Femeia colibri

Femeia colibri Creez cadre simbolice, structurate, care produc rezultate concrete, măsurabile. Cum am ajuns să fac asta? Voiam să fac ceva. O clipă.
(2)

Lucrez cu persoane aflate în tranziții profunde de viață, pregătite să-și asume întreaga responsabilitate și să facă tot ce e necesar pentru a schimba cursul existenței lor. Lucrez la nivel de suflet, operez în câmp energetic și mă aștept să văd rezultatele în realitatea de zi cu zi. Ce fac, mai precis?

- tai legăturile nocive cu trecutul (persoane, condiții, sau tipare care nu-ți mai servesc);

- elimin blocaje, credințe limitative, frici, anxietăți sau emoții care te pot împiedica să trăiești pe deplin;

- te îndrum pe calea bucuriei, bunăstării și prosperității; o țin deschisă, pentru tine;

- schimb perspectivele ca tu să vezi singur/ă soluțiile problemelor și calea cea mai ușoară spre atingerea obiectivelor tale;

- te ghidez să procesezi pierderi sau să închizi contracte cu persoane care nu mai fac parte din viața ta;

- conduc pe cealaltă lume suflete sau invers, curăț câmpul înaintea celor care se vor naște;

- vindec rănile pântecului pentru a primi o nouă viață sau a găsi alinare după trecerea uneia în alte tărâmuri sau după o separare, un divorț, o despărțire;

- curăț cauzele spirituale și energetice ale bolilor și șterg din câmpul energetic urmele oricărui abuz;

- curăț memoria celulară de amintirea evenimentelor care ți-au alterat puterea, afectat liberul arbitru sau îngreunat calea de împlinire;

- te susțin pe drumul tău din loc în loc, te sfătuiesc și călăuzesc în propriile tale incursiuni, introspecții sau procese de autocunoaștere;

- restabilesc uniunea trup-minte-suflet-spirit și armonia ta cu tine și tot ce te înconjoară;

- binecuvântez. Călătoria mea spirituală a început pe 8 Noiembrie 2009, când am trecut prin așa-zisa ‘moarte clinică’, în urma unor peripeții chirurgicale. La Roma m-au salvat, în spitalul (și salonul) unde fusese internat, operat și vindecat ...Papa :) Doar asta dacă ar fi singura mea poveste din viață și tot s-a meritat ! Am cheltuit un an - să îmi reneg experiența, și încă doi - să reiau firul întâmplărilor și să le trec prin prisma cunoștințelor mele, încercând să îmi explic lucrurile pe care le vedeam, făceam sau știam, firesc. După trei ani am obligat mintea să mă urmeze și m-am înscris la cele mai provocatoare și inspiraționale (pentru mine) cursuri. Fără gram de experiență, am început în 2012 cu o tabără Vipassana de 10 zile, în Bali. Cei care ați trecut prin asta, știu că acum zâmbiți. Am continuat cu (sute, la propriu) cărți și (zeci de) cursuri fizice și online: Tony Robbins a fost pentru vreo trei ani preferatul meu (am participat la toate cursurile pe care le oferă, mergând prin State, UK, Olanda, după el); am devenit Master NLP învățând de la marele (și disputatul) Richard Bandler și m-am disciplinat cu Clubul de la ora 5 al lui Robin Sharma. Eram în tumultul căutărilor.

În 2019 am ajuns în Peru, să experimentez ceea ce povestirile amicilor mei îmi anticipaseră: un teritoriu cu energii viguroase, plante medicinale penetrante și cunoașteri de sine profunde. Expansiuni și evoluții, dincolo de verosimil. Șamani, tradiții, vindecări. Ei bine, experiența a fost diferită de ce auzisem, dar unică e puțin spus.
‘Dieta’ - tabăra de lucru care integrează regimul alimentar cu izolarea și meditația tipic Vipassanică și cu ceremoniile cu plantele medicinale, conduse de șamanii Shipibo într-o pădure de pe lângă Iquitos - a fost a treia provocare la limita capacității mele existențiale. Cursul intensiv ritualuri și ceremonii de vindecare (Shamanic BodyWorks) care a urmat a curățat surplusul de energii acumulate și mi-a acordat simțurile la cele mai fine expresii energetice. Asta se întâmpla în Valea Sacră, mai precis în Ollantaytambo, Peru.

