Psiholog Carla Carmen Diaconu

Psiholog Carla Carmen Diaconu Psiholog clinician
Psihoterapie individuala si de grup
Psihoterapia copilului, de familie si cuplu

Psiholog cu drept de libera practica in specializarile: psihologie clinica si siguranta nationala. In prezent in supervizare in Psihoterapie adleriana si Psihoterapie Cognitiv Comportamentala

După ultimele două texte publicate, atât pot să spun: vulnerabilitatea aduce oamenii împreună,Aduce adevărul,Aduce conex...
08/05/2026

După ultimele două texte publicate, atât pot să spun: vulnerabilitatea aduce oamenii împreună,
Aduce adevărul,
Aduce conexiune,
Aduce brațe care țin atunci când sufletul obosește...
Vă mulțumesc!
Pentru fiecare mesaj, pentru fiecare îmbrățișare trimisă prin cuvinte, pentru fiecare om care a avut curajul să spună: „Și mie îmi este greu uneori.”
Și vă încurajez pe fiecare dintre voi să aveți curajul să vă recunoașteți momentele grele, să nu vă mai ascundeți durerea în spatele puterii și să mergeți cu brațele deschise către acei oameni care vă pot primi, vă pot înțelege și vă pot ține în brațe atunci când viața devine prea mult.
Să fim oameni unii pentru ceilalți!
Atât!
Mă înclin și vă mulțumesc!

Postarea de astăzi mi-a oferit ceva ce nu mă așteptam să primesc atât de profund: permisiunea de a ieși dintr-o poveste ...
06/05/2026

Postarea de astăzi mi-a oferit ceva ce nu mă așteptam să primesc atât de profund: permisiunea de a ieși dintr-o poveste în care mulți dintre noi am crescut.
Noi, cei născuți în anii '60, '70' ’80, ’90… poate chiar și după 2000, am crescut cu ideea că ceea ce se întâmplă acasă rămâne acasă...
Că nu este frumos să spui ce simți...
Că vulnerabilitatea trebuie ascunsă... și e o rușine să-ți arăți emoțiile...
Că nu avem voie să spunem că ne este greu.
Că oamenii puternici duc totul singuri și în tăcere...
Și poate tocmai de aceea, astăzi, pentru mine a fost atât de important să spun public un adevăr simplu și profund: da, am dimineți grele care uneori, și pentru mine sunt greu de dus...
Da, viața de mamă apasă uneori pe răni, pe oboseală, pe butoane pe care încă învăț să le gestionez sănătos..
Pentru că sunt om..
Pentru că există momente în care resursele emoționale nu mai ajung până la capătul răbdării...
Pentru că uneori reacționez înainte să reușesc să respir...
Iar ceea ce s-a întâmplat astăzi după acea postare m-a emoționat profund...
Peste o sută de reacții,
Zeci de mesaje private de la persoane care doar aici m-au cunoscut..
Oameni care s-au oprit din viața lor, din graba lor, din propriile lor lupte, doar ca să îmi spună:
„Te înțeleg.”
„Și eu trec prin asta.”
„Nu ești singură.”
„Îți ofer o îmbrățișare.”
„Ești puternică.”
„ Tu poți totul.”

Și sincer, cred că uneori exact asta vindecă un om...
Nu perfecțiunea,
Nu soluțiile perfecte,
Ci sentimentul că este văzut, înțeles și ținut emoțional de alți oameni!
Eu cred în puterea vulnerabilității și în puterea de a spune: azi am făcut ceva ce regret...
Cred că atunci când un om are curajul să spună „astăzi mi-a fost greu”, el nu devine mai slab, el devine mai adevărat, mai uman și mai aproape de ceilalți...
Și poate că avem nevoie să învățăm împreună că nu este rușinos să ceri ajutor.
Nu este rușinos să recunoști că uneori obosești...
Nu este rușinos să spui că încă înveți...
Așa că astăzi nu vreau doar să vorbesc despre mine,
Vreau să vă mulțumesc vouă:
Pentru blândețe,
Pentru empatie,
Pentru că mi-ați amintit că atunci când oamenii aleg adevărul în locul măștilor, se creează ceva extraordinar: conexiune reală!
Și poate că exact asta avem nevoie să ducem mai departe în lumea asta:
mai puțină perfecțiune și mai mult curaj de a fi oameni!

