What are the opening hours?

Monday 08:00 - 20:00 Tuesday 08:00 - 20:00 Wednesday 08:00 - 20:00 Thursday 08:00 - 20:00 Friday 08:00 - 20:00

https://psihologteodorabosinceanu.ro/

Psiholog Teodora Bosînceanu, Iasi (2026)

25/03/2026

Partea 2: Cum este evaluat un copil la psiholog? Se poate să îl sperie?

Nu toți psihologii evaluează la fel copiii, deși mulți pași sunt comuni. Pot fi mai multe sau mai puține ședințe (în funcție de cât de complexă este evaluarea). Eu voi explica atât pașii comuni (care mă aștept să apară peste tot), cât și cei pe care îi mai aduc eu. Practic, părinții și copiii vor primi:

🟣 Teste standardizate:
Sunt teste ce măsoară obiectiv diverși parametri ai copilului (atenția, potențiale tulburări de dezvoltare, stări de depresie, anxietate etc). Pot fi completate atât de părinți, cât și de educatori, iar rezultatul este calculat matematic, comparativ cu media populației de aceeași vârstă.

🟠 Teste proiective:
Copilul este invitat să se joace/să deseneze/să povestească. Psihologul înțelege temele principale ce îl preocupă pe copil și caută să vadă dacă acesta reușește să facă activitățile specifice vârstei.

În plus, mai adaug și:

🟡 Întrebări despre viața copilului:
Părinții sunt invitați să povestească evenimentele importante ce au avut loc în viața copilului. Povestirile sunt de mare ajutor, pentru că oferă un context comportamentelor copilului (ex. un copil ce nu vorbește cu alți copii are un comportament justificabil dacă tocmai a trecut printr-un eveniment marcant).

🟢 Analiza relației părinte-copil:
Analizez punctele forte și vulnerabilitățile dintre copil și fiecare părinte, separat. Părintele este invitat să se joace alături de copilul său și să interacționeze cm ar face de obicei (eu ies din sală și, cu acordul părintelui, filmez). În acest timp, observ aspecte esențiale ale relației părinte-copil, pe care le arăt părinților la ședința finală.

În procesul de evaluare, copilul este invitat să exploreze și să se exprime așa cm simte. Este un demers plăcut, ce se desfășoară în mai multe ședințe. Atunci când cauzele unui comportament sunt clare, poate începe schimbarea autentică. 🍀

24/03/2026

Ești părinte și ai vrea să știi cm arată primele ședințe la psiholog:

Când mă întâlnesc prima dată cu un părinte, de obicei îmi recunoaște că este ușor emoționat și nu știe ce urmează să se întâmple. După câteva sesiuni, părinții încep să îmi povestească că ședințele au devenit momentul favorit din săptămână, când pot descoperi ceva nou despre ei sau despre copiii lor 🫶.

Pentru că știu că informațiile legate de interacțiunea cu psihologii nu ușor de găsit, am decis să încep o serie de postări care explică ce se întâmplă în cabinetul de psihologie.

Postarea 1- Începutul, din perspectiva părintelui:

Primele ședințe sunt axate în principal pe intercunoaștere (copilul și părinții se familiarizează cu cabinetul, iar psihologul înțelege tot mai bine nevoia și caracteristicile copilului):

🌿 Părintele sună/scrie mesaj psihologului, pentru a se programa. De obicei, cei doi se aud la telefon, iar psihologul îi explică părintelui cm arată tipul de abordare cu care lucrează, iar părintele decide dacă este ceea ce caută sau nu.

🌿 Prima ședință are loc alături de părinți (fără copil), pentru a permite adulților să își exprime liber nevoile, îngrijorările și întrebările. De obicei, psihologul caută informații legate de: istoricul de viață al copilului (evenimente importante din viața sa, inclusiv cea intrauterină) și despre părinți (cum se raportează ei la frică/eșec/reguli, cm erau ei tratați în propria copilărie), atât cât pot ei povesti în acel moment;

🌿 Mai departe (2-3 ședințe), urmează un proces de evaluare a copilului, în care psihologul are ocazia să îl cunoască și să înțeleagă dinamicile principale ce ar putea cauza un anumit rezultat;

🌿 Părinților li se explică, într-o ședință separată, care sunt rezultatele, anume factorii protectivi principali, dar și cei vulnerabili din dinamica lor; împreună, adulții decid cm va arăta intervenția (ghidați de psiholog).