În același an am întâlnit șamanii Q'ero, în Germania, care m-au inițiat. 'You are a healer' mi-au zis. 'Am I ?' deși speram să aud asta, ca dovadă a neînchipuirii mele. M-au curățat, m-au spălat, stropit și întors pe toate părțile și mi-au dat două pene. Am zburat, ce-i drept, imediat, dar nu pe geam cm crezusem ci în SUA, la școala de Medicină Energetică a lui Alberto Villoldo, Four Winds. De-a lungul anilor, am cumpărat tot ce a avut de vânzare - cursuri pentru începători, avansate, gratuite, expediții. Am trecut prin Roata de Vindecare de trei ori - de două ori fizic, în America de Nord respectiv Cile, o dată online. Găsind ce căutasem în toți cei 12 ani descriși aici, 'm-am potolit'. Am continuat să îmi desăvârșesc inițierea: am făcut cursurile cu Sandra Ingerman și Munay Ki cu Marcela Lobos (inclusiv 'teachers' training', ca să dau inițierile mai departe); am devenit Grand Master Reiki (cu Punnu Wasu, la Viena); am fost în India să învăț și de la Sadhguru (the Grace of Yoga), apoi în Cancun, la Week Long Advanced Retreats cu Joe Dispenza. Pentru a mă armoniza mai bine cu mine și Universul în care mă scald am fost în Grecia, în tabăra Vocal Odyssey condusă de fantastica Nessi Gomez, în Spania la cursurile Healing Voice și Sound Healers' training, apoi în Guatemala pentru a a conduce Ceremoniile cu Cacao Sacră, după principiile și uzanțele maiașilor. Mai am pe listă cursuri - primul, al lui Abbagnano, "alchimia respirației". În Italia am să-l fac, să închid cercul cel mare. De ce 'tot învăț?"

Pe asta o zice Maya Angelou cel mai bine: tot ce putem face e să facem cât putem de bine lucrurile pe care le știm. Și când vom ști mai bine, așa să facem!

Există un tip de absență atât de rafinat, încât ajunge să semene cu prezența. Ați observat? :)Ne mișcăm corect, spunem l...
14/04/2026

Există un tip de absență atât de rafinat, încât ajunge să semene cu prezența.

Ați observat? :)

Ne mișcăm corect, spunem lucrurile potrivite, repetăm gesturile vieții zi după zi și totuși, ceva esențial din noi rămâne în afară, ca și cm am participa cu grijă, dar nu pe de-a-ntregul.

Corpul este acolo, însă mintea oscilează. Rămânem parțial în expectativă, observând, corectând, dozând. Păstrând o distanță față de ceea ce trăim, probabil pentru că implicarea totală ar însemna pierderea sinelui. Ne sperie, expunerea excesivă (dacă e din adevăr, clar ! nu mă refer la cazurile de aparentă confesiune/încredere fățarnică).

De exemplu, mâncăm fără să ne lăsăm cu adevărat atinse/atinși de gust și dansăm cu o conștiință rigidă a propriei imagini, de parcă un martor interior ar nota fiecare mișcare, reacție sau dialog, împiedicând abandonul. Lucrăm fragmentat, cu fidelitate mai mare față de distrageri decât față de sarcina în sine.

Participarea asta parțială la viață nu este deloc întâmplătoare, ci funcționează ca protecție.

Be friendly, not friends. Look as if you cared. Smile. Menține un comportament degajat. Do not mind. And do not take it personally :) hehe...