Astăzi vreau să spun ceva foarte vulnerabil pentru mine.Nu despre cât de greu îmi este uneori...ci despre faptul că, une...
06/05/2026

Astăzi vreau să spun ceva foarte vulnerabil pentru mine.
Nu despre cât de greu îmi este uneori...ci despre faptul că, uneori, oamenii se reconstruiesc exact din locurile în care au simțit că se pierd.
A fost o dimineață grea...
Una dintre acele dimineți în care oboseala adunată de luni întregi apasă pe suflet mai tare decât vrem să recunoaștem.
Iar când un om — și mai ales o mamă — rămâne fără resurse, fără spațiu interior și fără puțină grijă pentru sine, uneori nu mai reușește să acționeze… ci doar reacționează.
Așa a fost și la mine astăzi:
20 de minute de contrat...
20 de minute în care tonul s-a ridicat puțin...
20 de minute în care am simțit cm mă îndepărtez de femeia și de mama care vreau să fiu...
Dar poate cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în ultimii ani este aceasta:
nu trebuie să continui lupta doar pentru că ea a început.
Și atunci am făcut ceva ce în trecut nu știam să fac :m-am dat în spate, am tăcut și m-am uitat la mine...
Nu la greșeala celuilalt...
Nu la ce “mi s-a făcut”...
Nu la cât de nedreaptă este viața uneori...
Ci la mine...
La oboseala mea..
La lipsa mea de resurse...
La toate momentele în care am încercat să fiu puternică fără să mă mai întreb dacă sufletul meu mai poate...
Și poate, că vindecarea nu începe în ziua în care nu mai greșim...poate începe exact în ziua în care avem curajul să ne oprim din reacție și să ne privim cu sinceritate.
Nu perfecțiunea ne reconstruiește...
Ci conștientizarea...
Responsabilitatea...
Și puterea de a spune:
„Astăzi nu am fost cea mai bună variantă a mea… dar aleg să mă întorc către mine și să reconstruiesc de aici.”
Pentru că uneori renașterea nu arată spectaculos!
Uneori arată ca o femeie obosită care, în mijlocul haosului, alege să nu se mai abandoneze pe ea însăși și alege să-și recunoască " a fost o dimineață grea care a început fără resurse sănătoase "! A fost o dimineață care a durut dar care poate da un sens unei zile frumoase!

Astăzi aleg să trăiesc și nu oricum, ci, pe deplin...Aleg să îmbrățișez viața exact așa cm vine,fără să o schimb, fără ...
26/04/2026

Astăzi aleg să trăiesc și nu oricum, ci, pe deplin...

Aleg să îmbrățișez viața exact așa cm vine,
fără să o schimb, fără să o grăbesc, fără să o condiționez.
Pentru că am descoperit ceva simplu și profund: viața nu trebuie controlată…ci doar simțită.
Și, în acest spațiu, am început să mă văd cu adevărat, să mă recunosc, să mă accept și să mă iubesc.
Am început să văd frumosul din mine —un frumos viu, autentic, liniștit, care nu cere nimic și nu demonstrează nimic.

Și din acest „a fi”, am început să-mi dăruiesc: prezență, zâmbet, energie si lumină.
Iar toate aceatea sunt fără efort, fără mască și fără așteptări.
Iar lumea… răspunde exact cm eu mă ofer...
Frumosul pe care îl ofer se întoarce către mine în forme pe care uneori nici nu le pot cuprinde în cuvinte:
În oameni...
În momente...
În stări...
Ca o oglindă blândă care îmi arată: „Da, asta ești.”
Și aleg să primesc, cu inima deschisă, cu bucurie și cu recunoștință profundă.
Pentru că viața nu mai este ceva ce trebuie să obțin...
Este ceva ce trăiesc...
Și astăzi… trăiesc frumos... simt atât de frumos!

