27/09/2024
Despre curajul de a fi autentic 🫂✅
Tema autenticității ajunge adesea discutată în timpul sesiunilor din cabinet. Indiferent că vine sub forma “nu vreau să râdă ceilalți de mine”/“sunt antisocial(ă)” (mesaj tipic de adolescent), ori “nu am prea mulți prieteni cu care socializez” (mesaj de adult), se relevă, după un timp, o întrebare comună a clienților: cm ~ar trebui~ să se comporte ca să poată fi acceptați? Dacă și tu te confrunți cu această întrebare, urmează să te provoc, pentru a ajunge la un răspuns complex.
Așa că, să începem! Să discutăm, mai întâi, despre momentul în care ai ajuns la concluzia că ar trebui să fii diferit(ă) 🍁. Acordă-ți puțin timp pentru întrebarea aceasta:
~ Cine ți-a spus prima dată că modul în care tu exiști (simți/relaționezi/exprimi) nu este ok? ~
Observă ce amintiri și senzații apar în corpul tău. Sunt, probabil, emoțiile pe care deseori încerci să le eviți.
Să discutăm, mai departe, despre “gura lumii”, un subiect adesea temut de predecesorii noștri, care a rămas încă parte din cultură. Poți să o regăsești de fiecare dată când cineva scoate “vesela bună” când are musafiri, ori când oferă altor oameni atitudini și comportamente la care membrii propriei familii ar fi visat doar…
Începi să înțelegi, cred, că, deși părea că tu singur(ă) te-ai convins că ceva din tine “trebuie” schimbat, este posibil să se afle în istoria și mediul tău un întreg trib ce a preluat acest mesaj (prin mesaje directe, ori indirect prin comportamentul lor). Și ai putea spune: “până la urmă, de ce ar fi asta rău? Ei mi-au dorit doar binele”.
Problema este că astfel de mesaje te-au determinat să creezi, în timp, o versiune neautentică a ta, care nu te reprezintă (în totalitate). Cu alte cuvinte, atunci când întâlnești pe cineva, poți tinde să te prezinți diferit față de credințele și plăcerile tale autentice. Neavând oportunitatea să te cunoască așa cm ești, oamenii ce ar fi putut fi atrași de stilul tău unic nu se pot conecta cu tine și cu valorile voastre comune. Iar cei ce au fost atrași de varianta ta “șlefuită” se poate să fi aibă, în timp, o reacție de respingere. *Ei, însă, nu te resping pe tine ca om, ci diferența prea mare dintre mască și persoană.* Iar în mintea ta poate apărea, ulterior, mesajul : “Știam eu că ceva nu este ok cu mine”/“Avea dreptate… (persoana ce te-a încurajat să te prezinți diferit).” Iar de aici, ciclul continuă. Evident, pentru a ajunge la o schimbare, vom căuta o cale de a întrerupe acest ciclu.
Pentru că știu că poate aduce emoții complexe un scenariu de autenticitate, te provoc să începi cu următorul exercițiu: când ești singur(ă), caută care sunt lucrurile care te reprezintă și îți aduc plăcere. Conectează-te cu emoțiile plăcute ce le aduc aceste părți ale tale. Iar, mai departe, discută despre ele cu cineva în care ai încredere că poate auzi povestea ta fără a te influența (poate fi chiar o discuție în oglindă/cu un animal de companie). Observă cm este să te auzi povestind despre tine, cel real 🍀.
