles și că emoțiile mele nu sunt întâmplătoare. Ele se nasc din tipare, din credințe, din imaginile pe care le port despre mine și despre lume. Sunt rezultatul a tot ceea ce sunt acum și a tot ceea ce am fost.
Aceasta a fost a cincea etapă: 5 INTEGRARRA
Astăzi pot vedea limpede că experiențele mele au fost exact cele de care sufletul meu a avut nevoie pentru a crește, pentru a evolua. Nimic nu a fost în plus, nimic în zadar. Ceea ce părea rătăcire a fost, de fapt, drum.
Misiunea nu este un scop îndepărtat.
Misiunea este prezența,
este felul în care sunt, felul în care trăiesc, felul în care las firul de lumină — pe care acum îl recunosc — să mă călăuzească.

Privesc în urmă cu recunoștință și înțeleg că nu am fost niciodată abandonată, chiar și atunci când m-am simțit pierdută. Firul de lumină a fost mereu acolo, ținându-mă, ghidându-mă, chiar și când nu știam să-l numesc. Misiunea mea nu este să ajung undeva, ci să fiu prezentă în adevăr, să trăiesc din ceea ce sunt și să permit lui Dumnezeu să se manifeste prin mine. Iar aceasta este, în sfârșit, suficient.
ONOREZ ceea ce sunt astăzi.

28/12/2025

Ce doare de Sărbători?

Eul nostru care își dorește Crăciunul din filme, din povești și din imaginile perfecte de pe online?

Sau lipsa de iubire, de afecțiune, de conexiune?

Și de ce simțim asta tocmai acum?
Până acum unde am fost?

Ocupați cu jobul, drumurile, gătitul, curățenia, activitățile, informațiile, zgomotul.
De Sărbători, multe dintre ele se opresc.
Și atunci rămâne întrebarea:
Cine sunt eu și de ce are nevoie, de fapt, sufletul meu?
De ce acum, de Sărbători, nu mai sunt fericit?

Pentru că au dispărut lucrurile care îmi dădeau falsa impresie că „sunt ok”.

Adevărata iubire pe care o cautam vine din conexiune:
cu mine, cu Dumnezeu, cu Sursa, cu ceilalți.
Când există această conexiune, bucuria nu mai depinde de context, de masa de Crăciun sau de locul în care suntem.
Suntem plini în inimă❤️ chiar și atunci când sărbătorile noastre nu arată ca în filme.

Suntem lumină și umbră; avem în noi un lup alb și un lup negru. Si de Sărbători suntem la fel — umbra nu dispare doar ca e Sărbătoare.
Ancorarea în interior, în Sursă, ne aduce claritate.

17/12/2025

Ceea ce este in mintea noastră, adică ceea ce credem noi că suntem, nu întotdeauna manifestam în viața.
Ia o foaie și câteva creioane colorate. Deseneaza liber preț de câteva minute.
Ia o foaie de hartie și câteva creioane colorate și deseneaza un peisaj sau un animal preferat. Privește apoi ce a iesit. Desenul viu, armonios, vesel îți arată cm ești tu în viața. Desenul mic, abia conturat îți arată cât îndrăznești. Desenul cu linii perfecte, sobru îți arată cât de flexibi ești.

01/12/2025

Îmi aprind o lumânare, un bețișor parfumat, îmi pregătesc o cacao caldă, o foaie, un pix… și mă întorc spre mine. Fac asta uneori.

Stând cu mine, descopăr părți din ceea ce sunt: trăiri, nuanțe, schimbări interioare. Observ cm tot ceea ce am făcut pe pilot automat sau din strategie, fara sa las viața sa ma ghideze— chiar dacă au fost lucruri frumoase — rămân undeva în fundalul amintirilor, abia vizibile.

În față ies însă momentele în care m-am abandonat VIETII, Încrederii, lui Dumnezeu, mie. Momentele făcute în uniune cu natura, cu simplitatea, cu acel adevăr interior care nu cere nimic, doar se arată. Și sunt atât de calde și hranitoare.

✨
Aparent nu se întâmplă nimic, aparent nu s-a schimbat nimic in viata ta, dar cand iti iei timp si stai cu tine, le vezi.