Ce e important să știi: Tot ce se lucrează în cabinetul de psihologie este confidențial (nu află nimeni decât dacă dorești tu să spui). Este adevărat că, după un timp, părinții și copiii se simt atât de împăcați și mândri de procesul pe care l-au parcurs, că povestesc și altor oameni, iar asta mă bucură. Psihologul nu caută probleme pentru care să te mustre pe tine ca părinte, ci soluții pentru a te putea ajuta. Un ajutor autentic, bazat pe nevoile reale ale copilului, va implica să ne uităm cu blândețe și curiozitate către dinamica familiei, care este cea mai bună resursă 🌸.

Dacă cunoști pe cineva care ar vrea să știe mai multe despre ce se întâmplă în cabinetul de psihologie pentru copilul său, împărtășește această postare cu el/ea. Cunoașterea ne ajută să luăm decizii importante cu mai multă ușurință. 🍀

10/03/2026

“Sunt cel mai bun prieten al copilului meu” … sau nu?

Relația de prietenie dintre părinte și copil nu există. Părintele are un rol mai complex, ce nu poate fi înlocuit sau preluat de nimic altceva.

👉 Părintele este primul ce introduce copilul în contact cu iubirea și siguranța.

👉 Copilul învață să se iubească pe sine în funcție de mesajele ce le primește (mai întâi) în familie.

👉 Părintele oferă dragoste necondiționată (una din singurele relații ce oferă acest rol).

👉 Părintele învață prima dată copilul să facă față eșecului, durerii sau frustrării.

A spune că ești doar un prieten devine reducționist.

🌿 Dacă un prieten se poate supăra și îndepărta, părintele nu poate renunța la copil pentru că nu este destul de bun.

🔆 Dacă un prieten poate cere sprijin, părintele nu se bazează pe copil pentru rezolvarea problemelor personale.

🫶 Dacă prieteniile pot varia, copilul nu își poate găsi alți părinți.

🍀 Dacă o situație este incomodă, prietenul nu poate impune reguli și consectințe, însă părintele, da.

Rolul tău este frumos, complex și plin de dedicare. A fi părinte exprimă atât apropierea și iubirea ta, cât și responsabilitatea. Nu îl confunda cu orice altceva. ✨

08/03/2026

Primul om care a fost acolo pentru noi și omul cel mai iubit din inima fiecărui copil - mama ❤️.

La mulți ani celor ce fac viața fiecărei familii mai frumoasă, mai unită și mai dulce! ✨

La mulți ani fiecărei femei (soră, prietenă, fiică sau mamă) ce își aduce amprenta unică în această lume! 💐

05/03/2026

Deși multă lume crede că lucrez majoritar cu copii și adolescenți, realitatea este că cel mai mult lucrez cu părinții. Ei sunt resursa cea mai importantă și matură ce poate ajuta la schimbarea profundă a sistemului în care trăiește copilul. Dacă aș putea transmite un mesaj universal tuturor părinților, acela ar fi că:

Fiecare copil este unic. El are un ritm propriu de dezvoltare și înțelegere a lumii pe care noi nu trebuie mereu să îl schimbăm. Este diferit de toți cei dinaintea sa. Un alt om față de mama sau tata, unchiul sau mătușa, și nu este încurajat sau întristat de aceleași lucruri ca și ei. Și nici nu trebuie să fie.

Mulți părinți se văd pe ei în copilul lor. Ori pe partenerul lor. Și, implicit, le cer copiilor să trăiască viața pe care ei și-ar fi dorit să o aibă. Le cer să nu repete greșeli personale și să simtă/devină/experimenteze ce ei nu au reușit. Se tem să nu îi rănească pe copii aceleași lucruri ca pe ei, iar, în încercarea de a îi proteja, devin primii care îi introduc în fricile lor principale.