A fi pe deplin prezent într-un gest, oricât de banal ar părea, înseamnă să renunțăm la orice refugiu (în gânduri, amânări, justificări, motivații). Prezența cere asumare, iar asumarea elimină distanța convenabilă între noi și facerea noastră.

Ne economisim din prudență, evitând intensitatea. Poate și pentru că ne obligă să vedem că în realitate funcționăm pe jumătăți de măsură, că ne e frică (sau rușine) și deseori în locul trăirii alegem siguranța.

Și totuși, există remediu: acela de a nu ne mai retrage din propriile noastre gesturi. Să mâncăm fără grabă, lăsând fiecare senzație să existe, așa cm e. Să dansăm fără privirea aceea care ne ține în limitele acceptabilului, să lucrăm fără nevoia constantă de a ne dispersa atenția.

Nu este o schimbare de decor (nici una de context), ci de poziționare față de realitatea însăși.

Pentru că, în momentul în care încetăm să ne mai împărțim, apare o formă de coerență rară: ceea ce simțim, ceea ce gândim și ceea ce facem încep să se alinieze. Nu perfect, dar suficient cât să nu mai existe fisura între intenție și acțiune.

Prezența noastră absolută nu adaugă nimic spectaculos vieții pe care o trăim, dar face ceva mult mai semnificativ: ne pune în contact direct cu ceea ce este. Din acel moment, viața nu mai poate fi trăită pe jumătate.

Iar asta, este cea mai înaltă formă de spiritualitate. În opinia mea.

Foto di Luis Quintero

Contrar credințelor (speranțelor, poate?), pășirea pragului de maturitate nu are loc la o anumită scadență a anilor sau ...
09/04/2026

Contrar credințelor (speranțelor, poate?), pășirea pragului de maturitate nu are loc la o anumită scadență a anilor sau la îndeplinirea reperelor sociale acceptate în mod convențional (încheierea studiilor, angajarea în câmpul muncii, căsătoria și chiar maternitatea/paternitatea), ci se desfășoară după un proces-fulger de reconfigurare, deseori ireversibil.

Acesta este antrenat de un moment de luciditate absolută, în care mecanismele de proiecție, justificare și delegare a responsabilității își pierd eficiența, iar realitatea nu mai poate fi explicată (sau amânată) după vechile tipare.

Iar dacă înaintea pragului de maturizare, deciziile erau influențate de contexte, reacțiile erau determinate de exterior, iar sensul vieții individului era negociat în raport cu ceilalți, după ‘eveniment’, așteptarea, delegarea, tolerarea, validarea exterioară, etc… devin insustenabile.

Reconfigurarea poziției interioare coincide așadar cu asumarea progresivă a faptului că viața nu poate fi trăită prin intermediari.

După această schimbare structurală, primul lucru care devine evident este renunțarea definitivă la iluzia salvării externe, ceea ce permite raportarea directă la propriile alegeri. Libertatea, ca atare, nu mai apare ca un spațiu vag, al posibilităților infinite, ci ca un teritoriu limitat de consecințe, ceea ce face ca fiecare gest să capete greutate.

Se poate spune că maturitatea constă în capacitatea persoanei de a susține incertitudinea (indiferent de complexitatea ei), fără a o delega.

În mod esențial, maturitatea introduce și ‘etica prezenței’, făcând ca participarea parțială la propria viață să nu mai fie posibilă. Fiecare încercare de evitare devine vizibilă, fiecare decizie capătă importanță, fiecare alegere are o semnificație aparte.

Această claritate de care vorbim nu simplifică existența, dar îi conferă o certă densitate (în opoziție cu superficialitatea obișnuită).

Negocierile încetează brusc, iar acest lucru (departe de a constrânge!) instituie condiția unei autenticități veritabile.

——————————————————
(‘tăierea cordoanelor energetice’ pe înțelesul tuturor)

Foto di Mukhtar Shuaib Mukhtar

Și dacă următoarea… nu există?Dacă nu mai există încă o rundă după asta, nici un moment mai potrivit ca acesta și nici o...
07/04/2026

Și dacă următoarea… nu există?