05/11/2025

Ceva ce nu puteam pune în cuvinte mă chema… și, în același timp, ceva mă ținea pe loc, aducându-mi explicații plauzibile pentru a nu merge.
Dar drumul m-a dus, totuși, acolo unde trebuia să ajung — ACASA

Si....am înțeles cm se simte să fii pierdută în material și, totodată, să te regăsești în esență.
Am simțit cât de cald, dulce și ușor este DOAR SA FII — fără măști, fără machiaj, fără veșminte, fără armura rolurilor în care mă rătăcisem.

Ma simt acasă. Suficientă.
Cu tot tumultul interior îmbrățișat și lăsat să existe așa cm este.
Cu simplitate, haine lejere, mâncare vie, aer curat și inimă deschisă, celebrand viața.

Toate aceste trăiri s-au cuibărit în inima mea.
Sunt vii, strălucesc și mă încălzesc. 🌺✨

15/10/2025

Am inteles 🙏🏻 ca am nevoie SA îmi IMPING LIMITELE ca sa imi extind constiinta.

A-mi împinge limitele nu înseamnă a ma forța sau a ma consuma, ci a merge conștient dincolo de zona de confort — acolo unde apare CRESTEREA,, CLARITATEA și extinderea conștiinței.

Câteva moduri prin care se poate manifesta asta:

💭 Mental: să-mi observ tiparele, gândurile automate și să le pun sub semnul întrebării.

💓 Emoțional: să permit emoțiilor dificile să fie simțite fără a le reprima sau controla.

🧘‍♂️ Spiritual: să stau cu tăcerea, necunoscutul, misterul — fără să fug spre explicații.

⚡ Fizic: uneori prin efort conștient — disciplină, respirație, mișcare — care deschid alte straturi ale conștiinței.

A ma extinde înseamnă de fapt a deveni mai cuprinzătoare, mai conștienta de mine, de ceilalți și de viață.
Nu e o luptă, ci O DILATARE treptată A PREZENTEI.

07/10/2025

Copilul meu drag!

Nu te plânge niciodată de comportamentul cuiva, decât dacă ai puterea de a schimba în natura lui ceea ce îl face să se poarte astfel; iar dacă ai această putere, schimbă-l în loc să te plângi.

Cu dragostea și binecuvântările mele

28/09/2025

Eu nu sunt prea mult FEMEIE, ci unii oameni aleg sa rămână prea mici.

Tu nu ești prea sensibilia, vrea visatoare prea pretentioasa, prea intensa.
Ești doar O FEMEIE care știe ce vrea, ce simte.
Unii oameni aleg sa se închidă îîn rigiditate, în tipare, în limitări, în "nu am", " nu pot".
Și DA au dreptul sa rămână acolo.
Dar tu ai dreptul sa nu-i mai urmezi.

🔸 Când tu ceri profunzime, iar celălalt oferă tăcere sau evitări, nu e pentru că ceri prea mult,
ci pentru că el nu poate oferi datorita miilor lui de limitări.

🔸 Când tu visezi la parteneriat, iar el alege plafonarea, rutina, nu e pentru că ai standarde nerealiste,
ci pentru că el preferă stagnarea în locul EVOLUTIEI.

E greu să te desprinzi, dar e infinit mai greu să trăiești MICSORANDU-TE pe dinăuntru doar ca să încapă celălalt lângă tine.

Ține minte: nu ești prea mult – ești exact cât trebuie pentru O VIAȚĂ VIE.

Cine poate iubi asta, rămâne. Cine nu… dă drumul drumului.

Te invit sa îți urmezi SUFLETUL, VIATA
FII ceea ce VIAȚA a vrut sa FII.

27/09/2025

27/09/2025

MI-E DOR DE VIATA

Mi-e dor de viață, de vântul cel BUN,
Ce-mi răvășea părul și timpul cel bun,
De clipa în care n-aveam niciun plan,
Și tot ce simțeam ERA VIU și spontan.

Mi-e dor de SCANTEIA din ochi când credeam
Că tot universul încape în ham
De VISURI și gesturi, de mâini tremurând
Pe pânza curată a unui început.

Mi-e dor de curajul bun și curat,
De pasul sălbatic pe drum neumblat,
De clipa în care tăceam, dar știam
Că-n piept îmi DANSEAZA un foc ce-l iubeam.

DAR poate că dorul acesta nu-i scrum,
Ci semnul că-N MINE e inca un drum,
Și tot ce-am pierdut, și tot ce visez
Se-ntoarce, RENASTE când sufletul chem.

Mi-e Dor De Viața