Pentru a putea fi ajutați, copiii au nevoie să fie văzuți. Așa cm sunt ei, când nu caută să răspundă ce preferăm noi să auzim.

Dacă ești deschis să reintri în contact cu această latură a copilului tău, alege o după-amiază în care doar îl asculți. Fară sfaturi, premoniții și scenarii. Chiar și cele mai bune sfaturi pot aștepta o zi. Dar în acel moment, observă: frici, bucurii, aspirații.

Ca o mică paranteză, toți copiii (dar mai ales adolescenții) îmi povestesc că cel mai frumos timp pe care l-au petrecut alături de părinții lor a fost atunci când au putut să se arate fără să se simtă judecați 🫶.

01/03/2026

Primăvara începe cu bucurie și … un nou loc de terapie 🔆🍀.

După multe căutări, am găsit un spațiu pe inima mea, cu o super echipă și o locație minunată. Spațiul este accesibil tuturor, fiind central și primitor atât pentru adulți, cât și pentru copii.

Vă aștept cu drag la noul sediu de unde voi lucra începând din luna martie pentru a ne dezvolta împreună cât mai armonios! 🙌

20/02/2026

Jocul - limbajul natural al copiilor 🫶

Jocul este unul din cele mai puternice instrumente de reglare și învățare al copiilor. Cu ajutorul acestuia, copilul își dezvoltă creativitatea, învață regulile importante și procesează sănătos ceea ce experimentează.

Mai mult, prin joc, copilul poate arăta temele principale cu care interacționează. Cum așa? Iată câteva exemple:

🔆 Un copil care a făcut o injecție înspăimântătoare se poate juca o perioadă “de-a doctorul”. Asta îi permite să își proceseze frica și să experimenteze o situație asemănătoare în care deține controlul.

🌸 Un copil care vede educatoarea/învățătoarea vorbind frumos cu copiii și lăudându-i adună de obicei jucăriile “la lecție” și începe să le laude atunci când “au o reușită”.

🌿 Un copil care vede că oamenii mari “câștigă” prin țipăt sau intimidare caută adesea să joace jocuri care îl pun în poziții de putere sau justițiare (“de-a polițistul/supereroul/hoțul).

🍀 Un copil care învață o regulă se duce frecvent și către jucării pentru a o implementa (ex. le pune la masă și le arată cm se ține lingura/le spune că nu e frumos să dea mâncarea pe jos etc).

Dacă în acest weekend ești curios să afli cm vede copilul tău lumea, permite-i să îți vorbească în limbajul său. Adună jucăriile, urmează-i firul și descoperă povestea lui. Vei fi surprins de cât de multe poți învăța ✨.

16/02/2026

Copilul care nu face probleme - un vis sau un semnal de alarmă?

Copiii care nu fac niciodată probleme pot fi ușor ignorați. Ei au învățat devreme să nu încurce și să nu îi supere pe cei din jur.

De ce se întâmplă asta? Pe scurt, copilul simte la un moment dat că emoțiile sale sunt “prea mult”. Însă, în spatele comportamentului controlat, se pot ascunde:

🔴 Furie reprimată - copilul nu se poate conecta cu unele subiecte improtante din viața sa, răspunzând cu “nu știu” sau “nu îmi mai amintesc”, timp în care corpul dă semnale de disconfort (dureri, amețeli, izbucniri nejustificate);

🟠 Tristețe neprocesată - copilul dă semne că nu se simte bine (este tăcut, izolat, apatic), dar nu conștientizează sau nu discută despre starea sa;

🟡 Exces de independență - copilul încearcă să rezolve singur cât mai mult, chiar și la sarcini ce depășesc abilitățile vârstei sale.

Un copil nu are nevoie doar să fie cuminte. El are nevoie să simtă că trăirile sale, chiar și cele grele, pot fi auzite și conținute de adulții din jur.

Dacă simți că ai un copil ce se potrivește descrierii, îl poți ajuta prin:

🫶 Momente frecvente 1 la 1, în care are ocazia să îți povestească nevoile sale.
🫶 Întărirea ideii că este un copil bun în toate ipostazele sale (chiar și când greșește sau ia o notă mică).
🫶 Împărtășirea propriilor obstacole și emoții puternice cu care te-ai confruntat ca adult (eliminarea ideii că părinții au făcut mereu totul bine).
🫶 Încurajarea exprimării ideilor sale.

