15/07/2025
Umbrele mele și ale tale: demonii pe care i-am îmblânzit în 12 ani de muncă cu mine
Am învățat pe propria piele că cel mai periculos demon nu stă în întunericul de afară, ci în colțurile ascunse ale propriei ființe.
Am căutat vinovați o viață întreagă: în oameni, în contexte, în copilărie, în societate… dar tot acolo m-am întors. La mine.
De 12 ani lucrez conștient cu propriile umbre. Le-am privit în față, le-am simțit colții, le-am ascultat șoaptele. Unele m-au îngenuncheat, altele m-au învățat.
Astăzi vreau să-ți vorbesc despre ele. Pentru că fiecare dintre noi le poartă. Și dacă nu le recunoști, ele decid pentru tine.
Și ca să înțelegi despre ce vorbesc, hai să-ți spun cine sunt demonii din tine:
Demonii păcatelor capitale și simbolistica lor energetică
Satana — Mânia
Am fost un om mânios. Nu o mânie pe care o vezi în pumni și țipete, ci una mai periculoasă — cea pe care o ții în tine, ca o otravă mocnită.
Satana nu e o creatură cu coarne. E vocea din tine care spune: „Nu mai pot să rabd. Eu o să-i arăt.”
Îți arde inima și te scoate din echilibru. Îți închide chakra inimii și îți ia bucuria.
Am învățat să-mi transform mânia în combustibil pentru a construi, nu pentru a distruge.
Asmodeus — Pofta
Ani de zile am confundat nevoia de iubire cu pofta. Căutam confirmare, atingeri, substanțe, validări.
Asmodeus nu e doar poftă de s*x sau alcool. E orice compulsie pe care nu o poți controla.
Mi-a secat energia creatoare și m-a făcut sclavul plăcerilor de moment.
Doar atunci când mi-am asumat golul interior am putut să îl umplu cu lumină.
Beelzebub — Lăcomia
Am căutat să am: bani, relații, prietenii. Nu de dragul lor, ci de frica de a nu fi lăsat fără.
Beelzebub nu e doar lacom la mâncare. E lacom de atenție, de control, de putere.
Am învățat că ce păstrez cu forța se transformă în povară.
Când am început să dau, să împart, să las viața să circule, abundența a venit.
Leviathan — Invidia
Am simțit invidie. Și e greu de recunoscut. E mai comod să zici că pe tine nu te interesează ce au alții.
Leviathan e demonul care îți spune: „De ce el? De ce nu eu?”
Îți otrăvește sufletul.
Am ajuns să mă bucur sincer pentru binele altora abia când mi-am acceptat propriile neîmpliniri.
Mammon — Zgârcenia
Nu vorbesc doar de bani aici. Am fost zgârcit în a ierta, în a iubi, în a mă dărui.
Mammon e teama că dacă dai, rămâi fără.
Dar ce nu circulă, moare.
Energia, iubirea, banii — toate se blochează când nu curg.
Am învățat să dau fără să aștept. Și paradoxal, fix atunci a venit înapoi.
Belphegor — Lenea
Nu lenea de a munci, ci lenea de a te schimba.
Ani de zile am amânat: „Nu e momentul. Lasă că poate se rezolvă singur.”
Belphegor e autosabotajul în forma cea mai perfidă.
Am ales disconfortul controlat. Exerciții, ritualuri, introspecții. Mi-am smuls comoditatea cu dinții.
Lucifer — Mândria
Am fost mândru. Aroganța nu înseamnă să privești de sus. Înseamnă să crezi că nu ai nevoie de nimeni.
Lucifer e demonul autosuficienței.
Mi-a fost greu să cer ajutor, să admit că greșesc, să accept că nu știu tot.
Am învățat că smerenia nu înseamnă să fii mic, ci să recunoști cât de măreț ești în fața divinității și a vieții.
Toți acești demoni sunt părți din noi
Nu sunt entități externe. Sunt stări de conștiință joasă, frecvențe care te trag înapoi.
Le poți ascunde, dar ele decid pentru tine din umbră. Le poți ignora, dar ele te vor trăi.
Eu le-am scos la lumină. Le-am privit direct în ochi. Și exact acolo, în întunericul lor, mi-am regăsit puterea.
Pentru că nu poți înfrânge ce nu cunoști. Și nu poți vindeca ce refuzi să vezi.
Dacă am învățat ceva în acești 12 ani…
…e că nimeni nu scapă de propriile umbre.
Dar cei care le acceptă, le lucrează, le transmută — devin invincibili.
Pentru că, paradoxal, puterea nu stă în lumină, ci în echilibrul între lumină și umbră.
Cine își cunoaște demonii, îi poate transforma în aliați.
Dacă simți că ești pregătit, începe să-i numești.
Cu iubire și înțelepciune,
Iovan George Silviu