Dacă nu mai există încă o rundă după asta, nici un moment mai potrivit ca acesta și nici o versiune mai pregătită a ta decât cea de acum?

Dacă 'acum' e tot ce ai și e cel mai apropiat de 'perfecțiune'?

Adevărul e că nu amânăm pentru că avem planuri mai bune, ci pentru că ne mișcăm la întâmplare. Ne ținem ocupați, plutind la suprafață. Alegem ce nu doare, ce nu schimbă prea mult.

Lucrăm la noi, dar moderat. Ne implicăm, dar controlat. Fugim de profunzime.

Lăsăm pe 'data viitoare'.

Dar dacă data viitoare te va găsi exact cm ești acum?

Atunci, poate nu contextul trebuie schimbat, ci felul în care alegi să fii în el.

Începe simplu: spune adevărul !
În loc de 'nu e acum momentul', asumă-ți pe de-a-ntregul, acel 'NU' .

Cu el începe integritatea, și cu ea, transformarea .

Prima ceremonie de pântec pe care am oferit-o a fost pentru  femei și bărbați, și așa mi-am propus să și închei seria ac...
02/04/2026

Prima ceremonie de pântec pe care am oferit-o a fost pentru femei și bărbați, și așa mi-am propus să și închei seria acestor ceremonii vindecătoare, cu una dedicată deopotrivă femeilor și bărbaților.

Căci dintr-un pântec venim toți, iar relația cu mama ne definește la fel.

O ediție aparte, purtătoarea numărului 34, cu o semnificație majoră pentru mine (despre care veți afla).

Cu ea completăm procesele de curățare, eliberare, asumare și afirmare prin care am trecut fiecare din noi și ne așezăm în coerentă, conștientă prezență și integritate.

Așadar, vă aștept, pentru ultima ceremonie a anului 2026
sau/și a anilor care vor veni :)

Femei și bărbați, să ne regăsim în armonie și aliniere

înscriere prin mesaj privat

Dacă ai putea alege, azi, ai învăța din greșelile trecutului sau ai sorbi din înțelepciunea viitorului?Idealistic, ai pu...
31/03/2026

Dacă ai putea alege, azi,
ai învăța din greșelile trecutului sau ai sorbi din înțelepciunea viitorului?

Idealistic, ai putea face în așa fel încât viitorul să nu fie nevoit să-ți repare trecutul,
iar nepoții să fie mândri că te-au avut ca bunic/ă.

Gândește.

photo by Cottonbro studio

Înainte să vedem lumina, trăim în întuneric:în vastitatea cosmosului, în pântecul care ne hrănește și ne protejează.Poat...
26/03/2026

Înainte să vedem lumina, trăim în întuneric:
în vastitatea cosmosului, în pântecul care ne hrănește și ne protejează.

Poate de aceea, o parte din acel întuneric rămâne în noi.

Iar uneori, din el se naște lumina;

(uneori) defectele noastre ascund darurile cele mai mari;

(uneori) în lumină apare ego-ul, și doar în umbră ... esența.

photo by Kelly

Nu e necesar cancerul ca să renunțăm la alcool; nu e necesar să ajungem în spital ca să înțelegem că anumite lucruri ne ...
24/03/2026

Nu e necesar cancerul ca să renunțăm la alcool;
nu e necesar să ajungem în spital ca să înțelegem că anumite lucruri ne fac rău. Obezitatea nu vine peste noapte, adicțiile se instalează și ele pas cu pas, contractele ni le semnăm și le trăim ani buni, înainte ca ele să facă zgomot.

Ați sesizat?

Dar uneori ne purtăm cu viața noastră ca și cm schimbarea ar avea nevoie de o catastrofă ca să fie justificată.

Pentru a avea curajul să plecăm dintr-un pat incomod, dintr-un job care nu ne permite să creștem, dintr-o realitate care ne-a rămas mică, etc.., așteptăm 'o situație neașteptată' pe care să dăm vina. Iar până atunci, ignorăm semnele prevestitoare (disconfortul repetat, lipsa de energie, durerea din corp, gândurile care ne macină încet).