Un copil “ușor” merită la fel de multă atenție ca orice alt copil 🌿.

05/02/2026

👦🏻 Ce sunt astea?
👩🏻‍🦰 Sunt niște trofee.
👦🏻 Vreau și eu unul. Cum se obțin?
👩🏻‍🦰 Copiii le primesc atunci când sunt cei mai buni la ceva.
👦🏻 Adică trebuie să gasesc ceva la care mă pricep?
👩🏻‍🦰 Da

Pauză serioasă de gândire... Încep să mă gândesc la hobby-urile și notele copilului, încercând să anticipez ce va alege. Se luminează deodată:

👦🏻 Știu la ce mă pricep! Voi fi cel mai bun la vorbit! O fac în fiecare zi!

Și uite așa îmi amintesc ce dulce și frumoasă e mintea copiilor, care știe să valorifice fiecare reușită 🥹.

04/02/2026

Vrei să oferi ce e mai bun copilului tău? Hai să descoperim împreună ce îi poți da:

Unii părinți mi-au povestit că urmăresc pe rețelele de socializare familii cu copii ce pare au parte de diferite privilegii (excursii/petreceri/cluburi). Comparația se instalează în timp, iar senzația că nu se simt destul apare. Devine tot mai greu de înțeles ce este, de fapt, esențial pentru copii.

Știința, însă, rămâne obiectivă și ne confirmă faptul că cel mai important element pentru copil este chiar părintele. A fi prezent, curios de realizările copilului și conștient de activitățile sale favorizează formarea unui atașament sigur. Copilul devine liber să experimenteze, să fie autentic, să își expună nevoile, pentru că se simte văzut și validat. Pare ceva atât de mic, însă devine atât de rar.

Dar de ce factori de risc ar trebui feriți? Mulți spun “social media”. Însă social media, singur, reprezintă un risc mult mai mic pentru sănătatea mintală a copiilor decât alți factori. Spre exemplu, un factor de risc semnificativ pentru copii este afectarea stării de bine a părinților. Copiii ce au părinți frecvent stresați, anxioși sau depresivi au un risc mai crescut de a experimenta stres și mecanisme nesănătoase de coping. Copiii a căror creier a experimentat stres constant în perioade lungi de timp, interpretează grimasele faciale neutre ale adulților drept amenințătoare. Copiii a căror părinți suferă de depresie și anxietate au șanse mai ridicate să dezvolte astm, probleme intestinale sau să se rănească mai ușor. Mai mult, copilul expus prelungit abuzului emoțional (insulte) are șanse mărite de a dezvolta PTSD în viața de adult.

M-aș bucura ca dezvoltarea copiilor să se rezolve atât de ușor prin simpla interzicere a social media. Însă copiii și adolescenții au nevoie de mult mai mult de atât. Au nevoie de prezența și starea de bine a oamenilor și a societății care îi cresc.

Dacă ești părinte și duci propriile tale lupte, vreau să știi că a cere ajutor te face un erou. Un părinte care este bine poate fi de ajutor copilului său atunci când are nevoie. Poate sta cu supărarea, furia, și provocările copilului său și să le regleze sănătos, pentru că nu aduce un trigger personal. Iar, dacă ești în căutarea unui cadou pe care să îl oferi copilului tău, acesta ar putea fi chiar timpul petrecut împreună.

Fii tu bine primul. Lumea se va schimba în jurul tău ❤️🔆.

02/02/2026

De 8 ani lucrez cu copii și adolescenți, iar acestea sunt trei lucruri îngrijorătoare pe care le observ:

🔆 Tratăm copiii ca pe niște adulți (și îi copleșim).