22/04/2026

Vă rog să auziți!
Alimentația este un proces extrem de sensibil și doar "împreună " putem să fim aproape copiilor noștri!

Nu toți oamenii care strălucesc au avut un drum ușor...Unii dintre ei au trecut prin foc.Există o categorie de oameni pe...
20/04/2026

Nu toți oamenii care strălucesc au avut un drum ușor...
Unii dintre ei au trecut prin foc.
Există o categorie de oameni pe care nu o vezi imediat,
Nu sunt cei mai vocali,
Nu sunt cei care își spun povestea în detaliu.
Dar sunt cei care au învățat să se reconstruiască… în liniște,
Pasărea Phoenix nu este doar un simbol al renașterii...
Este expresia unei decizii interioare profunde: aceea de a nu rămâne acolo unde te-a rupt viața.
Pentru că adevărul este simplu și greu în același timp: nu ceea ce ți se întâmplă te definește,ci modul în care alegi să te ridici după.
Există momente în care pierzi,
Există momente în care te pierzi,
Și există acel moment rar…în care te regăsești diferit.
Mai clar.
Mai așezat.
Mai aproape de tine.
Nu mai e despre a demonstra.
Nu mai e despre a convinge.
Este despre a fi.
Iar oamenii care au trecut prin foc nu mai caută validare...
Ei devin lumină.
Și dacă astăzi ești într-un punct în care simți că totul se destramă, poate că nu este sfârșitul.
Poate că este exact locul din care începi să te reconstruiești într-o formă în care nu ai mai fost niciodată.
Aceasta este puterea reală.
Nu să nu cazi.
Ci să știi că te vei ridica de fiecare dată.

Nu tot ce moare… rămâne mort...Uneori moare încrederea...Uneori moare iubirea...Uneori moare o parte din noi… fără să șt...
11/04/2026

Nu tot ce moare… rămâne mort...
Uneori moare încrederea...
Uneori moare iubirea...
Uneori moare o parte din noi… fără să știe nimeni...
Zâmbim... Mergem mai departe... Funcționăm...
Dar în interior… e gol...
Și apoi vine Învierea.
Nu ca un miracol îndepărtat,
ci ca o șoaptă profundă în suflet: „Ridică-te!”
Învierea Domnului Iisus Hristos nu este doar despre cruce și lumină.
Este despre acel moment în care, dincolo de tot ce ai pierdut, alegi să nu te pierzi și pe tine.
Este despre puterea de a te ridica atunci când nimeni nu te vede.
De a ierta când ar fi mai ușor să închizi.
De a iubi din nou… când ți-e frică.
Pentru că adevărul este simplu și greu în același timp: Învierea nu se întâmplă o dată pe an...
Se întâmplă de fiecare dată când alegi viața în locul renunțării!
Astăzi nu trebuie să fii perfect,
Nu trebuie să ai toate răspunsurile,
Trebuie doar să faci un pas..
Un singur pas din întuneric spre lumină,
Atât...
Și de acolo… începe totul!
Hristos a Înviat!
Și, odată cu El, se poate ridica și ceea ce ai crezut că ai pierdut pentru totdeauna!

Nu am devenit mai bună, am încetat să mă mai pierd!M-a întrebat cineva, acum ceva timp:„Cum ai reușit să rămâi prezentă ...
05/04/2026

Nu am devenit mai bună, am încetat să mă mai pierd!