'If you fail to plan, you are planning to fail' - zice TR.

În esență, nu spune nimic diferit de vechiul nostru 'cum îți așterni, așa vei dormi'.

Ce-i de făcut? Să observăm, să discernem, să aplicăm ceea ce știm; cu alte cuvinte,

înțelepciunea noastră stă în alegerile din fiecare zi și în deciziile pe care le luăm în momentele de liniște, când nimic nu ne presează.

photo by cottonbro studio

Să faceți cm credeți, dar ceremonia de pântec programată de Echinocțiu (acum, pe 21) e un pic mai mult decât pare, și-ș...
19/03/2026

Să faceți cm credeți, dar ceremonia de pântec programată de Echinocțiu (acum, pe 21) e un pic mai mult decât pare, și-și propune să facă mai mult decât titlul promite.

Nu demult, într-unul din templele pe care le-am vizitat în Egipt, am văzut un portal deschizându-se în mijlocul a două coloane, invitându-ne să pășim.

O cale de mijloc.

O soluție care transcende realitățile date.

Și nu, nu una care unește albul cu negrul, sau definește răul prin antagonism cu binele, ci creează prin simpla conștiință vie, o posibilitate inedită. Una care, pur cuprinzând tot, îl și depășește.

O scânteie divină adusă din câmpul potențial pe pământ și transformată în materie vie.

În energia aceea vă chem. Pentru voi, pentru noi, pentru pământ, pentru viitor.

(și da, e echinocțiul de primăvară ! Ziua în care, ieșind din letargie, plantăm semințele pe care vrem să le recoltăm în toamnă. Terenul e fertil, luna e nouă, pregătirile de Paște încep și ele. Tot a fertilitate, a rod, a belșug, sună)

Voi auziți?

Photo by RDNE Stock project

Ați observat că expresiile care se folosesc pentru împuternicirea unei persoane au legătură cu genul bărbătesc indiferen...
17/03/2026

Ați observat că expresiile care se folosesc pentru împuternicirea unei persoane au legătură cu genul bărbătesc indiferent de numărul pedofililor (bărbați), traficanților (de orice, bărbați), ucigașilor (bărbați), hoților (bărbați), dictatorilor (bărbați), ș.a.m.d., care există în circulație,

…dar pentru insulte se folosesc cuvinte (caracteristici) care fac trimitere la genul femeiesc ?

Ați observat tendința societății de a considera (logic) stârpiturile precum Trump, Epstein, Weinstein (și miile ca ei, despre care nu se știe sau nu se vorbește) ca fiind ‘excepții’ și, pe de altă parte, de a generaliza ‘oroarea’, când vine vorba despre femei ?

(simplu de tot: ați observat că 1) există bancuri despre femei, și 2) la ele râd nu numai bărbații dar și femeile, ca și când nu ar fi ‘big deal’?)

Ați observat că ne-am obișnuit atât de mult cu monstruozitatea ‘bărbaților’, căci atunci când apare un Pedro Sanchez ni se pare un eveniment rar (din păcate pentru că … este) ?
Make that the norm!

Ați observat că ‘la fel de mult’ ne miră răutatea femeilor (nu și prostia lor, de parcă ar fi o regulă)? Am fi vrut ca Ursula, Ghislein (și cm s-or mai numi altele) ‘să facă ceva, să procedeze altfel’.

(una de care știm, a făcut! Doamna Melinda Ann French; make that the norm, as well)

În jocul puterii (pe care unii îl avem și acasă, la scală redusă) unul face, altul tace. Dacă doi stau împreună și în fața dovezilor de necontestat, sunt la fel de putrezi amândoi. Clinton much?

Ideea e că ne merităm soarta, președinții, părinții, soții și soțiile, vecinii ! Ne reprezintă.
Ne arată că suntem la fel. Când nu vom mai fi, se va vedea cu ochiul liber.