Ca societate, cerem mult de la copii. Le cerem să învețe informații abstracte, adesea fără aplicație practică (vreau să fii liniștit, dar nu vezi adulți liniștiți; vreau să știi să calculezi un perimetru, dar nu mă asigur că înțelegi utilitatea). Vrem să se autoregleze emoțional eficient (chiar mai bine decât adulții), timp în care ne observă pe noi, adulții, țipând, încălcând reguli sau evitând responsabilitățile proprii. Mulți copii deja îmi pot povesti cele mai noi informații referitoare la război și aspecte economice pe care ei nu le pot controla. Și mai mulți sunt conștienți de tensiunile și certurile din mediile în care trăiesc, lucru care îi stresează. Copiii aud și observă mereu, chiar și când pare că se gândesc în altă parte. Iar atunci cand recurg la modalitatea lor naturală de autoreglare, jocul (locul unde ei procesează poveștile auzite), părinții ratează multitudinea de informații pe care o transmit prin poveștile lor.

⚠️ Tehnologia este periculoasă

Copiii au acces, prin intermediul Internetului, la video-uri și jocuri nepotrivite. Majoritatea copiilor cu care lucrez (unii chiar și în clasa pregătitoare) îmi povestesc cm se uită la filme sau videoclipuri horror. Unii copii au avut acces chiar și la materiale pentru adulți de la vârste fragede. Expunerea timpurie la ecrane (indiferent de conținut) reduce capacitatea de atenție a unui copil. Cum să mai fie atent la explicația unui profesor/părinte/psiholog când un videoclip de 1 minut începe să i se pară prea lung? Ca societate, spunem “copiii din ziua de azi!”. Însă noi, adulții, suntem cei care îi formăm. Suntem responsabili să limităm accesul copiilor la tehnologie, în general, și mai ales la platforme dubioase, ce induc confuzie, spaimă și copleșire, protejându-i, astfel, de potențialele pericole ale social media (popularul joc, Roblox, este folosit deja ca o platformă unde adulți necunoscuți intră în contact cu copiii ce se joacă).

🙅‍♀️ Îi cocoloșim atunci când nu trebuie.

Da, copiii au nevoie de înțelegere. Dar este datoria noastră, a adulților, să îi ajutăm și să integreze senzația de disconfort. Nu mereu copilul câștigă, nu mereu are dreptate. Și este corect așa. Chiar dacă copilul plânge/țipă, nu înseamnă că părintele sau profesorul trebuie să schimbe o situație pentru el. Din păcate, copiii sunt atât de dezobișnuiți de contactul cu frustrarea, încât reacționează exploziv în scenarii în care omul cu care discută este chiar rezonabil. Am văzut de multe ori copii (chiar și adolescenți) țipând, lovind și insultând oamenii care le atrăgeau politicos atenția cm că au greșit cu ceva.

Te-ai confruntat și tu cu aceste provocări? Dacă da, cm le-ai gestionat? 🍀

08/10/2025

Despre importanța respectării parametrilor biologici ai copilului 🌿

Dacă încerci un exercițiu de empatie față de copiii aflați la vârstele mici, vei simți în scurt timp că provocările lor nu sunt deloc ușoare.

Drept urmare, în primii ani de viață, copiii au nevoie de stabilitate în rutina și programul lor. Deși aparent banală, respectarea unei rutine îi ajută în dezvoltarea siguranței de sine, a încrederii în propriile cunoștințe și în creșterea abilității de autoreglare (fizică și emoțională).

Mai jos putem vedea efectele deosebit de importante ale respectării programului de somn al copilului. Iată că, atunci când au fost provocați să învețe cuvinte noi, copiii care au mers să își facă somnul de prânz au reușit să rețină 80% din acestea, în timp ce cei care l-au sărit au reținut doar 30%.

Tu ce parametri ai văzut că influențează cel mai mult progresul copilului tău? 🍀

Psiholog Teodora Bosînceanu

25/03/2026

24/03/2026

10/03/2026

08/03/2026

05/03/2026

01/03/2026

20/02/2026

16/02/2026

05/02/2026

04/02/2026

02/02/2026

08/10/2025

Address

Opening Hours

Telephone

Website

Alerts

Contact The Practice

Shortcuts

Share

Category

Monday	08:00 - 20:00
Tuesday	08:00 - 20:00
Wednesday	08:00 - 20:00
Thursday	08:00 - 20:00
Friday	08:00 - 20:00