M-a întrebat cineva, acum ceva timp:
„Cum ai reușit să rămâi prezentă în viața ta… și să îți rămâi fidelă?”
Adevărul?
Am fost atât de jos, încât nu mai aveam unde să plec din mine.
Și poate tocmai de acolo a început totul:
Nu m-am ridicat frumos,
Nu m-am vindecat elegant,
Nu am avut revelații spectaculoase,
M-am încăpățânat...
M-am agățat de un gram de speranță, de un strop de credință, de orice formă de frumos pe care încă o mai puteam simți, chiar și atunci când nu mai vedeam nimic.
Și, încet… am rămas...
În loc să plec, cm făceam de atâtea ori,
În loc să mă abandonez, cm știam prea bine,
În loc să mă conving că nu sunt suficientă, am ales să rămân,
Nu am devenit mai bună cu ceilalți, am ales să devin mai bună cu mine...pentru prima dată...
Am învățat să nu mă mai părăsesc când doare,
Să nu mă mai judec când cad,
Să nu mă mai grăbesc să mă schimb doar ca să fiu acceptată,
Am învățat să stau...în mine...
Să stau cu mine în zilele în care nu eram ușor de dus...
Să stau în tăcerile mele fără să le umplu cu zgomot...
Să stau în adevărul meu, chiar și atunci când nu era comod...
Și, într-o liniște pe care nu o cunoșteam, am înțeles ceva simplu și profund:
Fidelitatea față de tine nu se construiește în lumină,
Se naște în întuneric...
Exact în locul în care ai fi vrut să fugi… dar, alegi să rămâi,
Acolo începe renașterea...
Nu când ești pregătită,
Nu când ești sigură,
Ci atunci când nu mai pleci..

Astăzi, de Florii, nu sărbătoresc că sunt mai puternică astăzi sărbătoresc că nu mai plec.
Că am rămas lângă mine, chiar și atunci când nu eram ușor de iubit.
Că am ales să-mi fiu îndeajuns, chiar și când o parte din mine încă se îndoia.
Și dacă tu citești aceste rânduri și simți că ești departe de tine…nu te grăbi să te repari.
Nu te grăbi să devii altcineva!
Începe cu atât: rămâi...
Rămâi cu tine, chiar și puțin,
Rămâi în tine, chiar și când doare,
Rămâi lângă tine, chiar și când nu știi cum,
Credința nu dispare...
Doar se ascunde în locuri în care nu mai avem curaj să căutăm...
Puterea nu pleacă,
Doar așteaptă să fie recunoscută!

Astăzi, de Florii, îți las un gând simplu, dar adevărat: nu trebuie să ai totul clar ca să începi!
E suficient un gram de speranță...
E suficient un pas mic...
E suficient să nu mai pleci din tine...
De acolo… începe totul!

Florile m-au ales pe mine ca să-mi spună o poveste în culori despre viața mea.O poveste despre frumusețe care nu are nev...
28/03/2026

Florile m-au ales pe mine ca să-mi spună o poveste în culori despre viața mea.
O poveste despre frumusețe care nu are nevoie să fie explicată, despre iubire care se simte, nu se caută, și despre o putere liniștită, care nu se impune… dar se vede.
Într-o dimineață simplă, cu o ceașcă de cafea în mână, realizezi că totul este deja acolo: starea, prezența, feminitatea.
Pentru că adevărata putere nu stă în control,
ci în felul în care știi să primești viața așa cm vine.
Iar atunci când primești cu deschidere,
nu mai ai nevoie de explicații — viața îți vorbește direct, în culori.
Crede în tine!Frumusețea știe drumul!

"Împreună " facem lucruri mărețe și construim "destine" !Am cunoscut oameni excepționali cărora le mulțumesc că au fost ...
24/03/2026

"Împreună " facem lucruri mărețe și construim "destine" !
Am cunoscut oameni excepționali cărora le mulțumesc că au fost prezenți și implicați pe tot parcursul cursului! Mulțumesc Neculcea Mihaela și Alexandra Burueana pentru încredere!

Address

Iasi

Opening Hours

Monday 09:00 - 17:00
Tuesday 09:00 - 17:00
Wednesday 09:00 - 17:00
Thursday 09:00 - 17:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psiholog Carla Carmen Diaconu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Practice

Send a message to Psiholog Carla Carmen Diaconu:

Shortcuts

Share

Category