Iată Spania. Mexic.

La nivel de planetă nu putem face multe, dar la nivel individual, putem să facem tot.

Timp? Mai este puținel, însă e suficient pentru a deschide ochii ca să vedem faptele (ale noastre, ale celor de lângă noi) și să decidem cm vrem să trăim.

Iar, dacă vrem ‘altfel’- în orice privință -
_dacă credem despre noi că, realmente, suntem ‘altfel’_
să facem să se vadă !

photo by Engin Akyurt

‘Când femeile vor hrăni pământul cu sângele lor (menstrual), războaiele vor înceta’ - nu știu dacă voi ați auzit vreodat...
10/03/2026

‘Când femeile vor hrăni pământul cu sângele lor (menstrual), războaiele vor înceta’ -
nu știu dacă voi ați auzit vreodată tâmpenia asta, dar eu da, de la o închipuită.

Nu am idee dacă în alte contexte femeia în cauză gândește sau e un stil de viață cel pe care-l are, să renunțe la facultățile intelectuale; habar nu am dacă își măsoară cuvintele care îi ies pe gură sau le socotește pe cele pe care le aude de la alții, dar …

(dincolo de ce cred eu, personal), există o realitate de neignorat - cu precădere zilele ăstea - care continuă șirul celor învățate la istorie, și care mă face să cred că războaiele se pornesc din motive care nu au legătură cu sângele nostru menstrual.

(tind să cred și că majoritatea războaielor le pornesc bărbații)

Un pic, recunosc, e și pentru că sunt cam impulsivi și iuți la mânie și - dacă nu pornesc un răzoi - se mai iau la bătaie și pe ringul de box, se mai taie în ganguri întunecate, mai cad și împușcați pe ici colo, la colț de stradă… tot să echilibreze balanța cu sângele nostru menstrual nevărsat ? Iar când omoară animale la vânătoare, o fac ca să economisească viața soldaților, de fapt ? Sau tot de noi ar depinde ?

Și… pe vremea triburilor și a popoarelor din antichitate, foloseau femeile cupe sau tampoane, cm facem noi azi? Se inventaseră deja absorbantele în preistorie; existau, la data la care a pornit primul război ?

Când vă zic eu că ‘la un moment dat, noi, femeile va trebui să gândim’… să mă credeți pe cuvânt !

Și să începeți să o faceți.

Și când vorbesc femeile, și când vorbesc bărbații.

Tot timpul să vă întrebați, când auziți ceva sau propriile gânduri : să fie oare adevărat ?
și să căutați în cărți - nu-s toate degeaba scrise!

(DAAA ! cred că ar trebui să folosim cupe în loc de tampoane și absorbante, sau să lăsăm sângele să curgă, că e mai sănătos și mai puțin poluant decât tonele de vată pe care le aruncăm la gunoi, dar de acolo la a lua responsabilitatea războaielor pe umerii noștri… e un abis
pe care tind să îl numesc ignoranță)

Detaliile ne umplu de culoare; de la  distanță, suntem toți la fel. În fapt, nu ne-am schimbat de milenii întregi: păstr...
03/03/2026

Detaliile ne umplu de culoare;
de la distanță, suntem toți la fel.

În fapt, nu ne-am schimbat de milenii întregi: păstrăm același schelet, la nivel de individ, societate, umanitate.

Venim cu un manual de utilizare pe care nu-l citim și ne încăpățânăm să continuăm să credem că nu știm de ce ni se întâmplă anumite lucruri și ce sau cm să facem. Ne comparăm cu alții, ne identificăm sau diferențiem - ne definim în funcție de ei!

(hint: "ei' fac la fel :))

Intrăm în criză. Ne izolăm pentru a ne 'regăsi'.
Plecăm din punctul zero. Mijloc. Echilibru.

Ca să dăm ochii roată și din nou, să acceptăm că - în unicitatea noastră - ne asemănăm chiar mult, unii cu alții. Și integrăm.

Nu vă bateți capul cu transcendența … e golul, pauza de după înțeles, e pacea. Un salt cuantic, o consecință a pașilor anteriori.

Dar în adevăr, voiajul spre ceilalți nu se poate împlini până nu se încheie cel spre sine.
(and yes… try not to lose your mind while replaying a pattern as old as humanity itself)

Photo by shahin khalaji

Din momentul în care te înscrii într-o tabără, la un curs, etc…,  și îți setezi intenția (adică te gândești la ce vrei s...
26/02/2026

Din momentul în care te înscrii într-o tabără, la un curs, etc…, și îți setezi intenția (adică te gândești la ce vrei să rezolvi, elimini, introduci, modifici sau integrezi în viața ta, participând la respectivul eveniment), intri în reciprocitate, în co-creație explicită.

Persoanele apar (sau dispar), evenimentele curg sau se modifică pe neașteptate, ‘lucrurile se întâmplă’ ca și când o forță invizibilă, extrem de precisă, ar pregăti terenul pentru ceea ce urmează.

Știi de ce ? Pentru că ai intrat în dialog cu divinitatea.

(motiv suficient și să râzi și să plângi, în funcție de capacitatea și dispoziția pe care le ai de a observa, cugeta și decide ce anume vrei să aduci pe lume și cm vrei să te raportezi la viață).

Ideal ar fi să fii atent/ă - cu minim 2 săptămâni înainte de data stabilită pentru o întâlnire de acest gen (fie ea ședință, retragere, atelier) - la interacțiunile cu ceilalți, la ‘coincidențele’ / situațiile care apar și mai ales, la starea ta vizavi de ele.

Să le notezi, ar fi cel mai indicat.

Iar pe perioada de desfășurare a retragerii, să unești punctele. Să înțelegi ‘cum funcționează’.

‘Nimic nu e întâmplător’ - decât dacă vrei.

Iar, pe măsură ce îți antrenezi atenția și abilitatea de a face conexiunile de rigoare, vei vedea că suntem toți, permanent, într-o retragere :))

Universul e mereu pregătit pentru tine. Tu, ești?

Address

Slatina
Olt

Opening Hours

Monday 10:00 - 18:00
Tuesday 10:00 - 18:00
Wednesday 10:00 - 18:00
Thursday 10:00 - 18:00
Friday 10:00 - 18:00

Telephone

+40759109633

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Femeia colibri posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share

Share on Facebook Share on Twitter Share on LinkedIn
Share on Pinterest Share on Reddit Share via Email
Share on WhatsApp Share on Instagram Share on Telegram

My work is loving the world so let me keep my mind on what matters, which is mostly standing still and learning to be astonished ~ Mary Oliver

Povestea mea a început demult, dar am fost forțată să o citesc încă o dată în 2009, când împrejurările m-au dus ‘în prag de moarte’ după spusele medicilor. Dar dacă mă întrebați pe mine... ei bine, eu am fost ’dincolo de viață’.

Nu am să descriu acum întâmplările din noaptea aceea dar e important să le menționez, pentru că ele m-au condus aici și fără ele, nu aș fi fost niciodată ceea ce sunt.

Pe parcursul a câtorva ore din noaptea Arhanghelilor Mihail și Gavril am negociat pentru viața mea, punând pe taler orice dețineam la vremea respectivă, bune și rele deopotrivă. Spre uimirea mea cea mai mare, am fost susținută la masa tratativelor de spirite care ‘nu și-ar fi avut rostul acolo’ după credințele vremii. Mărturia lor a dat însă greutate rugilor și angajamentelor mele și astfel, mi-a fost încredințată pentru a doua oară, Viața.

Ca orice muritor de rând, următorii doi ani i-am petrecut renegându-mi experiența, servindu-mă atât de resursele științifice cât și de opinia fermă a celor din jur. Dar în final, îndrumată fiind spre alte meleaguri, am început să îmi reamintesc…